683 matches
-
un deget ca să mă Înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am condus la aeroport. Ca și cu o zi Înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea În curând. Tot drumul Înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care Îl căscase Între noi sărutul său rece de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un deget ca să mă înveselească după ce luasem un trei la fizică. A doua zi l-am condus la aeroport. Ca și cu o zi înainte, era abătut și bătrân. Strâns cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea în curând. Tot drumul înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care îl căscase între noi sărutul său rece de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nici o ocupație? - Nu! răspundea naiv Titi, urmărindu-și gândul neexprimat. Un instinct de fată însă făcea pe Otilia ca față de Titi să-și supravegheze gesturile ei, așa libere și de nepăsătoare, de obicei. Titi începuse să fie congestionat la față, distrat, și Aglae, bănuind pricina, îl îndemna să plece de acasă. Stând pe bancă chiar alături de Otilia, fiind de față și Felix și vorbind cu toții despre colegele lor, Titi, râzând chinuit, apucă stângaci brațul gol al Otiliei. - Dar stai frumos, Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în gura lui Felix, care se supunea cuminte, fiindcă putea mușca puțin și din degetul fetei. Toate maternitățile acestea durau atât cât Otilia era numai cu Felix, acasă. Pe dată ce apărea Pascalopol, sau o chema în oraș, Otilia redevenea distrată și nerăbdătoare de petreceri inedite. Atunci toate gingășiile ei față de Felix își pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnificație. Dacă Pascalopol intra în chiar clipa când Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
durere consolatoare. Își chinuia totuși mintea cu fel de fel de ipoteze: Otilia a găsit scrisoarea, dar n-a bănuit de la cine este, și-a închipuit că e vreo glumă, vreo hârtie veche a lui Felix; a găsit-o și, distrată, a aruncat-o fără s-o desfacă; n-a găsit-o deloc, scrisoarea căzând undeva printre lucruri; a citit-o, dar nu-l iubește pe Felix. Ipoteza din urmă aprindea gelozia în inima lui Felix. Cum? Otilia are atâta putere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae șicăzu pe gânduri, mâncând fără gust. Simion întrerupse tăcerea: - Am o poftă de mâncare admirabilă. Mă simt ca dedouăzeci de ani. Ce bucate mai aveți? Tot timpul înghițise lacom, nedând nici cea mai mică atenție discuției. Aglae îl privi distrată și cu un vădit dispreț. - Afacerea asta, dacă vrei să mă înțelegi, urmă Stănică,se tratează cu tact. Moș Costache se teme de dumneata. Rău ai făcut că nu te-ai mai dus pe acolo. Dacă ai merge, l-ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrebă Aurica, ce-au spus profesorii? Titi nu se lăsă rugat și începu să reconstituie narativ o scenă întreagă, din care înțelese că un profesor oarecare, cu nume obscur, de la belle-arte observase lui Titi că în privința desenului "merge". Felix asculta distrat, preocupat să găsească un pretext de a fugi. - Mi se pare că nu te bucuri cum trebuie de succesul luiTiti, îl mustră Aurica. - Ba da, ba da, cum să nu? zise Felix, căutând cu ochii uncoleg, ca să se prindă de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prieteni. Bineînțeles, aceste meditații Stănică nu le facea în fața Olimpiei, și unele ușoare insinuări se izbiră de neînțelegerea încăpățînată a femeii. Stănică se socoti atunci un martir neînțeles. - Iubita mea, zise el pe drum, înconjurînd mijlocul Olimpiei, știu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde în față, osîndește-mă, iubirea mea. - Dragă, obiectă Olimpia cam acru, sunt măritată, avem o casă, de bine de rău, eu înțeleg să stau la casa mea. Mă ții mereu pe drumuri, toată ziua la mama
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să vezi dezastrele societății burgheze. Georgeta, deși cam încurcată de libertatea de limbaj a lui Weissmann, îl ascultă în interesul lui Felix, fără să-i pese de ochirile celorlalți, aprobată de zâmbetul cordial al generalului. Felix era, în chip învederat, distrat. Generalul găsi că ar fi potrivit ca Felix să se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac că vine și el. Familia Iorgu se arătă mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inocent că nu mai vine pe la ea, se informă asupra activității lui, asupra sănătății lui Costache, ceru lămuriri dacă el și Costache mănâncă bine și au toată îngrijirea din partea Marinei. - Vezi, zise ea, în chip surprinzător, Otilia era ea cam distrată, dar cu vorba ducea casa. Nu v-a scris nimic? Într-o zi, apăru în casa lui Costache chiar Aurica. Cu dulcegării și moliciuni îl vesti că Aglae ar dori să-i spuie "ceva", rugîndu-l să treacă dincolo, după-amiază. - Spune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce de mai note muzicale, și tot lucruri pretențioase! Domnișoara dumitale nu e deloc frivolă. - E pianistă mare, domnule, protestă Stănică, studiazăla Paris. Domnișoara se uită distrată la el, apoi începu să cânte rău, cu intermitențe, Songe d'automne. Colegul uscat se aplecă familiar peste umărul cântăreței și-și lipi, cu concursul acesteia, obrazul de obrazul ei. Cealaltă domnișoară se dădu jos de pe pervazul ferestrei și începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn cu mâna să fie prudent, în vreme ce Stănică strâmba din nas, cu înțelesul "nu contează". Olimpia, tăcută, gravă, mestecă cărțile, apoi le puse în fața doctorului Vasiliad, spre tăiere. Jocul reîncepu și convorbirea continuă. Felix, distrat, n-o putea urmări, dar auzea, rând pe rând, fragmente din frazele fiecăruia, distingîndu-le după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii de fum. G. Călinescu Aglae: Am început să am junghiuri reumatice, ceea ce n-aveam mai înainte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut-o cu Fudulu Caliopi, fosta lui dirigintă din clasa a VIII-a la care ținea și ea îl simpatiza fiindu-i printre primii elevi din carieră. I-a mai avut profesori de fizică și pe Leonte care era un distrat. Avea cămășile roase de ’’șoricei’’ la gât și Iordache, profesori foarte buni însă nu îl mai pasiona materia. Schimburi de căldură, multă teorie, ciclul lui Carnot, motorul în nu știu câți timpi, optică, reflexie, fizică cuantică, Einstein, probleme simple cu enunțuri lungi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în mulțimea de pe bulevard. Discutau aprins, posibil nimicuri iar el mergea cu capul întors spre ea, fiind atent la trecători, să nu se tamponeze cu vreun distrat. O proteja și ei îi plăcea! Concluzia care o putea trage, băiatul o iubea, nici nu punea problema, și ea era fericită. Laur nu a fost în vizorul ei niciodată. N-a fost în viața lui invidios pe nimeni dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se putea deplasa cu viteză atât de mare. Zărește peisajul bine cunoscut al șantierelor cu barăci și traversează repede când prinde un moment mai liber pe bulevard. Totul se petrecea în viteză, era aglomerație, claxoanele scoteau zgomote stridente care atenționau distrații pietoni, o atmosferă încărcată până la refuz cu particule de praf, fum și căldură sufocantă se întreba uimit. ,,Aceasta este deci viața adevărată, activitățile productive în care voi pătrunde? Pe ele se bazează întreaga societate pe muncă! De aici pornește tot
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Înțeles, dar, atunci când „oportunitatea” de conectare apare pentru prima dată, fumatul, consumul de băuturi alcoolice, Înjurăturile sau glumele nesărate sunt total nerecomandate. 6. Fiți atent. Eu cred că nimic nu este mai frustrant decât să oferi informații cuiva care pare distrat sau neinteresat. A fi atent Înseamnă a-i oferi celeilalte persoane toată concentrarea ta ca răsplată pentru timpul pe care ți l-a acordat. 7. Luați notițe (dar nu exagerați). O veche zicătoare spune că notițele sumare fac mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
greci; pentru ei, râsul era cu atât mai puternic, cu cât își făcea apariția după un eveniment dramatic (vorbim aici despre tragicomedie). Există un procedeu literar cunoscut prin care eroul este pus în valoare prin alăturarea sa cu un tovarăș distrat sau stupid (cum erau slujitorii din Cei trei muschetari) sau prin copleșirea eroului cu cele mai mari suferințe, fericirea lui fiind cu atât mai mare la sfârșit; impactul loviturii de teatru este datorat tot efectului generat de contrast. La fel
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pentru apă... Atâția bani pentru taxă ? — Ei, nu e doar pentru taxă. E și pentru examene. Strângem pentru profesori, știi cum e... — Sincer, nu știu... pe vremea mea la facultate se mai și învăța... Își șterse cearcănele și își privi, distrată, negreala de pe buricele degetelor. — Și la ce ți-a folosit ? întrebă, fără să aștepte vreo lămurire, era mai degrabă răspunsul pe care și-l dădea singură. Apoi își aminti și se trase îndărăt, fără să-i mai pese de ghionturile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asimetrice cu pretenții de lacustritate naturală. Gonzalv nu înțelese și, speriat, confesă că nu era specialitatea lui. Cel puțin așa nara întîmplarea Ioanide, care nu uita să facă pe Gonzalv "dobitoc". De aceea Gonzalv Ionescu privea, contemporan cu Pomponescu, la distratul Ioanide și se simțea revoltat din toată inima de neseriozitatea lui. În treacăt fie spus, Ioanide nu persifla în acel moment pe Pomponescu, reflecțiile lui fiind următoarele: G. Călinescu "În Asiria aș fi avut de lucru, nici vorbă. Aș fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecuse îndată la un caz mai vechi, care luă proporții. Cu ani în urmă, stătuse câtva timp într-un sanatoriu, cu piciorul în ghips, din cauza unei luxații, și dorise să i se aducă ceva mai delicat de mâncare. Doamna Ioanide, distrată, îi trimisese un pachet pe care servitoarea îl rupsese pe drum și din care căzură câteva mere mânjite de unt. Atunci Ioanide aruncase pachetul pe fereastră, și întîmplarea, când se supăra, lua dimensiuni retrospective fantastice. La evocarea chestiei cu merele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
englezească și Ioanide nu se lăsă până nu descifră titlul de pe cotor: Stevenson, Travels with a Donkey (Călătorii cu un măgar). Fata era distinsă. Ioanide făcu semn cu cotul lui Tudorel, cu un gest ștrengăresc, arătîndu-i-o. Însă Tudorel rămase insensibil, distrat, și arhitectul avu chiar impresia unei ușoare ironii în ochi, care voia parcă să spună: Tata e un afemeiat, se ține de lucruri neserioase!" La o stație, o ceată întreagă de doamne și domnișoare salută plecarea unor călători care se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ghici gândurile arhitectului nu era lucru ușor în astfel de momente de meditație solitară, de aceea doamna Ioanide căută să extragă adevărul cu metodă. - Am impresia că te doare capul, zise ea. Ioanide o privi zâmbind vag, de fapt foarte distrat, într-atît îl frământa necazul de a sta față în față cu un mistificator ca Doru. "A răspunde nu, înseamnă în stilul lui Ioanide da", raționă doamna Ioanide. O dată această premisă stabilită, faptul putea fi considerat și studiat. - De atâtea ori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Numai lui Ilie Butoiescu și lucrătorilor fusese nevoit a le plăti. Prin sistemul contractului zilnic pe mai multe șantiere și al deplasării lucrătorilor, Butoiescu izbutea în general a realiza economii. Astfel își făcuse însuși în București două case, în timp ce Ioanide, distrat, n-avea nici una. Arhitectul ținuse să-i facă lui Hagienuș cavoul numai de dragul ideii, și lucrarea se executase ca un joc de recreație. A vinde acum acest cavou cu prețul ce se oferea însemna pentru Hagienuș agonisirea neașteptată a unei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
printre care nu lipseau Gulimănescu, Hagienuș, Suflețel și Gonzalv Ionescu. Acesta din urmă încercă să strecoare o suplică sub formă de compliment: - Sperăm, domnule ministru, că prin venirea dumnea-voastră se vor încuraja elementele tinere. Pomponescu îl privi cu bunăvoință, însă distrat, evitând a răspunde. . - Dar noi nu trebuie să trăim, domnule Gonzalv? protestăHagienuș. Eu cred că domnul ministru va avea grijă tocmai de noi, ăștia care voim să muncim cât suntem în putere. Ce Dumnezeu, atâta gherontofobie! . - Eh, observă Pomponescu filozofic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plata tiparului. Astfel apăru broșura difamatoare, ce se răspândi cu abundență prin toate cercurile posibile. Un exemplar căzu și în mâinile lui Ioanide, acesta însă îl aruncă fără a-l citi, dar nu dintr-un sentiment de dispreț, ci fiindcă, distrat, nu observă despre ce tratează, crezând că e o broșură adventistă. Nici în alte părți broșura n-avu mult succes. Publicul obișnuit, preocupat numai de evenimentele externe, nu pricepu la ce face aluzie culegerea de articole. Arhitecții în general, chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]