1,319 matches
-
necunoscut, îi dejoacă acestuia încercarea de-a o cuceri, pentru ca, în schimb, să parcurgă în vis tot felul de aventuri erotice. Nicolae din povestirea Băiatul singur e un tânăr paznic ce locuiește într-un vagon, la distanță de un sat dobrogean populat doar de câțiva bătrâni. Într-o zi apare, de cine știe unde, o fată cu părul zbârlit, îmbrăcată ponosit, care vrea să intre în vagon. Curând după aceea băiatul află din întâmplare că e logodită și încearcă să o impresioneze bravând
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
pomeni, / că ei se gonesc / și nu se-ntâlnesc. Luna când lucește, / Soarele sfințește, / Soare când răsare, / Luna intră-n mare”. Acesta este primul și cel mai vechi tip al baladei Soarele și Luna, întâlnit în spațiul muntean, oltean, bănățean, dobrogean și moldovean. Balada se înrudește, totodată, cu basmele tratând tema incestului. Prin forma ei, se înscrie printre cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
O istorie de demult, București, 1908; Cântecul amintirii, București, 1909; Povestiri de seară, București, 1910; Apa morților, București, 1911; Povestiri de petrecere și de folos, Vălenii de munte, 1911; Un instigator, București, 1912; Bordeenii și alte povestiri, București, 1912; Priveliști dobrogene, București, 1914; Neamul Șoimăreștilor, București, 1915; Foi de toamnă, București, 1916; ed. Iași, 1921; 44 de zile în Bulgaria, București, 1916; Printre gene, București, 1916; File însângerate, Iași, 1917; Frunze-n furtună, București, 1920; În amintirea lui Creangă, Iași, 1920
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
SOLIA, revistă apărută la Călărași în octombrie 1935, având subtitlul „Literară, artistică, dobrogeană”. Redactor: G. Arabolu, care folosește și pseudonimul Calistrat Istriceanu. S. afirmă că vrea să fie „solul literar al Dobrogii”, „să unească într-un singur gând și ideal celelalte provincii cu vechea țară a lui Mircea” (Cuvânt înainte). Colaborează cu versuri
SOLIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289782_a_291111]
-
a lui Mircea” (Cuvânt înainte). Colaborează cu versuri Corneliu N. Iliescu, Lascăr Demetrescu, Mihail Iazu, iar cu proză Lilica A. Vescu. Sunt semnalate noutăți literare și aniversări (Liviu Rebreanu la cincizeci de ani). Dimitrie Batova publică articolul Ceva despre literatura dobrogeană. M. W.
SOLIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289782_a_291111]
-
terminat de povestit, brădișul din Deltă dispăruse, parcă o mână nevăzută îl culesese din apă, dispăruse ca și cum n-ar fi fost niciodată”. Tehnica de lucru se schimbă - fără a lua o întorsătură radicală - în Fortul, tot un roman al spațiului dobrogean. Metaficțiunea dobândește o voce distinctă și ia, ca în literatura interbelicilor, înfățișarea unui document egografic: jurnalul, ținut de protagonist, locotenentul Dierna, antrenat într-o serie de aventuri spectaculoase. În plus, autorul Fortului aplică metodic, ca la carte, lecția lui Mircea
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
a peripețiilor personajelor, caracterul lor ciclic, repetabilitatea experiențelor”. Ș. este și autorul câtorva cărți de proză fantastică (Fantastica Deltă, 1976, Fantastice, 1978, Tărâm necunoscut, 1983), unde realitatea capătă o dimensiune mai mult misterioasă decât magică. Acestea sunt axate pe topografia dobrogeană, loc adăpostind taine ce fascinează, dar neezitând să îi terorizeze pe neinițiații imprudenți care se aventurează în preajma lor. SCRIERI: Provinciale, București, 1971; Expediția, București, 1972; Dezacorduri, București, 1973; Figuranții. Baltazar, București,1974; Povestiri senine, București, 1975; Fantastica Deltă, București, 1976
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]
-
zero grade ............................................. ........ ............................................. ........ 35 g) Unii români sînt maramureșeni................................. ........ ......................... ............................................. ........ ............................................. ........ h) Este imposibil să povestesc și să visez în același timp ............................................. ........ ............................................. ........ ...................... i) Propoziția este o formă logică ............................................. ........ ............................................. ........ j) Pămăntul este umed, dacă plouă ............................................. ........ ............................................. ........ 8. Completați pătratul logic cu propoziții corespunzătoare: 9. Propoziția dobrogenii sînt români este adevărată. Precizați celelalte propoziții din pătratul logic și valoarea lor de adevăr. ............................................. ........ ............................................. ........ Notă: Se acordă cîte două puncte pentru fiecare operație logică după cum urmează: Total: 90 puncte 1 18 puncte; 2 - 6 puncte; 3 - 10 puncte; 4
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
absolvită în 1935. La Constanța, în 1932, sub pseudonimul Cocoi Taalat, redactează revista de avangardă „Liceu”, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu. Începuse să scrie din 1926, în „Anuarul Liceului «Mircea cel Bătrân»”, e prezent în 1927 și în „Tinerimea dobrogeană”, dar adevăratul debut se produce în 1928, la „Bilete de papagal”, unde semnează Virgil Rareș. Lucrează la „Era nouă”, „Reporter”, „Fapta”. În 1935 îl sprijină pe Gellu Naum în realizarea revistei „Tânăra generație”. Cu Paul Păun și D. Trost compune
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
Ștefănescu, Mirela Roznoveanu ș.a. Dintre tineri se remarcă Mădălin Roșioru, Lăcrămioara Berechet și Ileana Marin. Un compartiment remarcabil e reprezentat de interviurile și anchetele susținute și în anii ’80, dar și după 1989, titlurile dezbaterilor fiind edificatoare: Există un specific dobrogean? (1-2/1993), Scara de valori a literaturii române contemporane (3/1994), Care este politica editorială în privința debuturilor? (9/1994), Cărți românești în edituri (9/1996), Stilul e omul? (3/1997), Poezia anilor ’90 - o ficțiune critică? (10/1997), Despre starea
TOMIS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
și volumul lui Mircea Streinul Tarot sau Călătoria omului. În afara unui eseu dedicat operei lui Calistrat Hogaș și a unui articol intitulat Unitatea națională în literatura noastră și iscălit M. Stănescu, V.d. se ocupă în mod constant de culegerea folclorului dobrogean. M. Pp.
VALURI DUNARENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290419_a_291748]
-
Philippide, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, G. Bacovia, această poezie eclectică are, după cum scrie tot Călinescu, „un mic aer personal, și unele tablouri, chiar socotite ca dezvoltări din alți poeți, sunt de o învederată imaginație”. Mult din farmecul stampelor dobrogene a trecut în Cara-Su (1935), singurul roman al lui V., povestea de dragoste a unui inginer, Tudor Mantu, cu tătăroaica Menaru, o altă Maitreyi, din Medgidia. Pe lângă valorile plastice și etnografice, prozatorul aduce o notă pe care Vladimir Streinu
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
volumul postum Balans încremenit (1979), oferind imaginea unui scriitor de factură clasică și de înclinație manierista, aflat în sfera de influență a poeziei lui Ion Barbu. Interesul din tinerețe pentru critică plastică își află ecoul într-o prezentare a pictorului dobrogean Stavru Tarasov (1931) și într-o incursiune intitulată Gheorghe D. Anghel la mănăstirea Pasărea („Biserică Ortodoxă Română”, 1966). A tradus, uneori în colaborare, scrieri de Jonathan Swift, E. A. Poe, F. M. Dostoievski, Remy de Gourmont, André Gide ș.a. SCRIERI: Sora Emilia
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
într-o incursiune intitulată Gheorghe D. Anghel la mănăstirea Pasărea („Biserică Ortodoxă Română”, 1966). A tradus, uneori în colaborare, scrieri de Jonathan Swift, E. A. Poe, F. M. Dostoievski, Remy de Gourmont, André Gide ș.a. SCRIERI: Sora Emilia, Constantă, 1930; Un pictor dobrogean: Stavru Tarasov, Suceava, 1931; Dicționar de pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București, 1973; Balans încremenit, cu un portret de Bob Bulgaru, pref. George Chirilă, București, 1979. Ediții: Artur Enășescu, Poezii, pref. edit., cuvânt înainte Radu
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
exponent al tezelor oficiale de-a lungul întregii sale colaborări), Adelina Piatkowski (Spartă, oraș al culturii în sec. VII î.e.n.), Al. A. Philippide ( Shakespeare), Sevilla Baer-Tomoșoiu, Tudor Vianu (Mitul prometeic în literatura română), Martha Vilag, Gh. Bulgar (Ovidiu și peisajul dobrogean), Silvia Cucu, Alexandru Duțu (Alegorie și realism în „Divină Comedie” - însemnări inedite ale lui Coșbuc), Maria Gabrea, Tamara Gane, M. Hubert, Iorgu Iordan (Despre „perenitatea” limbii literare), Despina Mladoveanu, Nedda Brin, Liliana Popovici, Hertha Perez, Lăură Baz-Fotiade, Corneliu Barborică, Horia
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
pentru alimentarea fântânilor. În Dobrogea s-a împrumutat boaz (boğaz), pentru a desemna un loc strâmt, o trecătoare sau un canal, Bogazkioi fiind numele turcesc al Cernavodăi (adică Satul Canalului sau Satul din Strîmtoare). Turcescul göl a trecut în hidronimia dobrogeană pentru a desemna un lac: ex. Siutghiol. Grecescul limen - port a trecut în română ca liman, desemnând lacul format la gura unui râu de câmpie, prin înnisipare. Mai recent, prin conviețuirea în Transilvania cu coloniștii germani, sașii din Siebenbürgen (cele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Vom face acum un salt până la mijlocul evului mediu, pentru a întîlni unul dintre cele mai exacte portulane al Mării Negre - il Mar Nero -, întocmit între 1306-1323 de genovezul Marino Sanudo cel Bătrân. Este de-a dreptul uimitoare acuratețea redării litoralului dobrogean, cu Delta Dunării. Și, în fine, pentru o ultimă referire istorică la numele Mării Negre, Pierre Duval (1618-1683), în "Memorii Geografice", arată că apele acestei mări sunt albe, iar numele antic i-a revenit de la furtunile sale și pirateriile care se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
17. Pentru Dimitrie Cantemir, cărturar român de la începutul secolului XVIII, numele Mării Negre, din "Descrierea Moldovei", este Marea Neagă, așa cum îl consolidaseră lucrările cartografice ale Evului mediu. De la Insula Peuce la Grindul Caraorman. Istoria celor două insule ale Mării Negre corespunzând litoralului dobrogean leagă mitologia vechilor greci cu aceea a poporului român. Ne vom referi mai întîi la Peuce, identificată astăzi cu marele grind acoperit cu nisipuri al Caraormanului, având un fundament continental loessoid. Originea acestei insule este legată de originea și formarea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
58, aplicată pe râul antic Axios. Decretul de hotărnicie (Horothesia), de la trecerea din secolul I e.n. la secolul II e.n., datorat lui Laberius Maximus, guvernator al Moesiei Inferioare, referitor la teritoriul rural al Histriei, ia ca repere și 5 pâraie dobrogene, dintre acestea numai unul pare a ține de substratul traco-dacic, celelalte având rezonanță latină, așa cum se va vedea mai departe. Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Amaradia. Are în numele său rădăcina latină amarus, care înseamnă și amar la gust, ceea ce nu poate fi cazul, dar și caracterul de "calamitos". Ceea ce se putea aplica acestui pârâu destul de puternic, în condițiile unor ploi torențiale. Între cele 5 râulețe dobrogene folosite ca repere în hotărnicia lui Laberius Maximus, amintită și mai înainte, două au sensuri evident latine: Picusculus (lat. picus = ciocănitoare) și Turgiculus (lat. turgeo = a se umfla, cu regim torențial). Și pentru alte două se pot face, mai puțin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din Constanța, care ne spune că țăranii din Petra și-au construit o baie, alimentată desigur din pârâul satului. Turcii dobrogeni au botezat practic toate lacurile litorale cu nume ce le caracterizează într-un fel sau altul: Tașaul, de la taș = piatră, cu maluri stâncoase; Siutghiol, de la siut = lapte, aspectul lăptos fiind dat de izvorârile din lac; Agighiol, de la agi = otravă, datorită
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
onoare și de demnitate națională” <ref id="86"> 86 Corespondența generalului Iancu Ghica, doc. XCII, p. 128-129; N. Iorga, Correspondance diplomatique roumaine sous le Roi Charles Ier, Bucarest, 1938, doc. nr. 660, p. 313.</ref>, oferind României drept „compensație” teritoriul dobrogean. Îngrijorat de materializarea unei asemenea intenții, Domnitorul adresa o nouă scrisoare Țarului Alexandru al II lea, mărturisind enormele dificultăți ce ar provoca În România orice rectificare de teritoriu. De altfel, În cursul Întrevederii cu Ignatiev, Suveranul declarase pe un ton
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
va avea să-și spună cuvântul” <ref id="181"> 181 Titu Maiorescu, România..., doc. nr. 1 și 5, p. 161, 163. </ref>. Și cum acestea deveneau previzibile la Încheierea ostilităților (aprilie 1913), diplomația de la București solicita o rectificare a frontierei dobrogene și care să cuprindă În mod obligatoriu Silistra, revendicare susținută de Puterile europene Întrunite la Petersburg și consemnată Într-un Protocol (mai același an) <ref id="182">182 Ibidem, doc. nr. 56, p. 206-208. </ref>. Semnificativ, În privința evoluției relațiilor cu
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
decernat Premiul de Stat în 1954, pentru piesa Afaceriștii. Volumele de publicistică ale lui Ș., anterioare debutului ca dramaturg, nu sunt cu totul lipsite de interes. Constanța este un reportaj parțial liric, în majoritate ironic sau focalizat pe pitorescul „exotic” dobrogean, formulat în registru agreabil, burlesc, satiric, monden sau intimist, o scriere, în parte, deschizătoare de drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
se preschimbă în „izbăviri”, „turburea viață” trece în „armonioase arte”. Balcic e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură, mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu o pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu migdali, smochini, duzi, piersici, sarcofage preistorice, fântâni
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]