527 matches
-
lux, dădea cu clanța Nicu-Piele. - Cum nu? Am ceva extra... Stați... A scotocit rafturile, s-a urcat pe o scară, a scos marfa. Pentru lungan era mai greu de potrivit. Avea măsură mare, și hainele ședeau țepene pe el ca doagele. "Neamul prost se cunoaște și când doarme", gândea în sine Sandu. Au răscolit vreun ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
opri caii: - Ptr, boalelor! Ptr, n-auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele său. Abia târziu, după ce mâncase cu oamenii, Stere își aduse aminte de cele întîmplate. Cântări galbenii și-i numără. Se pierduseră doi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA DUMI & FI Am 23 de fi de la TREI (3) neveste legalizate, două care a fost fete mari și a TREIA a trăit 10 (zece) luni cu SOȚUL Satisface TOATE comenzile Firma o mai păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel mai bătrân din familie, și trebuie să recunoaștem că are perfectă dreptate în ceea ce a spus, copiii nu trebuie să se joace cu focul, pentru că după aceea e sigur și știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
salvați. În câteva minute, în pas alergător, au ajuns cu bine. În curtea din jurul atelierului, un fel de baracă din lemn, tencuită prin interior, deasupra căreia se vedea de la distanță cum iese fumul pe coș, cele mai multe obiecte erau formate din doage, adică butoaie, ciubăre, donițe albii de spălat rufe ș. a. m. d. Strecurându-se printre ele, câteșitrei au intrat, în coșmelia destul de încăpătoare, aproape în același timp. Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hazoasele peripeții ale fiului lor Costel, la care adăugau fiecare alte și alte detalii cât mai picante, însă scoase din ureche. Când zăpada era înaltă până dincolo de genunchi, veneau la rând schiurile. Ca și patinele, și le confecționa singur din doage de butoaie vechi. Un caraghios, o arătare rară, de râsul lumii, ar fi acum un copil cu asemenea bazaconii legate de picioare, însă în timpul războiului, când copiii erau numai în grija mamelor, deoarece bărbații lor își petreceau toate cele patru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în formă de careu, nu era decât un maidan în care erau îngrămădite, unele peste altele, sumedenie de obiecte fără valoare: cazane ciuruite, umplute până la refuz cu tot felul de alte vechituri, butoaie betegite din metal sau din lemn cu doage lipsă, oale sparte, sobe ruginite, somiere peticite, cu arcurile rupte și miros specific de putregai, într-un cuvânt tot felul de hârburi aruncate de locuitorii cartierului. Proprietara acestui ansamblu de locuințe, doamna Dan, era cunoscută nu numai în cartier ci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și toate la un loc pe materialul din temelie așezat solid de noi cei ce am slujit școala; despre care nimeni nu-și va mai aminti nimic, tot așa cum nici noi nu știm nimic despre cei ce au pus primele doage la butoaie sau primele spițe la roți. Până și nepoții noștri ne vor uita! A uita e un lucru natural, firesc și chiar eficient. Cui i-ar folosi, spre exemplu, să țină minte cu ce fel de obiele sau cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la Moya. Nu-i de ici-colo să ajungi pe simezele acestui muzeu care adună noile voci ale artei plastice contemporane. Sunt modestă, nu-i așa? Acum strâng, de prin ziare și reviste de specialitate, opiniile criticilor. Cred că am o doagă lipsă sau sunt atinsă cronic de narcisism. Adun niște cronici pe care, probabil, le voi citi numai eu... Chiar și așa, grav atinsă de această boală, am fost la Haus der Musik, unde m-am întâlnit cu Haydn, Mozart și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a rugat pe reprezentantul unui post de televiziune să îndeplinească oficiul virării sumei colectate în contul primăriei". Gilda, amica mea nemțoaică, zice că m-am retras la timp din "ecuația relației conjugale", pentru că, se pare, ai avea cel puțin o doagă sărită. În zadar am încercat s-o conving de contrariu. I-am explicat faptul că erai un soț fidel, responsabil și atent. Mi-a spus, aproape în manieră englezească, faptul că fidelitatea unui soț nu este altceva decât un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chiar ăsta numele moșului, dar fiindcă îi plăcea s-o facă pe-a rusul și cum juca, mai ales la petreceri, cazaciocul, ca un rus sadea, a rămas cu această poreclă. De mult se constatase că moșului îi lipsea o doagă, după alte surse chiar trei, și oamenii îl evitau. Zvonurile circulau repede și aproape toți știau acum că bătrînul Cazacioc dresa șerpi, mînca cîini și pisici și chiar făcuse un pact cu Satana. După ce și-a recăpătat cele zece hectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zice? întreabă mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ne-a făcut cu degetul ca la copii mici, că hotărârea aceasta prostească poate avea repercusiuni grave, pe termen mediu și lung. Dar din câte văd, și poate nu numai eu, conducerea actuală a țării noastre a dat în doaga tâmpeniei cronice degenerative și nu înțelege cum stă situația în politica externă, făcând imensa greșeală să subestimeze Federația Rusă, care după cum se știe din istorie, nu uită și nu iartă nici o acțiune a vreunui stat, oricare ar fi acesta, împotriva
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
spun pe cuvânt, că așa a fost. Dar acum timpul acela este fumat demult. Plâng și eu uneori Mă întrebi ce fac eu acum? Păi nu vezi? Plâng nene. Nu să nu vă închipuiți că am dat ușor, ușor în doaga lui Băsescu, ăla care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi era rușine, era frumos, harnic, sfătos și șugubăț nevoie mare. Când îmbârliga doagele la butoi, strângându-l cu o șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
această lume și lăsând în urma lui numai amintiri frumoase. Parcă și acum văd căsuța cea atrăgătoare unde se depănau tot felul de povești la gura sobei, în 54 care trosneau surcele de frasin, stejar sau salcâm ce rezultau de la cioplitul doagelor. Mereu aș vrea să se întoarcă acei ani ai copilăriei, ani fără griji și fără de greutăți. Anii cămeșoaielor, că pe atunci erau alte vremuri și alți oameni. Dacă nu semănai cânepă sau in nu aveai din ce să-ți faci
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la Crâșma din drum, nu ai de unde să te înfrupți cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta îmi trebuie mie? Dar n-am ce face, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă! Te rog ca din această minută să nu mai vorbești de funie în casa spânzuratului, Dumitre. Ii deajuns o măciucă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
căruța veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vorba. "Adevărată barbarie" pentru un literat ce năzuia să fie planetar. Chiar interplanetar (fac aluzie la SF-urile lui Croh), via Komintern. După ce-am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă, vremuiește". Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frunții - ci ale întregului corp, care pe acele călduri și ca urmare a efortului necesitau nu 2 litri de apă pe zi, ci uneori chiar câte o cofă de apă care măsura până la 7-8 litri, ce se menținea rece între doagele de lemn. într-o seară, după ce noi plecaserăm deja pentru odihna de noapte, tata a mai rămas până la căderea întunericului, apoi cu precauție a plecat și el spre casă, lăsând grâul adunat în paza Domnului. Cu toată prudența lui, se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lipăi, în patru labe și fără lingură, ca jivinele, cei care îți măscăresc amintirile și îți sleiesc așteptările, toți ajung să poarte chipul tău. Și atunci nu mai ai unde să fugi. Marginile sufletului tău, frâiele minții, se desfac ca doagele unui butoi căruia i-au plesnit cercurile. După atâta vreme, putea să simtă liniștea cu toate cele cinci simțuri. Uneori o pipăia, așa cum simți cu degetul muchia dintre lumină și umbră. Alteori o privea și atunci văzduhul nu agita nicio
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Banu Mantă 69 5371. Niță N. și Alexandru, 4 apartamente, București, str. Busolei 2 5372. Niculescu Agnes, 3 apartamente, București, str. Teodor Aman 42 5373. Nicolae Traian, 4 apartamente, București, str. Eminescu 5 5374. Neacșu Maria, 10 apartamente, București, str. Doaga 66, str. Sft. Petru 100 5375. Nicolescu Gh. și Sala, 10 apartamente, București, str. Brezoianu 51, Sinaia str. Soinea 2 5376. Naum Ilie, 6 apartamente, București, Bul. 1 Mai 139 5377. Noreanu Constantă, 5 apartamente, București, str. Popov 61 5378
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
14 153. Dumbrava Elenă, str. Constantin Brâncoveanu 57 154. Oprea Marin, str. Dobrogeanu Gherea 89 155. Gheorghe Stan, str. Dobrogeanu Gherea 124 156. Plugaru Petre, str. 30 Decembrie 27 157. Toma Butescu, str. Donca Sima 31 158. Stuvar Nicolae, str. Doaga 158 159. Niculescu Caliopi, str. Forturilor 5 160. Stancu Petre, str. Gârlei 38 161. Matei Gheorghe, str. Infratirei 48 162. Ștefan Elenă, str. Maria Diaconescu 36 163. Arsene Ion, str. 1 Mai 58 164. Parma Ana, str. Neagara 35 165
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]