670 matches
-
a celor mai mulți deținuți, chiar și a celor care nu știu să scrie. Funcția de scriitor, de compozitor al corespondenței este una foarte apreciată. Din teama de a nu pierde sprijinul celor de acasă (căci un necăutat e căzut automat în dizgrația colectivă), mulți încearcă să descrie cît mai plastic și mai convingător situația din interior, poveștile auzite și evenimentele cele mai interesante. Analiza scrisorilor trimise și primite de 5 arestați (3 bărbați și 2 femei) din penitenciarul Rahova ne relevă cîteva
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și cum acei ce închideau Turcii nu mai aveau nădejde de viață, așa și aici în țară la noi era turnul bisericii domnești". Nicolae Muste povestește că tot secolul al XVII-lea temnițele gemeau de tîlhari, de boieri căzuți în dizgrația domnilor și de oameni care nu-și plăteau dările: "Cari nu aveau să dea îi lega la pusce și îi ungea cu miere ca să-i mănînce muștele și nu numai boierilor le făcea această strîmbătate, ci și jupîneselor asemenea. Și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn masive, sculptate), mobilele erau grele, bufetul enorm fiind încastrat în lambriul cu care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu ceea ce vedeam, impresionat, la familia Abeles). Părinții lui mă primeau cu politețe afectată, presărându-și limbajul cu expresii franțuzești; nimic în casa lor nu inspira căldură sau intimitate. Băiețașul însă, care „primea“ doar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ierarhiei protocolare. Intră în Consiliul de regență ă1715), dar ascensiunea lui politică nu durează și este trimis ambasador în Spania pentru a fi îndepărtat de la Curte. După majoratul lui Ludovic al XV-lea și după moartea regentului, Saint-Simon, căzut în dizgrație, se retrage definitiv la castelul său de la Ferté-Vidame, unde își scrie Memoriile; la cinci ani după moartea sa, în 1760, au fost confiscate din ordinul pri m-mi nistrului, cardinalul Choiseul, și depuse la Ministerul de Externe, unde n-au
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întors în Franța sub Directorat, să devină ministru de externe, post pe care și-l menține sub Con sulat și sub Imperiu până în 1807, când este revocat pentru că se opusese rupturii cu Austria, pentru a cădea apoi, în 1809, în dizgrație; în 1814 devine șef al guvernului provizoriu și ministru de externe. A jucat un rol esențial în Congresul de la Viena ă1814-1815). Spre sfârșitul Restaurației trece în opoziția liberală și, după 1830 și urcarea pe tron a lui Ludovic Filip, este
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Născut în 1412, în regiunea Caux, Thomas Basin, care a devenit în 1447 episcop de Lisieux, a cunoscut personal în copilăria sa ravagiile războiului în Normandia și în provinciile vecine. Consilier ascultat de Carol al VII-lea, el cade în dizgrație în timpul lui Ludovic al XI-lea și trebuie să se exileze la Trèves, apoi la Utrecht, unde moare în 1491. Istoria lui Carol al VII-lea a fost scrisă la Trèves în 1471-1472 și revizuită după aceea: cel mai vechi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a doua zi după atentatul ratat de la Damiens (1757) și apelează la Choiseul, care devine secretar de stat la Afacerile străine în 1758, apoi la Ministerul de război în 1761, și care va juca practic, pînă la căderea sa în dizgrație, în 1770, rolul de Prim Ministru. Choiseul și agitația parlamentară. Acest mare senior loren, inteligent, nepăsător și sigur de el, nu poate redresa situația militară, dar reușește cel puțin să limiteze pagubele cu ocazia negocierilor franco-engleze, care, la ieșirea din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
social 1763 Tratatul de la Paris 1766 Lorena devine franceză 1767 Expulzarea iezuiților 1768 Corsica revine Franței 1771 Reforma juridică a lui Maupeou 1774 Moartea lui Ludovic al XV-lea. Ludovic al XVI-lea 1774 Goethe: Werther 1776 Turgot cade în dizgrație 1776 Declarația de independență a americanilor 1776 Moartea lui Voltaire și a lui Rousseau 1781 Necker cade în dizgrație 1783 Tratatul de la Versailles 1785 James Watt pune la punct mașina cu aburi 1787 Constituția Statelor Unite Mozart: Don Giovanni 1788 Convocarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a lui Maupeou 1774 Moartea lui Ludovic al XV-lea. Ludovic al XVI-lea 1774 Goethe: Werther 1776 Turgot cade în dizgrație 1776 Declarația de independență a americanilor 1776 Moartea lui Voltaire și a lui Rousseau 1781 Necker cade în dizgrație 1783 Tratatul de la Versailles 1785 James Watt pune la punct mașina cu aburi 1787 Constituția Statelor Unite Mozart: Don Giovanni 1788 Convocarea Stărilor generale 1789 5 mai Adunarea Stărilor generale 17 iunie Adunarea devine națională 20 iunie Adunarea devine constituantă 14
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aleși de Dumnezeu sunt favorizați de soartă. Conceptul este acceptat de biserica catolică, în opoziție cu concepțiile protestante, care consideră succesul economic ca un semn al grației divine, iar sărăcia ca un simbol al decadenței morale și un semn al dizgrației divine. Toate aceste concepții de natură religioasă au fost înlăturate ca urmare a apariției unei interpretări mai liberale bazată pe noțiunea de ,,cultură a sărăciei". În acord cu această interpretare, dificultățile de care se lovesc oamenii săraci se datorează în
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
bune și firești interogații: "Oglinda măritoare ne transportă la limitele neantului pline de reflexe și de agonie violetă. Muzica, culoarea și cuvintele se întîlnesc pentru a satura de sensul descompunerii întregul cosmos. De unde această viziune catastrofică, mai rea decît orice dizgrație? De ce se așează el ca o cruce funerară peste toate speranțele și peste cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o, libertate..." conștiința antică, precreștină, ignora
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că era fiul senatorului Faustinus, din ginta Flaviilor, așadar, rudă cu Domițian, și tocmai această origine l-a salvat în anul 95 cînd s-au declanșat persecuțiile împotriva lor. După Dio Casius, motivele pentru care aceste persoane au căzut în dizgrație au fost ,,ateismul și obiceiurile mozaice”. Istoricul roman este foarte clar cu privire la realitățile acelor vremuri, ,,obiceiuri mozaice” și nu creștine așa cum o tot țin plăsmuitorii și scornitorii de istorii iudeo-cretine. Acest episcop al Romei a făcut puterii romane ceva neliniști
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fie spus, de ambe sexe. Orice s-ar spune, nouă luni de arest la domiciliu, în unele cazuri, este una, douăzeci de ani, mulți de temniță grea, cu totul alta. ș...ț Se numește rezistent doar cine a căzut în dizgrația lui Ceaușescu la un moment dat? Goana după poziții este în toi. Reviste, posturi de conducere la Uniunea Scriitorilor (o instituție de reformat urgent, tipic comunistă, pur stalinistă la origine, de încadrare, control și dirijare a scriitorilor, dublată de o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ro. "antracoză" (s.f.) [cf. gr. anthrax, -akos, cărbune];/ fr. "argyrie" (n.f.), en. "argyria", ro. "argiroză" (s.f) [cf. gr.άργύριον, -ου s.n. "argint; bani"];/ fr. "barytose" (n.f.), en. "baritosis", ro. "baritoză" (s.f.) [cf. gr.Вάρος, -εως s.n. "greutate, gravitate, încărcătură, dizgrație"];/fr. "échinococcose" (n.f.), en. "echinococcosis", ro. "echinococoză" (s.f) [cf. gr. έχϊνος, -ου "arici cu ghimpi"];/ fr. "géotrichose" (n.f.), en. "geotrichosis"; ro. "geotricoză" (s.f) [cf. gr.γή, γής "pământ"];/ fr. "hydatidose" (n.f.), en. "hidatidosis hidatidoză" (s.f.) [cf. gr. ΰδωρΰδατος
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
spre Lisabona, decepționat că nu a găsit nici aurul, nici mirodeniile pe care spera să le aducă, în anii următori, Columb mai face trei călătorii, termină explorarea Antilelor, atinge coastele Venezuelei și merge de-a lungul istmului Americii Centrale. Căzut în dizgrație, el își petrece ultimele zile ale vieții luptînd cu îndîrjire pentru ca drepturile sale să fie recunoscute de Coroana spaniolă. Cînd moare, în 1506, este convins că a descoperit calea occidentală spre Asia, căci teritoriile pe care le-a adus Coroanei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să împartă exercitarea autorității între acești înalți funcționari: el se sprijină, rînd pe rînd, pe Le Tellier (secretar de stat, apoi cancelar), pe Hughes de Lionne (secretar de stat cu afacerile externe), pe Fouquet (supraintendent general al finanțelor) și, după dizgrația acestuia (1661), pe Colbert. Un mic grup de colaboratori, care se mărește în 1671 cu Louvois, fiul lui Le Tellier și cu Arnauld de Pomponne. Autoritatea regelui și a colaboratorilor săi apropiați se exercită datorită eficacității aparatului guvernamental. Acesta a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul de pe vetrele noastre: iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl dai altora și astfel e al tuturor.” Voltaire 140. „Puțini scriitori celebri, care să fi scăpat de dizgrație. Aproape toți poeții care au avut succese, au fost calomniați.” Voltaire 141. „Nu poți opri pe mâzgălitorii de hârtie să scrie prostii, pe librari să le vândă și pe lachei să le citească.” Voltaire 142. „E mai de preferat o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în alte orașe din RDG, mai ales la Leipzig. Pentru a le înăbuși, sovieticii trebuie să folosească tancurile și două divizii motorizate care au restabilit ordinea făcînd sute de victime printre manifestanți, în urma acestor evenimente, Ulbricht care era în pragul dizgrației, este confirmat în funcții și invitat în mod insistent să frîneze procesul de "socializare". Cu cîteva zile înainte, avuseseră loc revolte de mai mică amploare la Pilsen și Ostrava în Cehoslovacia. Și acestea au fost reprimate energic. În urma acestor evenimente
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de senior căzut în dizgrație, trimis în exil, cunoșteai prizonieratul unui angajament pe care nu îl văzuseși până atunci ca pe o corvoadă enervantă, departe de dezinvoltura naturală a artistului nomad, ci din contră, ca pe o deambulare reconfortantă. Or, aici, în Est, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea s-o facă nimeni. O dată ce mi-am atras dizgrația „familiei” Ceaușescu, era evident pentru oricine că devenisem un „electron liber”, deranjant adesea nu numai pentru securitate, dar și pentru mulți colegi ce beneficiau însă, săracii, de firimiturile foarte vagilor privilegii ale aparatului de partid din cultură, ca și pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fără întârziere gata. Din Suceava, în ziua sfântului Pavel, luna Ianuarie în 25, anul Domnului 1475. Ștefan-Voievod, Domnul Țării Moldovei. Jder, boer care s-a luptat la Războeni, mare gospodar pe apa Bistriței și-n munți, prin intrigi cade în dizgrația lui Vodă; e pus la închisoare în Suceava. Jder are un fecior în Lehia, care primește veste despre nenorocirea de-acasă. Vine în țară mânios și pornit împotriva Domnului, hotărât să libereze pe părintele lui. Pe drum, în împrejurări dramatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dacă tu vei ține Valahia, noi vom putea merge liberi oriunde în lume” (ad omnes partes mundi). În anul 1502 se încheie drama trăită de fiica lui Ștefan cel Mare la Moscova. Domnița Elena și fiul său Dimitrie cad în dizgrația lui Ivan al III-lea. Acesta îi ia lui Dimitrie demnitatea de mare cneaz al Moscovei și Vladimirului (14 aprilie 1502) și o dă lui Vasile, stabilindu-le un domiciliu forțat Elenei și lui Dimitrie. Încă din vara anului 1502
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hanului, din 15 septembrie 1502. Hanul i-a spus lui Zabolțki: „Mi-a scris voievodul Ștefan: Răspunde-mi dacă mai trăiesc fiica și nepotul meu”. Ștefan îi cerea hanului să-i spună dacă fiica și nepotul său au căzut în dizgrația lui Ivan. Drept represalii, Ștefan i-a oprit pe solii lui Ivan, care se întorceau din Italia. Domnul avea să explice gestul său: „Marele cneaz Ivan a prins pe fiul fiicei mele și i-a luat domnia cnejiei; și acum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din nou trei zile, zăpada era de un metru pe strade, circulația vehiculelor era cu totul imposibilă.]( Ibidem.) Lume a fost, din această cauză, puțină: autori tățile române, ofițeri superiori austrieci, nici un ofițer german. Lipsa lor se explică astfel prin dizgrația în care căzuse Marghiloman. Toate doamnele care lucraseră sau lucrau încă în spitale, toate prietenele, știind de internarea mea, au venit să-mi strângă mâna. [Ieșind din biserică, m-am pomenit și cu Martha Bibescu. „Nu te apropia de mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vehementă, l-a iscat apariția faimosului număr 4, din 1958, al Vieții ro mânești, consacrat criticii literare. Cu totul neortodox, față de criteriile de atunci, acest număr al revistei al cărei redactor-șef era l-a dus iarăși pe Crohmălniceanu în dizgrație. Au urmat din parte-i numeroase gesturi de autoînvinuire, însoțite și de altele menite să convingă forurile conducătoare că totuși se putea conta pe el în lupta ideologică. Astfel apare poate cel mai reprobabil text al lui Ov. S. Crohmălniceanu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]