1,782 matches
-
fracția molară a substanței dizolvate. Expresia legii lui Raoult poate fi folosită pentru determinarea masei moleculare a substanței dizolvate. M m n = și 0 0 0 M m n = unde m0 și m sunt masa solventului și respectiv masa substanței dizolvate, iar M0 și M sunt masele moleculare ale solventului și substanței dizolvate. 0 0 0 0 pMm Mmpp ⋅ ⋅ ⋅ =− 4.3. Ridicarea punctului de fierbere al soluțiilor (ebulioscopia) O consecință a micșorării presiunii de vapori de către o substanță nevolatilă dizolvată într
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pentru determinarea masei moleculare a substanței dizolvate. M m n = și 0 0 0 M m n = unde m0 și m sunt masa solventului și respectiv masa substanței dizolvate, iar M0 și M sunt masele moleculare ale solventului și substanței dizolvate. 0 0 0 0 pMm Mmpp ⋅ ⋅ ⋅ =− 4.3. Ridicarea punctului de fierbere al soluțiilor (ebulioscopia) O consecință a micșorării presiunii de vapori de către o substanță nevolatilă dizolvată într un solvent este aceea că punctul de fierbere al soluției obținute este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fierbere. Această valoare este proporțională cu cantitatea de dizolvant (concentrația): 62 ∆Tf = E ⋅ C unde C reprezintă concentrația soluției exprimată în număr de moli de substanță dizolvată în 1000 g solvent (molalitate). Dacă se notează cu m cantitatea de substanță dizolvată (cu masa moleculară M) și cu m0 cantitatea de solvent (1000 g), atunci ridicarea punctului de fierbere este: 0 1000 mM mETf ⋅ ⋅ În această relație, E reprezintă ridicarea punctului de fierbere produsă la dizolvarea unui mol dintr-o substanță în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mM mKT ⋅ ⋅ ⋅=∆ unde K reprezintă coborârea punctului de solidificare al soluției obținute prin dizolvarea unui mol dintr-o substanță în 1000 g solvent. Constanta crioscopică K se numește coborârea molală a punctului de solidificare. Ea nu variază cu natura substanței dizolvate, ci numai cu natura solventului. Aceste legi ale ebulioscopiei și crioscopiei sunt valabile numai pentru soluții diluate de neelectroliți. Ele nu sunt valabile pentru soluții de acizi, baze sau săruri, adică soluții de electroliți. Presiunea de vapori, ebulioscopia și crioscopia
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
care împiedică fenomenul de spumare (dextrine). Temperaturile de fierbere și de solidificare sunt determinate de concentrațiile în alcool. Lichidele de răcire a instalațiilor industriale, utilizate în cantități foarte mari, sunt generic numite “solă” și conțin săruri ieftine (CaCl2) sau amoniac dizolvate în apă demineralizată. 64 Lichidele antigel utilizate în practică pe scară largă, pentru sistemul de răcire al autovehiculelor, au de obicei ca principali componenți apa și etilenglicolul. 4.5. Difuzia Este procesul fizic de întrepătrundere a particulelor unei substanțe printre
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
calități speciale). Ulterior s-au obținut și membrane semipermeabile din materiale polimerizate stabile (poliamide, esteri micști de acetat butirat de celuloză, amestecuri de acetat și nitrat de celuloză, ș.a.). În prezent se obțin membrane ce permit o eliminare a substanțelor dizolvate, mai ales a speciilor ionice, în proporție de 95 99%. Datorită porilor foarte fini, membranele semipermeabile permit trecerea moleculelor mici de solvent (apă) dar opresc trecerea moleculelor mai mari de solut. 4.6.2. Legile presiunii osmotice Presiunea osmotică a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
În același mod, presiunea osmotică variază cu temperatura conform legii Charles: Din cele două legi, van’t Hoff a formulat ecuația generală a presiunii osmotice: π = C·R·T în care: C concentrația molară a soluției; R - constantă caracteristică substanței dizolvate și a cărei valoare este egală cu constanta universală a gazelor (8,314 J/mol·K); T - temperatura soluției în grade Kelvin. Înlocuind C cu 1/V, V fiind volumul soluției, această expresie se poate scrie și ca: π ·V
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Hoff a asemănat soluțiile diluate cu amestecuri în care moleculele solventului se comportă ca un gaz perfect. Prima lege a presiunii osmotice arată că la volum constant și la aceeași temperatură, valoarea presiunii osmotice depinde numai de numărul de molecule dizolvate și nu de natura substanței dizolvate. Definiție. La aceeași temperatură, soluții diferite dar cu același număr de molecule dizolvate în volume egale de solvent au întotdeauna aceeași presiune osmotică. Exemplu: o soluție care conține 342 g zahăr (1 mol) în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
amestecuri în care moleculele solventului se comportă ca un gaz perfect. Prima lege a presiunii osmotice arată că la volum constant și la aceeași temperatură, valoarea presiunii osmotice depinde numai de numărul de molecule dizolvate și nu de natura substanței dizolvate. Definiție. La aceeași temperatură, soluții diferite dar cu același număr de molecule dizolvate în volume egale de solvent au întotdeauna aceeași presiune osmotică. Exemplu: o soluție care conține 342 g zahăr (1 mol) în 10 litri de apă are o
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
10 litri de apă. Soluțiile cu aceeași presiune osmotică se numesc izotonice. Van’t Hoff a enunțat și următoarea lege a presiunii osmotice. Definiție. Presiunea osmotică a unei soluții diluate este egală cu presiunea pe care ar exercita-o substanța dizolvată, dacă ar fi în stare gazoasă, ar ocupa același volum ca soluția și ar avea aceeași temperatură. Această lege este valabilă doar pentru soluții ideale; soluțiile diluate o urmează cu aproximație. 68 Fig. 4.7. Instalație de desalinizare a apei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
în lucrările lui Thomas Graham (1861) și provine de la cuvântul grec „colla” (clei). Graham a propus clasificarea substanțelor în două categorii:cristaloizi, care prin dizolvare dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Graham a propus clasificarea substanțelor în două categorii:cristaloizi, care prin dizolvare dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri, în care substanța dizolvată difuzează lent, care nu trec prin membrane semipermeabile și din care substanța dizolvată nu cristalizează. În lucrările lui Staudinger (1922) apare diferențierea clară între coloizii organici și cei anorganici. Coloizii organici sunt substanțe macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
are valori mari sau chiar 100%, adsorbția este datorată unor legături chimice (chemosorbție). 1.1.2.5. Adsorbția solid lichid Dacă o soluție vine în contact cu un adsorbant solid, este posibil ca pe suprafața acestuia să fie reținută substanța dizolvată. Este cazul adsorbției din soluție, procedeu folosit încă din secolul al XVIII-lea la purificarea soluțiilor. Concomitent cu adsorbția substanței dizolvate, în mod obișnuit are loc și adsorbția solventului. În plus, fenomenul depinde și de natura soluției (electrolit sau neelectrolit
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o soluție vine în contact cu un adsorbant solid, este posibil ca pe suprafața acestuia să fie reținută substanța dizolvată. Este cazul adsorbției din soluție, procedeu folosit încă din secolul al XVIII-lea la purificarea soluțiilor. Concomitent cu adsorbția substanței dizolvate, în mod obișnuit are loc și adsorbția solventului. În plus, fenomenul depinde și de natura soluției (electrolit sau neelectrolit) și a adsorbantului (rețea cristalină ionică sau atomică). Și în acest caz, adsorbția poate fi fizică sau chimică. Adsorbția din soluții
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
etc. De asemenea, în cazul sistemelor coloidale tipice, la suprafața particulelor coloidale are loc adsorbția ionilor sau moleculelor din mediul de dispersie. 1.1.2.5.1. Adsorbția aparentă. Adsorbția solventului În cazul unei adsorbții solid - lichid, în afara adsorbției substanței dizolvate are loc și interacțiunea solventului cu suprafața solidă. Sugestivă este diagrama din fig. 1.7., ce redă forma izotermelor la adsorbția acidului acetic din soluții apoase pe cărbune activ, în două situații: izoterma 1 se obține când cărbunele a fost
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
activ, în două situații: izoterma 1 se obține când cărbunele a fost saturat în prealabil cu solvent (apă); izoterma 2 se obține dacă adsorbantul a fost perfect uscat. 115 În grafic, valorile lui ГS și C se referă la substanța dizolvată (acidul acetic). În primul caz (1), adsorbția apei este exclusă și izoterma descrie adsorbția reală a acidului acetic, alura curbei fiind normală, conform relației lui Freundlich. În cel de-al doilea caz (2), adsorbantul fiind uscat, concomitent cu acidul acetic
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se închid; masele etalonate se manevrează numai cu penseta. 181 Prepararea soluțiilor de diferite concentrații Exprimarea concentrațiilor soluțiilor Concentrația unei soluții reprezintă cantitatea de substanță dizolvată într-un anumit volum de soluție sau de solvent. Ea reprezintă raportul dintre solut (dizolvat) și solvent După concentrație, se deosebesc soluții concentrate, ce conțin cantități mari de substanță dizolvată și soluții diluate, cu cantități mici de substanță dizolvată. 1. Concentrația procentuală (% ; C%) Poate fi exprimată în unități de masă sau în unități de volum
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Exprimarea concentrațiilor soluțiilor Concentrația unei soluții reprezintă cantitatea de substanță dizolvată într-un anumit volum de soluție sau de solvent. Ea reprezintă raportul dintre solut (dizolvat) și solvent După concentrație, se deosebesc soluții concentrate, ce conțin cantități mari de substanță dizolvată și soluții diluate, cu cantități mici de substanță dizolvată. 1. Concentrația procentuală (% ; C%) Poate fi exprimată în unități de masă sau în unități de volum Concentrația procentuală exprimată în unități de masă se definește astfel: Concentrația procentuală reprezintă gramele de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
substanță dizolvată într-un anumit volum de soluție sau de solvent. Ea reprezintă raportul dintre solut (dizolvat) și solvent După concentrație, se deosebesc soluții concentrate, ce conțin cantități mari de substanță dizolvată și soluții diluate, cu cantități mici de substanță dizolvată. 1. Concentrația procentuală (% ; C%) Poate fi exprimată în unități de masă sau în unități de volum Concentrația procentuală exprimată în unități de masă se definește astfel: Concentrația procentuală reprezintă gramele de substanță dizolvate în 100 grame de soluție. Exemple: O
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
masă sau în unități de volum Concentrația procentuală exprimată în unități de masă se definește astfel: Concentrația procentuală reprezintă gramele de substanță dizolvate în 100 grame de soluție. Exemple: O soluție de concentrație 15 % va conține 15 grame de substanță dizolvată, indiferent de natura substanței. 3. Concentrația normală normalitatea (n,N) Concentrația normală reprezintă numărul de echivalenți gram de substanță dizolvați în 1000 ml soluție. Numărul de echivalenți gram se calculează raportând masa în grame de substanță la echivalentul chimic al
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
cald pentru îndepărtarea impurităților insolubile; 4 cristalizarea din soluție a substanțelor pure; 5 filtrarea și spălarea cristalelor; 6 uscarea. La efectuarea recristalizării, un factor important este selectarea solventului. Un bun solvent de recristalizare îndeplinește următoarele condiții: nu reacționează cu substanța dizolvată; dizolvă o cantitate mai mare de substanță la cald decât la rece (diferența se depune sub formă de cristale la răcirea soluției); nu dizolvă la cald impuritățile din substanța de purificat; are un punct de fierbere mai coborât decât punctul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pentru fiecare componentă. Faza solidă constituie faza staționară sau imobilă și poate fi orice substanță cu proprietăți adsorbante. Faza fluidă constituie faza mobilă numită și eluent. Ea poate fi un solvent sau un amestec de solvenți în care se află dizolvate substanțele de analizat. După natura fazei staționare, cromatografia poate fi: pe coloană (când faza staționară sub formă de pulbere adsorbantă este introdusă într-o coloană de sticlă), pe hârtie, în strat subțire și în gaze. Cromatografia de lichide pe coloană
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un interval situat între OX (azotat) și RED (azotit), deci există un optim al procesului, situat între două zone de inhibiție, ceea ce sugerează o dependență Gauss a intensității procesului de coroziune de rH. Inhibitorii neoxidanți sunt eficienți numai împreună cu oxigenul dizolvat [3], deci se ajunge din nou la un fenomen redox; mai mult, inhibitorii catodici sunt ineficienți în medii puternic acide [3], deci oxidante [7]. Totodată, unele substanțe au un rol inhibitor la concentrații mari și accelerator al coroziunii la concentrații
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Mecanismul chimic (electrochimic) Fouligul biologic poate promova forme de coroziune chimică și electrochimică ca urmare a eliminării în mediu a unor cantități importante de electrolit, fie acesta acizi (organici și anorganici), săruri (rezultate din mineralizarea realizată de consumatorii biocenozei), gaze dizolvate, care fac parte din deșeurile viețuirii (O2, CO2, H2S); într’un cuvânt, este vorba de atacul direct al metalului suport. Pentru materiale nemetalice, precum betonul, acesta este un mecanism majoritar prin care acestea sunt corodate. Diversitatea substanțelor potențial corosive eliberate
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
se apreciază cu ochiul liber, prin transparență și se apreciază gradul de opalescență. Zahărul este ușor solubil în apă. Cu cât este mai ridicată temperatura apei, cu atât zahărul se dizolvă mai ușor. Astfel, la 20șC o parte din apă dizolvată, solubilizează 2,04 părți zaharoză. La 100șC se dizolvă 4,87 părți zaharoză. Sub influența acizilor, zaharoza, care este un dizaharid se descompune în două monozaharide (glucoză și fructoză). Acest proces de hidroliză este denumit invertirea zaharozei, iar amestecul rezultat
Caiet de lucrări practice: tehnologia prelucrării produselor vegetale II : tehnologii extractive by Radu Steluţa () [Corola-publishinghouse/Science/568_a_1171]