1,538 matches
-
criticilor aspri ai „stării civile": „Nu este vorba de o deosebire de straturi sociale (la Caragiale - ciocoimea; la Rebreanu - intelectualitatea burgheză), ci de praguri morale. Pe lângă universul crud al lui Rebreanu, viziunea lui Caragiale e aproape senină". La secțiunea „Însemnări", Doinaș polemizează cu Sică Alexandrescu, pe marginea regiei dramatice (Șt. Aug. D., Argumentele unui optimist, p. 85-87). Redactorul îl dezaprobă pe regizor, care susținea că maturitatea artistică nu poate fi atinsă decât la bătrânețe și că tinerii breslei necesită o perioadă
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
necesită o perioadă de acumulări: „Ucenicie regizorală? Da, desigur. Dar lecțiile să fie înseși spectacolele. În materie de artă, nu intențiile, ci realizările contează.// Dar de ce solidaritatea bătrânilor împotriva tinerilor, ca și când ar exista, în teatrul românesc, două tabere?". La final, Doinaș îl atenționează pe regizor că a ignorat problema recurentă a teatrului românesc: reprezentațiile neconforme cu intențiile dramaturgilor. În prima lună a lui 1957, îl întâlnim pe cerchist la „Însemnări" (O alternativă, p. 94), răspunzând observațiilor primite de mensual din partea unui
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
de redactorii de la „Teatrul": „obsesivă în expresia «amintire obsesivă»" (Horia Deleanu); „intelectiv(ă)în expresia «capacitate intelectivă»" (Florian Potra); „intenționalitate - fără expresie, adică necitat de vreo expresie deosebită având el singur lunginea unei propozițiuni de 16 litere" (Al. P.[opovici]). Doinaș îl lasă corigent pe cârcotașul Lector, predându-i o lecție de vocabular, morfologie și filozofie, demonstrându-i că „nu e în chestie". În încheiere, Doinaș se joacă și își alege porecla „Primenitorofil", așezată înainte de semnătura „Șt. Aug. D.". Prezența poetului
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
vreo expresie deosebită având el singur lunginea unei propozițiuni de 16 litere" (Al. P.[opovici]). Doinaș îl lasă corigent pe cârcotașul Lector, predându-i o lecție de vocabular, morfologie și filozofie, demonstrându-i că „nu e în chestie". În încheiere, Doinaș se joacă și își alege porecla „Primenitorofil", așezată înainte de semnătura „Șt. Aug. D.". Prezența poetului în numărul al doilea din 1957 este surprinzătoare, dacă luăm în calcul informația că: „În 1956, a fost angajat ca redactor la revista «Teatrul», funcție
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
ca redactor la revista «Teatrul», funcție pe care a deținut-o până la data de 4 februarie 1957, când a fost arestat [...]"17. Fie publicația a apărut între 1 și 4 februarie, fie redacția n-a reușit să-l scoată pe Doinaș din sumar, cu toate că acesta era în detenție. În consecință, la „Cronică" figurează și scriitorul arădean (O treaptă ce trebuie depășită, p. 82-83), cu un articol despre spectacolul Marele bijutier (Karinthy Frigyes și Majoros Istvan), Teatrul de Stat din Bacău, regia
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
consecință, la „Cronică" figurează și scriitorul arădean (O treaptă ce trebuie depășită, p. 82-83), cu un articol despre spectacolul Marele bijutier (Karinthy Frigyes și Majoros Istvan), Teatrul de Stat din Bacău, regia I. G. Russu. Ajuns deținut politic, Ștefan Aug. Doinaș este epurat din Indicele bibliografic 18 al revistei pe anii 1956 și 1957. Metoda - rescrierea trecutului - i-a afectat pe toți cronicarii dramatici. În locul numelor acestora, au fost incluse doar spectacolele comentate (cu indicarea numerelor în care pot fi consultate
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
i-a afectat pe toți cronicarii dramatici. În locul numelor acestora, au fost incluse doar spectacolele comentate (cu indicarea numerelor în care pot fi consultate respectivele articole), ca și cum conducerea „Teatrului" n-a trimis pe nimeni să asiste la piese. Publicistica lui Doinaș din perioada cât a fost angajat la „Teatrul" are, înainte de orice, valoare documentară. Scriitorul a făcut concesii ideologice, dar s-a străduit să apere și estetica teatrului, încercând să înlăture interpretările vulgar-sociologice. Articolele n-au confirmat un cronicar dramatic de
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
vulgar-sociologice. Articolele n-au confirmat un cronicar dramatic de rangul întâi. I-a lipsit timpul să se impună. Abia ieșit din „exilul interior", poetul a suferit un exil la închisoare. 1. Templul memoriei Emil Șimăndan în dialog cu Ștefan Aug. Doinaș, Arad, Fundația Culturală „Ioan Slavici", 1998, p. 54. 2. Ștefan Augustin Doinaș, Evocări, București, Editura Fundației PRO, 2003, p. 84. 3. Dosar personal al lui „ Gogu Ivan în arhiva C.N.S.A.S, cota R 874/ 1, notă informativă a sursei „Crișan
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
a lipsit timpul să se impună. Abia ieșit din „exilul interior", poetul a suferit un exil la închisoare. 1. Templul memoriei Emil Șimăndan în dialog cu Ștefan Aug. Doinaș, Arad, Fundația Culturală „Ioan Slavici", 1998, p. 54. 2. Ștefan Augustin Doinaș, Evocări, București, Editura Fundației PRO, 2003, p. 84. 3. Dosar personal al lui „ Gogu Ivan în arhiva C.N.S.A.S, cota R 874/ 1, notă informativă a sursei „Crișan", 18. XII. 1958, f. 26. 4. Templul memoriei, p. 42. 5. Dosar
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
de Fundațiile Regale în 1946. A fost unul dintre protagoniștii acelui final de epocă literară (și nu numai de epocă literară, desigur), convulsionat și dramatic, alături de Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, D. Stelaru, Mircea Popovici, Alexandru Lungu, Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, spre a-i numi doar pe câțiva dintre poeții generației sale („generația războiului"). Este prezent, ca și ei, în publicații precum „Vremea", „Kalende", „Revista Fundațiilor Regale", premiat de Fundațiile Regale, cum spuneam, tipărit de acestea cu prima carte. Au urmat
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
mie de persoane. Conferința se înscria într-o tradiție a conferințelor de acest gen, organizate în anii 1978-1979, la Facultatea de Filologie, la care participaseră nume importante ale culturii românești: lorgu Iordan, Al. Rosetti, Edgar Papu, Liviu Rusu, Ștefan Aug. Doinaș, Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Octavian Paler, Ion Zamfirescu, Constantin Ciopraga și alții. La sfârșitul conferinței, a avut loc un dialog cu ÎPS Bartolomeu, pe care îl reproduc în cele ce urmează. Am transcris dialogul de pe banda magnetică, păstrată în Fonoteca
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
cazul nostru, nu se poate spera. După Andrei Pleșu, drama României post-revoluționare stă în „fărâmițare”, în „neputința consimțirii intense la două, trei principii simple”; după Sorin Alexandrescu în „lipsa de selecție”, atunci când e vorba să adoptăm modele; după Ștefan Aug. Doinaș în „comunismul rezidual” care ne însoțește ca „un blestem”, în mentalitatea neschimbată a țăranului, a muncitorului, încă visând la statul paternalist; după Adrian Marino în persistența spiritului de clan care-și adjudecă instituțiile și partidele politice („clanuri, partide de nepoți
În labirintul tranziției (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5727_a_7052]
-
e posibil în engleză, franceza sau germană). Poți să-mi comunici și adresa lui Ion Milos? Sper să am ocazia să te revăd, bineînțeles în România. Cu mulțumiri și cu cele mai sincere urări de sănătate și succes Ștefan Aug. Doinaș * București, 8 aug. 1993 Dragă Gabriela, am primit voluminosul tău plic, isi mulțumesc din toată inima. Acum, numărul consacrat Suediei începe să se cristalizeze. Poate că vom mai recurge la ajutorul tău, în momentul cînd vom avea nevoie de ceva
Scrisori către Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6204_a_7529]
-
dacă e posibil într-o limbă de circulație sau în traducere literala română. Bineînțeles avem nevoie de intervențiile tale în ce priveste obținerea subvenționării. Nu mă îndoiesc că sprijinul tău va fi eficient. Cu cele mai bune gînduri Ștefan Aug. Doinaș P.S. Am primit și al doilea plic, si șunt emoționat de interesul și prietenia pe care ni le arăți. Cu drag Ștefan Dna Gabriela Melinescu ne-a încredințat spre publicare aceste scrisori. Îi mulțumim. (Red.)
Scrisori către Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6204_a_7529]
-
Sîrbu, o vreme craiovean de nevoie, concitadinul d-sale, Marin Sorescu, scria că acesta ar fi fost singurul reprezentant al vorbei de spirit în cadrul Cercului literar de la Sibiu, altminteri cam lipsit de duh. Lăsîndu-i la o parte pe Ștefan Aug. Doinaș, în ale cărui conversații gluma sclipea frecvent, și pe Radu Enescu, duhliu mai mereu în intimitatea redacțională, nu putem a nu ne opri la Cornel Regman, „specializat” în umor, socotesc că nu în mai mică măsură decît autorul Jurnalului unui
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
bărbaților ? Fiindcă altfel scriitorii români contemporani sunt mereu invocați, vânători ei înșiși sau numai preocupați de vânătoare în scrisul lor, în vreo povestire sau în vreo poezie, de la Titus Popovici la Al. Ivasiuc cu al său Corn de vânătoare, de la Doinaș cu Mistrețul său cu colți de argint la Vasile Voiculescu, la Mihai Moșandrei sau la Adrian Maniu. Spre a nu mai vorbi de Sadoveanu sau de Al. Cazaban, vânători de clasă ei înșiși, peste tot prezenți în Epistolă, sau de
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
definitiv cu mai deplină fidelitate unei asemenea caracterizări decît grupul regent, al optzeciștilor, Cărtărescu, Iaru, Stratan etc.? O calificare n-o exclude pe cealalta în obținerea unei imagini de ansamblu: „Deși, pentru ei, cultura e o natură - spune {tefan Augustin Doinaș - , principala obsesie a acestor poeți e realul, trăirea. Nu atît «spiritul însetat de real» (fericită formulă a lui Marius Robescu, ce îmi pare a caracteriza cel mai bine poezia promoției ’70), cît spiritul trăitor în real. Poeții promoției ’70 au
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
lîngă Franța decît învingători contra ei, Cristian Preda, Adriana Ghițoi, Valentina Sandu-Dediu, Paula Iacob, totul întregit cu un frumos dosar, prefațat de Alina Ledeanu - Ardealul omagiază Franța, despre un Sibiu germanofon și francofil, din iarna lui '44. Remember-ul lui Doinaș, citat de Alina Ledeanu, o spune: "}ărâna-n sînge, pradă cutezanței,/ părea în clătinare un vulcan/ cînd, ca niște apostoli ai speranței,/ noi am adus cîntînd omagiu Franței,/ gîndindu-ne la spiritul german." Francezii luptau, încă, împotriva nemților. Tot Doinaș, în cuvîntul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
-ul lui Doinaș, citat de Alina Ledeanu, o spune: "}ărâna-n sînge, pradă cutezanței,/ părea în clătinare un vulcan/ cînd, ca niște apostoli ai speranței,/ noi am adus cîntînd omagiu Franței,/ gîndindu-ne la spiritul german." Francezii luptau, încă, împotriva nemților. Tot Doinaș, în cuvîntul de la Împăratul romanilor, din 2 decembrie: Nimeni nu spune la noi: - Iubiți Franța! Dar fiecare o iubește." Subtilitatea afectuoasă, dragă spiritului francez, se găsește (se găsea?) și aici. Alte și alte dovezi de iubire - cu spirit critic, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
a umplut de glorie, în vremea fanarioților și în zilele noastre, cînd a revenit, viguroasă, cîntată mai ales la nunți, botezuri, înmormîntări, radio și televiziune, discoteci și hore (adică, manele) în sat: maneliștii de azi au preluat de la vechii "doinitori" ("doinași"?) cîteva instrumente cu coarde, la care au adăugat "clapele" (acordeon și orgă), păstrînd, însă, de la vechii maneliști versurile simple și adînci, fără amarnicele contorsionări stilistice de la Curtea Dorului: cîntecele "bătrînești" s-au retras prin te miri care unghere din munții
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
Meschina provincie învinsă așadar de universalitate! Dar scriitorul marginalizat se arată pilduitor și prin faptul că s-a lăsat condamnat la închisoare, din 1957 pînă în 1963, pentru omisiune de denunț, refuzînd a-l "turna" pe prietenul său, Ștefan Aug. Doinaș, "martorul fatal al acuzării în primul proces", cum avea să afirme în jurnal, cu toate că putea să-și salveze pielea. În schimb și-a salvat onoarea, astfel cum s-a întîmplat cu un alt mare cărturar al nostru N .Steinhardt, în virtutea
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
doar extrem de rar și numai pentru ochii mei. Al doilea motiv al debutului editorial târziu a fost refuzul repetat al editurilor de a-mi publica o primă carte. Răspunsul standard era „Poezia dumitale este dificilă." Când devenisem prieteni, Ștefan Aug. Doinaș și eu ne-am amuzat (mai mult eu decât el) într-un interviu din seria Biografia debuturilor pe seama întâmplării că „pe baza" unui referat al său, Mic tratat de glorie fusese refuzat de o editură, pentru ca, apoi, când a apărut
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
am amuzat (mai mult eu decât el) într-un interviu din seria Biografia debuturilor pe seama întâmplării că „pe baza" unui referat al său, Mic tratat de glorie fusese refuzat de o editură, pentru ca, apoi, când a apărut la Cartea Românească, Doinaș să fie unul din cei mai vocali sprijinitori ai cărții din juriul ce mi-a acordat premiul. După alți câțiva ani, mi-a mărturisit întregul adevăr - și lui i se spusese că sunt fiul lui Radu Tudoran, deci nepotul lui
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
mărturisit întregul adevăr - și lui i se spusese că sunt fiul lui Radu Tudoran, deci nepotul lui Geo Bogza, și pe Bogza nu-l prea înghițea pe atunci. Ca să nu mai spun că la apariția volumului O zi în natură, Doinaș a publicat o cronică extraordinară. GD: Ați făcut de la început jurnalism cultural. Ați lucrat la revista „Luceafărul", în care citeam cronicile literare la unele cărți de poezie. Erați, prin urmare, la curent cu viața literară. Cum vi se părea? Era
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
Nicolae Manolescu Ion Horea, pe care „România literară", al cărei redactor-șef adjunct a fost cu decenii în urmă, îl omagiază astăzi, este, alături de Ștefan Aug. Doinaș, loan Alexandru, Marta Petreu și de Ion Mureșan, unul dintre ultimii reprezentanți ai unei lungi și glorioase tradiții de poeți ardeleni. Dacă îi lăsăm la o parte pe pionierii liricii de dincolo de munți (cum se spunea odată), nu mulți dintre
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]