1,277 matches
-
cîteva celule anormale. Nu m-am alarmat dar am continuat timp de doi ani să merg tot la 3-4 luni, pentru că această condiție pe care o aveam se vindecă singură, dar iar apărea la următorul test. În septembrie 2010 împreună cu doctoriță am decis să se obțină o biopsie de col uterin pentru a analiza în profunzime. Rezultatele nu au fost ceea ce așteptăm și a fost necesar să fiu supusă unei proceduri de a scoate partea afectată. Adevărul este că chiar nu
PAP, NU ESTE UN SUNET, CI O NECESITATE MEDICALA de LILIANA LUNGU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357024_a_358353]
-
de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte o mai dor, se simte slăbită. Picioarele și le ridică greu de la pământ. Oh, da, se aude ceva. S-a întors anevoie, cineva de dincolo de marginea satului venea cu un Logan
SLAVOMIR ALMĂJAN [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfâia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte o mai dor, se simte slăbită. Picioarele și le ridică greu de la pământ. Oh, da, se aude ceva. S-a întors anevoie, cineva de dincolo de marginea satului venea cu un Logan
SLAVOMIR ALMĂJAN [Corola-blog/BlogPost/355260_a_356589]
-
de mine să mă ia”, nădăjduia bătrânica. Gâfăia sub năframa neagră. Peste treizeci Celsius și răcorirea mult așteptată, o ploaie or fie ce-o fi, nu mai venea. E prea anevoie așa. Trăgea nădejde c-o mai apuca-o pe doctoriță la dispensar. O doare, nici nu mai știe câte o mai dor, se simte slăbită. Picioarele și le ridică greu de la pământ. Oh, da, se aude ceva. S-a întors anevoie, cineva de dincolo de marginea satului venea cu un Logan
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
nordul Italiei la cules, toamna, și la tuns viile, cândva pe la sfârșitul iernii. A mai trecut un Logan. De data asta batrânica s-a tras doar mai la marginea drumului și și-a vazut de drum. „Numai să nu plece doctorița, numai să nu plece! Musai să-mi găsescă baiul la tăte slăbiile celea.” Acum putea vedea deja clădirea școlii și biserica imediat lângă. „Numai să nu plece doctorița, numai să nu plece!” Purta în picioare teneși Nike pe care fata
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
marginea drumului și și-a vazut de drum. „Numai să nu plece doctorița, numai să nu plece! Musai să-mi găsescă baiul la tăte slăbiile celea.” Acum putea vedea deja clădirea școlii și biserica imediat lângă. „Numai să nu plece doctorița, numai să nu plece!” Purta în picioare teneși Nike pe care fata ei de peste mări le-a adus. „Ce te-ai nealcoșit așe'? Doară n-oi merge la nuntă!” Nisia n-a fost măritată niciodată. Ea s-a măritat cu
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
minți de lătrat la apropierea bătrânei. „Mustre-te, câine! N-ai ce mânca de mine, doar oarece oase bătrâne. Latră-i pe ceie de mi-o furat găinuțele!” Când a ajuns la ușa dispensrului lacătul era pe ușă. „O plecat doctorița de vreo juma de oră!” i-a strigat de peste drum Rahila Cucului, fata de la coperativă. Bătrâna s-a prăbușit aproape pe pragul ușii de la dispensar. Ar fi vrut să plângă, ar fi vrut să strige dar tot ce i-a
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
Pentru că sunt “maica văicărelilor “, mi-a dat și el sfaturi bune, ori mi-a spus vorbe de mângâiere (când boceam prea tare, cu procesele mele interminabile). Acum, când am venit de la mare, cu enterocolită, mi-a trimis, mai ceva decât doctorița mea, indicații de dietă. Ieri, când am ieșit, pe la 15, de la Bac-ul de toamnă, după două zile de corectat...no comment!...mi-a zis simplu: „Lasă tot și hai la mine, la Oradea, până mâine dimineață! Ai un accelerat
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
mari la cap - bolnavul a fost transportat la secția Urgențe din cadrul Spitalului municipal Sighetu Marmației. Aici este consultat pe rând și apoi în grup de trei medici (niciunul dintre ei nu era cardiolog sau neurolog!), este acuzat de una dintre doctorițe de sevraj (protestul meu la această acuză jignitoare n-a fost luat în seamă), este tratat foarte sumar și în pripă de... colecist (sic!) și apoi i se face vânt din spital (toți trei susțin că n-are probleme cu
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
poștăriță, stewardesă etc... Pe la vârsta de 7 ani, bunica mea s-a îmbolnăvit, și începând din acel moment oricine mă întreba ce vreau să mă fac când voi fi mare nu dădeam decât un singur răspuns: „vreau să mă fac doctoriță, să o fac bine pe bunica mea, și să nu mai moară niciodată”. Și în sufletul meu, eram convinsă că voi face acest lucru, și că da... bunica mea nu va muri niciodată. Numai că anii de muncă titanică ai
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
urma să împlinesc 9 ani, bunica mea a plecat la ceruri. A plecat și a lăsat un gol imens în sufletul meu, acea lipsă care nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. Și de atunci, dorința mea de a deveni doctoriță s-a stins, nu mai avea motivație, nu mai avea sens, nu mai avea logică. Și în afară de asta, nici posibilitățile materiale ale familiei mele nu mi-ar fi permis o facultate de 6 ani, plus alte și alte studii. Și
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
-și formeze deprinderi și abilități, nu numai competențe! Să știe ce să facă cu ce posedă. Cu ce au “în dotare”, vorba șlagărului recent... Eu sunt cineva ! Doar de un sfert de secol, din mâna mea au ieșit aproape toate doctorițele, vrednice urmașe ale lui Ștefan cel Mare și toate au acceptat ideile mele inedite, fără ifose. Veneau singure la mine, fără împotrivire, căci știau că altfel, nu au șansă de promovare și acceptau practicile mele originale imediat. Doar noi suntem
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
vechime! spuse Gabriel. - Am auzit la televizor, la rubrica de știri, că și la un alt centru universitar, cu tradiție și revoluționar pe deasupra, din altă zonă istorică, diferită de a noastră... că toți profesorii unei catedre obligau la perversiuni, viitoarele doctorițe, povesti Lică. - Nu numai atât. Din aceeași zona istorică, dar în centrul țării, într-un alt oraș universitar, dar cu “Medicina” înființată după revoluție, prodecanul, timp de un sfert de secol, pe lângă șpaga pentru examen, nu trecea nicio studentă fără
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
care solicită sex normal și au parte numai de perversiuni și ciudățenii. Și studentele mele, ce proaste! Cine le-a pus să povestească în ce hal le-am umilit, ce au putut să îndure și să accepte pentru a ajunge doctorițe. După ce au plătit în bani, cu vârf și îndesat, fiecare examen promovat. C-așa-i în ziua de azi! Proastele care învățau și erau serioase, nu au apucat să-și vadă vreodată diploma de licență. Nu au avut nicio șansă
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
imaginația mea o ia razna! Mie îmi plac însă și cele slabe. Femei să fie ! Ce figuri le pot pune să facă pe acestea! Numai ele știu ! Ce proaste, că au mai și povestit! Nu toate, desigur. Și sunt acum doctorițe! Dar précis că se tot frământă de cele făcute! E bineeee, bineeee. Procedează exact ca mine! Și eu nu i-am povestit mamei, ce îmi făcea vecinele de apartament și prietenele ei, când eram mic. Cum îmi amintesc de ele
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
medicală în clinica de diabetologie) m-am gândit să invit și copii din Republica Moldova. Am telefonat la Spitalul din Chișinău și am aflat că acolo bolnavii cu diabet sunt tratați în sectia Endocrinologie. Am luat legătura cu șefa secției, o doctoriță care a răspuns pozitiv invitației noastre și ne-a asigurat că va trimite un număr de 20 de copii ( pe care noi , conform înțelegerii și legăturii permanente, i-am așteptat la gară apoi i-am condus la hotelul rezervat așa cum
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
necesar. Își drămuia timpul cu mare atenție. De altfel, aproape zilnic, aici era permanent de lucru, fapt ce nu lăsa loc comunicării ce apelează la indicații detaliate, așa încât subalternii deja învățaseră să acționeze conform unei strategii instituite în mod tacit. Doctorița a supravegheat în tăcere realizarea procedurilor specifice și, imediat ce a avut filmul, l-a examinat cu maximum de atenție, după care, cu o scurtă înclinare a capului, semn că are nevoie de liniște, s-a retras în biroul său. La
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
singur un păhărel de coniac. Când am mers a doua zi să-mi iau sculele, medicul șef era într-o ședința cu medicii. Am asista si eu câteva minute. Și acum mai am în memorie fața speriată a unei tinere doctorițe când șeful a întrebat-o de ce accidentații care au băut tărie au mai puține infecții după accidente? Și a primit răspunsul pe loc, tot din partea șefului „Pe bețivi nu-i iubesc micobi! Alcoolul să trăiască!” ----------------------------- George GOLDHAMMER Holon, Israel
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
Cât de ciudat este destinul oamenilor și cât de nedrept, uneori... Plecase de la Spitalul de neurochirurgie, după ce-și ceruse scuze față de Dragoș Popescu, spunându-i că nu consideră a fi un moment oportun să meargă să-i vorbească Mariei, doctoriței Străinu, despre Daniela. Starea în care se afla din cauza evenimentelor prin care trecuse cu greu, cu prezența acelei tinere decedate în salon, încă, nu ar fi reușit să-i transmită o energie pozitivă care să-i favorizeze Mariei starea de
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului Cu peste douăzeci de ani în urmă m-au apucat niște dureri în partea stângă a pieptului. Am mers la spital, la urgență. M-au trimis pe rând la cardiologie și la plămâni. Doctorița de inimă, cam de cincizeci și ceva de ani, m-a certat mai întâi ca i-am spus doamnă și nu domnișoară. Apoi mi-a făcut o electrocardiogramă și m-a certat mai abitir: - Ai extrasistole, vrei să mori de
CUM MI-AM SALVAT SĂRBĂTORILE de DAN NOREA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368288_a_369617]
-
supărări. N-ar fi mai bine ca tot regimul, și pentru ficat și pentru colesterol, să dureze trei luni începând cu 3 ianuarie ? Fac următorul set de analize înainte de Paște și să sperăm că ies mai bune. - Bine, a râs doctorița. Uite așa mi-am salvat sărbătorile de Craciun. 05.12.2005 Referință Bibliografică: Cum mi-am salvat sărbătorile / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul IV, 09 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea : Toate
CUM MI-AM SALVAT SĂRBĂTORILE de DAN NOREA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368288_a_369617]
-
În fine, venisem și eu la spital s-o aștept pe soția când va ieși de la controlul medical. Cam după o oră, soția ieși de la doctor cu fetița. Erau cam vesele. - Ei, cum a fost ? întreb eu. Ce-a zis doctorița ? - Doctorița, zice că nu e nimic grav, copilul n-are nimic la glandă. Vestea asta m-a bucurat mai mult ca orice pe lumea asta. Corina, cu mânuțele ei firave m-a cuprins de după gât, bucuroasă, exclamând fericită: - Tăticule, n-
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
fine, venisem și eu la spital s-o aștept pe soția când va ieși de la controlul medical. Cam după o oră, soția ieși de la doctor cu fetița. Erau cam vesele. - Ei, cum a fost ? întreb eu. Ce-a zis doctorița ? - Doctorița, zice că nu e nimic grav, copilul n-are nimic la glandă. Vestea asta m-a bucurat mai mult ca orice pe lumea asta. Corina, cu mânuțele ei firave m-a cuprins de după gât, bucuroasă, exclamând fericită: - Tăticule, n-am
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Toate Articolele Autorului Numai glonțul mai țiuie la tâmplă ca burghiul dentar și nici el nu provoacă așa o zguduire în cap! Puiul de șarpe nu cunoaște această spaimă, culmea, pricinuită de om, omului, nu de om șarpelui! Dar, o doctoriță dintre puținele câte or fi în lumea suspinătorilor cu mâna la falcă preschimbă larma săpatului în creier prin canalul măselei, într-o simfonie a oaselor craniene. E așa de frumoasă și delicată doctorița, încât găurirea ori smulgerea măselelor părând aducătoarea
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
omului, nu de om șarpelui! Dar, o doctoriță dintre puținele câte or fi în lumea suspinătorilor cu mâna la falcă preschimbă larma săpatului în creier prin canalul măselei, într-o simfonie a oaselor craniene. E așa de frumoasă și delicată doctorița, încât găurirea ori smulgerea măselelor părând aducătoarea morții, aduce durerea de bunăvoie, în tot cazul...! E adorabil de privit într-un minut de chin, cu ochii în lacrimi și cleștele în gură, ori chiar plângând de-a binelea, cu sfredelul
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]