7,734 matches
-
echivalentă cu rolul pe care reflexia îl joacă în cazul persoanei. Însă prin distanța pe care o ia, distanță necesară de altfel pentru asigurarea unei vederi ample, tinde către Dumnezeu, chiar și atunci când intenționează să-L nege. Abia ideea de Divinitate (în termeni creștini, Dumnezeu) a deschis spațiul în care cultura a putut să se ivească. Prin intermediul cuvintelor limbajul sparge coerența ființei, pe care încearcă apoi s-o recompună în mod discursiv, creând ceea ce considerăm a fi realitatea. Putem spune așadar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
este considerat a fi răul. Răstignindu-l cât mai cu sârg parcă dispare pericolul adeziunii la rău. Însă poate că și insistența asupra exemplelor rele constituie o reiterare a răului. Una din părțile slabe ale secularizării o constituie preluarea rolului Divinității de către înlocuitori ai acesteia. Astfel, oamenii așteaptă să fie ajutați de stat, considerându-l vinovat pentru multe din necazurile ce-i încearcă. Resemnarea în fața voinței Domnului nu a fost înlocuită de o abordare rațională a problemei, așa cum dorea modernitatea, ci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
al existenței sale pe Dumnezeu în timp ce modernul apelează la mărturia altor oameni (idealul pentru el constituindu-l mărturia omenirii sub forma Istoriei). A cui mărturie credeți că e mai credibilă? În timp ce pentru credincios formele sociale de organizare sunt secundare ordinii Divinității, pentru modern esența cade tocmai pe aceste forme de organizare (în special pe stat și familie), ba chiar aceste forme de organizare capătă autonomie, ele ajungând să subjuge individul. Romano Guardini spune, în Sfârșitul modernității, că puterea și independența căpătate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să subjuge individul. Romano Guardini spune, în Sfârșitul modernității, că puterea și independența căpătate de sisteme le pune la îndemâna Diavolului. Cred că într-un fel creștinii, prin rolul pe care-l acordă Bisericii pe Pământ, fac trecerea de la accentul pe Divinitate la cel pe societate. Observ că supunerea față de reguli (în cazul acesta față de cele ale Gramaticii) este atât de intensă încât ajungem să scriem Diavolul cu D mare, punându-l parcă pe picior de egalitate cu Divinitatea, când, conform logicii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de la accentul pe Divinitate la cel pe societate. Observ că supunerea față de reguli (în cazul acesta față de cele ale Gramaticii) este atât de intensă încât ajungem să scriem Diavolul cu D mare, punându-l parcă pe picior de egalitate cu Divinitatea, când, conform logicii creștine, ar trebui să-l scriem cu cea mai mică literă posibilă. ٭ Istoria filosofiei (ce coincide cu istoria mentalităților) a conceput esența omului în variate forme; poate că cele de creatură și făptură rațională (ori irațională) sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o metapovestire: mai întâi comunismul și apoi fundamentalismul. Poate asta este metapovestirea Occidentului: opoziția la alte metapovestiri. Cum modernitatea a investit poporul cu puterea de decizie politică, tot către popor se îndreaptă și obișnuința (mai dificil de satisfăcut odată cu "uciderea" divinității) de a avea un judecător. Televiziunea intervine în satisfacerea acestei nevoi: ea mediază relația cu poporul, fiind totodată scena (poate chiar tribunalul) pe care se desfășoară judecata. Ceea ce presupune și o nouă formă pe care o ia mulțimea: audiența (am
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
din creștinism (și din iudaism totodată), din apropierea venirii lui Dumnezeu; poate că aceasta este structura pe care a luat naștere. Aș vedea în Luther momentul răsucirii, al luării destinului în propriile mâini, momentul introducerii creației umane în raportul omului cu Divinitatea (aceasta fiind singura care supraviețuiește în aparența progresului). Între modelul uman proslăvit de Nietzsche și interlopul de astăzi pare a exista o ciudată asemănare; noroc că intervine noblețea salvând astfel diferența. Și totuși... Poate că esența umanului se desfășoară actualmente
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Hermeneutica subiectului M. Foucault amintește (p. 20) sensurile verbului therapeuein (cunoscut nouă sub forma terapeutică sau terapie): îngrijiri medicale (autorul pune accentul pe îngrijirea sufletului), serviciul pe care un servitor îl face stăpânului dar și serviciul de cult al unei divinități. Pornind de la acest din urmă sens mă întreb: Cărui zeu îi închinăm terapiile? Cred că am păstrat doar forma de îngrijiri medicale ce are drept corelativ îngrijirea "zeului" corp; un corp care tinde să capete valoarea de sine. Către o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
existențialism creștin așa cum nu pot fi de acord nici cu o bioetică creștină, decât într-un sens slab al acestor concepte (care fundamentează stiluri de gândire). Consider că existențialismul are drept caracteristică o despărțire de transcendența pe care o reprezintă Divinitatea, accentul căzând pe existența persoanei; în sens tare cred că existențialismul este ateu. La fel stau lucrurile și în cazul bioeticii: o etică a viului exclude morala creștină, fiind fundamentată pe supraviețuire și nu pe nemurire. Existența acestor concepte dă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dezordinea și aleatorul scad, folosind chiar creșterea de entropie exterioară. Universul e compus la nivel macro și microcosmic din astfel de balanțe fine, în conformitate cu principiul antropic, cu luarea în calcul a ființei umane. Nu se poate să nu crezi în Divinitate în momentul în care te convingi de extraordinara, uneori de neimaginat complexitate și precizie a acestor balanțe, adaptări și reacții, așa cum marii oameni de știință s-au convins de existența Divinității când au ajuns la limitele înțelegerii. Nu de o
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
ființei umane. Nu se poate să nu crezi în Divinitate în momentul în care te convingi de extraordinara, uneori de neimaginat complexitate și precizie a acestor balanțe, adaptări și reacții, așa cum marii oameni de știință s-au convins de existența Divinității când au ajuns la limitele înțelegerii. Nu de o divinitate antropomorfică, ci de "inteligența" care face posibilă existența, echilibrul, chiar și haosul și neantul. E o convingere intuitivă și poate și logică, uimitoarea complexitate a proiectului și balanță a fenomenului
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
în momentul în care te convingi de extraordinara, uneori de neimaginat complexitate și precizie a acestor balanțe, adaptări și reacții, așa cum marii oameni de știință s-au convins de existența Divinității când au ajuns la limitele înțelegerii. Nu de o divinitate antropomorfică, ci de "inteligența" care face posibilă existența, echilibrul, chiar și haosul și neantul. E o convingere intuitivă și poate și logică, uimitoarea complexitate a proiectului și balanță a fenomenului pot fi argumente în sine pentru atestarea unei inteligenței creatoare
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
bisericilor române din S.U.A. și Canada au fost un eșec. Părintele Mihail ne mai spune că în cimitirul din Montparnasse unde au fost reînhumate, mai târziu osemintele mitropolitului, în același cavou a fost înmormântat și preotul Vasile Boldeanu. Cum aranjează divinitatea lucrurile! După mărturiile cumnatului lui Sadoveanu, Constantin Mitru, între marele prozator și prietenul său Visarion Puiu s-a purtat o corespondență și după pribegia acestuia din urmă, mitropolitul semnând cu pseudonimul Victor Pașcani. Scriitorul le citea, apoi le ardea. Nu
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
culturii serioase și complexe. Aceasta dezvăluie un stil oarecum asexuat, profund, tăios, impresionant în momentele de autoanaliză. Ființă religioasă, Alice Voinescu își scrie Jurnalul cu o supremă credință în Dumnezeu, folosind din când în când mostre de dialog superior cu divinitatea. Un exemplu clasic de vocație a sacrului și de asimilare a marii culturi, de îmbinare între credința stăruitoare, dar nu bigotă, în Dumnezeu și adâncimile corectei înțelegeri interioare. O combinație rară, ferită de pedanteriile și de riscurile pe care întâlnirea
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
realul sau îl programează pentru o nouă relansare, într-o versiune purificată și purificatoare? Profeția e un fel de prevedere, dacă nu e chiar providență. Cine prevede, previne. Cine prevede, poate să preîntâmpine! Nu-i mai puțin adevărat, însă, că divinitatea care le știe și le vede pe toate, în a cărei conștiință uriașă toate evenimentele istoriei se află în simultaneitate, nu intervine ca să le oprească. Se spune că Spiritul Absolut știe că două avioane se vor ciocni, dar nu face
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Marina Constantinescu Bach, Bach, Bach, Bach! Muzica este dincolo de viață și de moarte. Spiritul este înnobilat de sunete și purtat spre divinitate, spre esența însăși a existenței. Fără muzică nimic nu e fiindcă totul este ea, muzica. Vă amintiți? Sub mii de forme, asta a crezut și a spus o viață întreagă . Pentru asta s-a luptat, pentru asta s-a lăsat
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
grației de orfică esență, ca un vehicul al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont spiritual), care-și poate celebra creația drept un reflex al divinității, drept lumen, ori, dimpotrivă se simte stînjenit de imperfecțiunea esteticului, de caracterul său de hybris neînstare a asigura contactul cu transcendența, opac la țelul expierii. Autorul Denecuprinsului dă dovadă de smerenie, aspirînd la anonimat și la o rugăciune metaverbală: Aș
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
de vise", fie simulacre de vise, prezentate ca "realități", fie scorneli deliberate. După fiecare ședere în Sala cu Oglinzi sculptorul le spune locuitorilor Azilului povești despre nevăzutul și poate inexistentul Bătrîn, parvenind astfel efemer la condiția de profet al unei divinități sau măcar autorități supreme inventate. în satul de pescari, o mulțime tăcută și ostilă, există de altfel un personaj supranumit Profetul, dar acesta are limba tăiată. Aproape fiecărui personaj i se poate găsi de altfel un corespondent mitologic sau măcar
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
În măsura în care mai pot accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se oferă / șansa unei întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru sălașul zeului ce va să vină./ Insondabil temei al ispășirii" (Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
la emisiune intervenea și Goma.Intempestiv, situația îi apărea astfel "complet nenaturală, artificială", ba avînd chiar "și o latură ușor comică" (sic!). Criticul clujean se simte dizgrațiat: Noi păream niște pămînteni nenorociți, muritori , peste care plana ochiul atotvăzător al unei divinități". Bineînțeles, d-sa avea tot dreptul de a-și califica starea de spirit în toată ciudățenia ei. Lucrurile se complică însă și mai mult cînd Mircea Zaciu incriminează scrierea lui Goma, care, în optica d-sale, ar devansa "subiectivitatea general-acceptată
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
un studiu aducînd în atenție noile mișcări religioase din India și construirea corpului din perspectivă culturală. Corpul ca templu al lui Dumnezeu, ca instrument care servește unui țel mai înalt, ca formă de participare la un corp cosmic, locuit de divinitate, sînt tot atîtea ipostaze trecute în revistă. Corpul robust și corpul decăzut, mărcile de pe corp (din frunte, bunăoară), puse de noi toți în legătură cu India, dar despre a căror semnificație știm prea puțin, corpul maestrului și corpul discipolului sînt teme dezbătute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
textului. Și aș spune că este una pur textuală. Toată trilogia este construită pe unități textuale deschise, care se îmbină și care formează, în final, un tot unitar. Dar autorul ne propune și o meditație asupra textului în relație cu divinitatea. El, textul, este cel care ne-a depărtat de Dumnezeu. "De Domnul ne-am îndepărtat tocmai fiindcă ne-a oferit Cuvântul. Textul adică. Cu ajutorul Lui citim povestea lumii. Interpretând-o, tălmăcim existența. Iar, în acest caz, întregim trinitatea" - ne spune
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității... / 45 I Aripi topite Pământean alambicat Iar coșmar... Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar Durerile, cum revin, așa dispar Ce mai este, parcă nu mai are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea care mereu mă-ndură... Iarna ce feeric este să stau la geam, Numărând fulgii grei de nea, Alintând ființa caldă ce mulțumit o am, Luminându-o seara precum o stea... A divinității... Într-o noapte, la ceas de taină Un vis asemănător c-o doină În care Dumnezeu vorbea cu mine M-a lăsat gândindu-mă la tine... "Vezi!, spuse Dumnezeu, Va veni în sufletul tău O fată ce a fugit din
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
nu calcă muierea,/ Dar calcă pedala cu toată puterea/ Și nimeni nu-i știe un ac de cojoacă." (George Peagu); " Nimeni nu trebuie să acuze firea pesimistă a lui Emil Cioran, tendința lui de a împroșca cu răutate oamenii și divinitatea. Un om care a suferit atât de mult fizic are dreptul de a chestiona existența unei puteri divine căreia i-a cerut atât de mult ajutorul și nu la șsic!ț primit. Atunci când nu poți respira, când nu poți să
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]