709 matches
-
nu voi reprezentă astăzi în această țară elementul împilator, elementul care se îmbogățește din politică, din sudoarea tuturor fără muncă și fără merit? Dar pre vremea aceea oamenii ca acel vătaf de plai și ca acel vameș erau înfrînați și dojeniți de adevărații boieri ai țărei. Știrbey, Crețuleștii, Grădiștenii, Fălcoienii, Raleții cu mitropolitul și arhierei în cap, înfri-n [au] prin judecățile lor alunecările unor astfel de nenorociți și Domnul țării scăpa pre români de apăsările nelegiuite. Astăzi fapte mult mai mișelești
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
am fost pe-aproape, îngăimă Abatele. La vârsta mea sunt și vești pe care e bine să le primești cu un oarece tact. Kasser privi repede în cameră și, bizuindu-se pe privirea ațintită spre pământ a lui Airam, o dojeni pe femeie. - Ce-ai mai inventat de data asta? Vreun atac al policornilor? Vreo defecțiune la sintetizorul de hrană? - Nu e vina ei, rosti Abatele cu greutate. Sunt convins că n-a știut ce spune. Kasser așteptă o vreme și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
occidentale? [...] Cum ai putut să spui lumii întregi că prietenii noștri sovieticii, ne înșeală? Îți spun eu, ai umilit România! Ai pus o mare pată pe prima Olimpiadă Comunistă și i-ai insultat pe prietenii noștri. A trebuit să primim dojeni de la guvernul sovietic pentru acțiunile tale iresponsabile. Ai dat apă la moară presei occidentale și le-ai oferit o imagine a Jocurilor noastre exact așa cum și-o doreau ei - plină de controverse și compromisuri.”69 Ideea împărțirii geografice a zonelor
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
pe ce să intru în persoana de lângă mine. Persoana respectivă mi-a spus: «Nu te mai împinge!» Era o femeie. Când am ajuns sus, am văzut cerul. Asta îmi amintesc, însă apoi parcă memoria mi-adispărut complet. Femeia aceea m-a dojenit. Am văzut cerul. Asta a fost ultima mea amintire. Până acum, doar atât mi-am amintit. M-au transportat la Spitalul Facultății de Medicină pentru fete. Mi-am recăpătat cunoștința abia după-masă. Nu știam ce vorbeam. Soția mea fusese chemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
l-au căutat pe mult doritul frățior, însă nu l-au văzut. L-am adus, cum să nu-l aducem? îi răspunde tata. Păi, de ce l-ați lăsat în urmă și nu l ați așteptat să vină o dată cu voi? îi dojenește Sorina. El a rămas pe la etajul unu, iar voi v-ați grăbit să veniți acasă și ați uitat de el. Cum era să uităm? spune mama. N-am uitat deloc. Sorin e aici cu noi. Vrei să-l vezi? Fugiți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe la castraveți, și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache, care vrea să vadă dacă nu li s-a întâmplat ceva rău. Atunci, știuleții și păstăile răsuflă ușurate, iar foșnetul lor parcă l-ar dojeni pe cățel: „Când mai vii pe la noi, dă-ne de știre! E păcat să ne speriem degeaba”. Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai larg ferestrele - pe care bunicii le „uită” deschise
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bani gata. Mirodenii ca-n filme, simte Tușica nevoia să intervină, trufandale, caviar, deserturi flambante, ce mai, viață ca-n pampas din cîte îmi dau seama, și să nu spui nimic pînă acuma, ar trebui să-ți fie rușine, o dojenește în glumă. Și, după toate astea, nimic serios? întreabă Angelina cu o sclipire stranie în ochi, n-ai încercat sau n ai vrut să pui laba pe el? Dar Delfina n-o aude, se uită doar în gol și începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nemulțumită, mama mă lovește. Mă bate cu o mătură. E speriată de firea mea. Crede că voi fi ucisă precum tinerii revoluționari ale căror capete atârnă pe catargele de steag de pe poarta orașului. Au fost măcelăriți de autorități. Mama mă dojenește aspru, mă face mu-yu, un instrument de cântat al călugărilor, făcut să fie lovit tot timpul. Dar nu pot fi dată pe brazdă. Întotdeauna ea este cea care, după aceea, după ce a obosit de atâta dat în mine, izbucnește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
start. Văzuse pentru prima oară o astfel de cutie când avea treizeci și patru de ani. Se dusese s-o ia pe Jessica, pe atunci o fetiță de șapte ani, de la prietena ei. Le găsise pe fete instalate în fața televizorului și le dojenise. Ce fel de copii sunteți voi, să vă uitați la televizor când e așa frumos afară? Întrebarea atrăsese niște chiote disprețuitoare din partea fetelor. Nu era televizor, punctaseră ele sarcastic. Era, de fapt, tenis de masă lobotomizat și interminabil. Privise fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o felie de pâine cu unt, ba chiar voiam să fac duș. La început o aduceam la disperare pe Gabi, menajera noastră. De la un timp, și-a dat seama de șiretlicurile mele. „Vezi să nu întârzii la examen, șmechere”, mă dojenea și îmi trăgea căciula în jos, pe frunte. Înainte să plece, tata mi-a dat o sărutare. Cea dintâi în America. Deocamdată el nu era atât de îndemânatic ca tații din filme și nici nu-i trecea prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de constituție era, înainte de toate, frumoasă. Era tânără și încă nu pusese pernițe de grăsime pe nicăieri. Era și blândă căci, când chiuleam cîte opt elevi de la ora ei și făceam gălăgie în curte, chiar sub ferestrele clasei, ea ne dojenea doar un pic. Nou era și faptul că nu mai aveam învățători, ci profesori. Prescurtat: prof. Denumirea completă: tovarășul profesor sau tovarășa profesoară. Clasa noastră se mărise, număra treizeci și nouă de elevi și eleve. Aveam și o anorectică, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
încurcătură de sexe ca la balamuc! Cel care ar trebui să mă pună de drept la punct bate-n retragere, iar cea care ar trebui să bată în retragere mă pune la punct! Cel care s-ar cuveni să mă dojenească se arată neajutorat, ținut în chingi de-o inimă prea iubitoare. Iar cea care s-ar cuveni să se arate depășită de situație mă ia la refec, mă face cu ou și cu oțet, îmi freacă ridichea, mă critică, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chef, Milică îi spuse că lucrează la o revistă. E ziarist... Făcea pe modestul. Vorbea ca despre ceva fără importanță, o slujbă printre atâtea altele. Lui Rafael i se dezmorțiseră vechile obișnuințe: prinse să-l mustre blând și să-l dojenească, Milică-tată, foarte frumos și interesant, ziarist, da’ n-ar fi trebuit să uiți de vechiul tău coleg de ocnă pe viață, cum spuneai. Acum ai scăpat, te-ai eliberat... Vroia de fapt să nu lase să se vadă cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vecin, sărise și stăpânul, dar totul se terminase, Blegu era mort. Didi l-a luat în brațe pe Tarzan și l-a adus acasă. Mama l-a mângâiat și i-a dat de mâncare și apă, dar nu l-a dojenit. Tata a trebuit să plătească câinele vecinului. Vă dați seama că o asemenea faptă nu putea trece neobservată într-o mahala unde radio-șanț funcționa de minune. S-au găsit „binevoitori” care au anunțat poliția. Tata a plătit o amendă, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru tine! Sau: - Mâinile sus! Ești arestat! Bieților evrei nu le tihneau înmormântarea. Ne mai alungau, ne mai spuneau din gură vorbe multe, răstite, pe care nu le înțelegeam, în virtutea rugăciunilor rostite în ebraică uitau de limba română și ne dojeneau în străvechea lor limbă, dar la urmă, după ce mortul era pus bine mersi la locul lui, ne chema și ne îndesa în buzunărele bani și dulciuri de casă sau de prăvălie. Unii copii nu mâncau acele prăjituri de casă, umbla
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
clipă și am zbughit-o spre ograda lui Țuți. Am scăpat cu pielea netăbăcită, dar frizerul ne-a pârât lui nea Filică, tatăl lui Țuți. Acesta a zâmbit cu bunătate și și-a văzut de treabă, nici măcar nu ne-a dojenit. În schimb, de la tata lui Victor, care avea o fâșie de pământ cu legume și niște pruni în dreapta casei lui Țuți, am încasat o dată un lat de hârleț în fund. Nu știam că stă pitit după niște tufe de fasole
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar... dacă vrei, poți veni la mine la hotel să faci un duș și să te aranjezi puțin pentru diseară. — Ești foarte amabilă, mulțumesc mult... zise Kitty. Dar nu pot accepta, ar fi prea... mult. — Haide, nu te prosti! o dojeni Sarah. — Nu pot. — Hai... — Ești sigură? Adică nici măcar nu mă cunoști... aș putea fi vreo psihopată. — Nu ești În stare nici măcar să omori un gândac. Kitty izbucni În râs și o Îmbrățișă scurt pe Sarah. Evident că vin... abia așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tăios către pumnalul alăturat. Deodată, nervii săi cedară. Cu mâinile ridicate deasupra capului, se prăbuși În direcția armei...!! Atunci Balaurul, care se afla În apropiere și urmărise scena, cu o fulgerătoare lovitură de picior Îndepărtă cuțitul!! Evident impresionat, Balaurul Îl dojeni: „Băiete, mă dezamăgești...!” „Controlează-ți nervii...!” - Îl mustră și Cap de mort. Gazda Își șterse fruntea de transpirație, rostind. „A trecut...” Își mai aprinse o țigară, Încercând să-și revină la normal. Observându-l pe Tony Pavone În colțul său
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ofițerului de gardă să aducă o cană cu apă, o stropi puțin și punându-i În gura Între-deschisă câteva picături. O mai frecționă puțin pe frunte după care Îi arse câteva palme penetrante, timp În care femeia Își reveni. O dojeni cu voce calmă. “Bine cucoană, om serios ești dumneata...? Dece nu consulți un doctor, inima e cam pe tânjeală. Vezi, În ce situație m’ai pus...? Efectiv, nu mai știu ce hotărâre să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la un pas de-ai plezni o palmă...! Fulgerător Însă Își stăpâni nervii, În niciun caz nu putea face o ruptură cu acest individ: avea nevoie de el mai ales acum când lucra la reglementarea gestionară a celui arestat. Îl dojeni totuși cu reproș. “Bine domnule Gică Popescu, ce gândești mata...? Te am respectat și te respect iar dacă nu mă Înșel, ți-ași putea fi copil...!!” Contabilul Șef, jenat, bolborosi ca pentru sine. “Ești frumoasă Atena. Imaginea chipului tău adeseori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o moarte instantanee...! Viscolul sufla din ce În ce mai violent, provocând vârtejuri de zăpadă care-i Înbujoră fața. Închise ochii. Fulgerător, Îi parcurse În memorie unele clipe mai importante din viața lui zbuciumată. Revăzu imaginea Atenei lăcrimând, care-l privea dincolo de Înțelegerea lui, dojenindu-l. „Pe mine cu-i mă lași prietene...? Dacă ma-i iubit vreodată, adună-ți forțele și apărăte! Ai Încredere În tine, În mine laolaltă cu prietenii tăi...! Cu toții vom lupta să te salvăm. Ridică-ți fruntea și vei Învinge
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gestiunea dumitale tablă zincată care era de furat...?” Buga Niculaie Începu din nou să plângă, căzu În genunchi sărutându-i amândouă mâinele, oftând. „Am fost forțat să vă invinuesc...!” „Nu te mustră conștiința...?” Tony Pavone Îl ajută să se ridice, dojenindu-l. „Sincer să fiu, m-ai arănjat pentru mult timp...!” Buga Nicolae, ceru permisiunea să spună adevărul, gesticulând. „Un oarecare negustor care avea undeva la țară o prăvălie a ridicat dela mine din Bază tablă zincată cu forme legale În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
această situație, inchizitorul avu răbdare să-mi explice, să mă facă să Înțeleg: dacă furtul se Împarte la mai multe persoane, pedeapsa se micșorează iar În caz contrar, mă pot prezenta singur În fața plutonului de execuție...!!” Tony Pavone Îl privi, dojenindu-l. „Chiar, dumneata ai furat cele două milioane...?” „Puțină răbdare, domnule inginer, Încă n’am spus totul. Am refuzat, iar Lct.Col. Tudose Ion s-a Înfuriat, a Început să mă Înjure lovindu-mă cu pumnii În plină față. Plin de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înaltul cerului dând a Înțelege ce putea fi Înțeles. După moartea lor acești dictatori paranoici vor fi Zeificați...!! Prins În vârtejul producției, Tony Pavone reuși să uite cu desăvârșire a doua percheziție domiciliară, de loc surprins când Șeful Șantierului Îl dojeni. „Mai ți-i minte domnule inginer, câtă vreme a trecut de când noi nu am mai băut un șpriț, să ne răcorim sufletele...?” „Drept ai vorbit, Șefule...! Personal ai fost martor prin câte necazuri am trecut...! Și, Încă nu s-au
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noi sub forma ferocității ei. — Iar am venit, cinstite Părinte, să te încerc în credință și să te duc în ispită... De ce, făptură nesăbuită, nu mă lași în credința mea simplă și curată? — Părinte, Părinte, să mă ierți că te dojenesc, dar credința vie nu e niciodată simplă și curată. Cei săraci cu duhul pot crede în orice, așa sunt ei, simpli și minunați, iar credința lor este și ea așa. Însă Sfinția Ta ești duhovnic și nu se poate să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]