1,567 matches
-
permanente („Icoane de pe stradă”, „Icoane fugare”, „Instantanee”), cu texte situate între articolul de gazetă și proza scurtă, în care abordează, în general cu intenții educativ-moralizatoare, cele mai diverse aspecte din imediata apropiere, din viața publică sau din lumea largă. O dominantă a acestui gen de publicistică ar fi aplecarea asupra cazurilor nefericite, fie că e vorba de flori, arbori, păsări, animale, fie de copii, sărmani, bolnavi, bătrâni etc., receptivitatea față de manifestările suferinței fiind o constantă a sensibilității scriitoarei. La apariția volumului
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
istorii erau elaborate în mod distinct de către incași. Dintre acestea, două sunt interesante în mod special pentru analiza noastră. Istoria generală secretă era predată în școli de către specialiști numiți amauta. Accesul în aceste școli era rezervat doar copiilor aparținând clasei dominante. Poemele reprezentau forma de popularizare a istoriei, fiind dedicate spectacolelor publice. Poeții nu aveau însă nici o posibilitate de a alege conținutul evenimentelor istorice și optica în care acestea trebuiau să fie expuse. Toate formele de istorie erau strict cenzurate. Însăși
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltării comunităților de acest fel - consumul claselor privilegiate și al întregului aparat administrativ-militar este în creștere continuă, în timp ce resursele economice exploatabile sunt limitate. În momentul în care se ajunge la limita resurselor exploatabile, tensiunile interne cresc, luptele în sânul clasei dominante datorate competiției pentru resurse limitate se ascut, populația devine din ce în ce mai exploatată și, de aceea, înclinată spre răscoală. Cauze externe: populațiile vecine dominate sau amenințate într-un fel sau altul, pe de o parte, profită de dificultățile interne pentru a se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al unei formațiuni sociale de tip capitalist, nu putem face predicții foarte concrete în ceea ce privește organizarea sistemului politic. Unele predicții pot fi însă făcute: într-o formă sau alta, sistemul politic va trebui să mențină cu necesitate puterea politică în limiteleclasei dominante economic - burghezia. Prin aceasta se face o predicție riguroasă a limitelor variației sistemului politic. Nu va fi posibilă o modificare structurală a repartiției puterii politice în cadrul comunității, în sensul fie al unei distribuții egale, complet democratice, fie al unei distribuții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Observațiile, evident, nu se află toate pe tendința centrală. Mai mult, ca și în cazul mediei univariate, sunt posibile mai multe aranjamente de date care să producă aceeași tendință centrală. Puterea unei relații liniare bivariate ne arată cât este de dominantă tendința centrală asupra distribuției de covariație observată. Putem să ne imaginăm o dreaptă de regresie situată acolo unde punctele din graficul dispersat se află în medie foarte aproape de dreaptă (vezi exemplul A de mai sus) și putem să ne imaginăm
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a probelor. Demonstrațiile pot fi utile, punând în evidență tiparele empirice pe care cercetătorul le găsește deosebit de interesante sau importante, dar ele nu constituie, desigur, dovezi și nu ne pot convinge efectiv de faptul că astfel de tipare ar fi dominante în mod general sau necesar. În al doilea rând, în cercetarea calitativă se pune întotdeauna întrebarea, cât de multe observații trebuiesc selectate? O parte din răspuns este desigur, practică, deoarece cazurile relevante și disponibile pentru comparația potrivită sunt, de obicei
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
descoperi cum putem îmbunătăți lucrurile. Cea de-a doua versiune a criticii se concentrează nu asupra presupusei imoralități a cercetării în științele sociale, ci a presupusei sale amoralități. În primul rând, această critică vine din partea filozofilor politici normativi, nemulțumiți de dominanta empirică din cadrul profesiei. Scopul studiului, spun ei, nu este simpla acumulare de cunoștințe și testarea de ipoteze, ci sprijinirea cetățenilor în a duce o viață bună, contribuția la dezvoltarea de societăți demne, susținerea indivizilor în a decide ce înseamnă o
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
George H. Gallup și Saul F. Rae, susțin În lucrarea The pulse of democracy (1940) că acestea Îndeplinesc un rol triplu În societățile democratice: reechilibrează raportul dintre puterea elitelor și masele populare; descentralizează puterea politică a elitelor; contrabalansează influența grupurilor dominante din societate. Nu mai puțin sugestivă este convingerea profesorului S. Chelcea (2002), care consideră că sondajele de opinie sporesc eficacitatea guvernării În societățile cu democrație reprezentativă, oferind autorităților informații despre dorințele, interesele și problemele cu care se confruntă cetățenii. Practica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ideea că substanță are structura granulara, discretă, particulele constituente fiind invizibile, indivizibile și eterne. Cel mai mare filosof al acelor vremuri, Aristotel (384-322 i.Hr.), a refuzat să accepte aceste concepții, iar scrierile sale 40 științifice, pline de erori, au fost dominante timp de pește 1.500 de ani. Teoria atomului a lui Democrit, preluată de Epicur, a fost încorporată mai tarziu într-un poem scris de filosoful și poetul român Lucrețiu (aprox. 99-55 î.Hr.), intitulată “De Rerum Natură” („Despre natura lucrurilor
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în aceste versuri cu aer aproape întotdeauna vetust. Pădurea revine ca laitmotiv de-a dreptul obsesiv chiar din titlurile poeziilor: Valuri de pădure, Pădure ascunsă, Crești, pădure, și te-ndeasă, Ochi de pădure etc. Și versurile din Imperiul iubirii (1980) sau
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
latin (2000) și în Introducere în teatrul Renașterii (2000), „parada” marilor creații din Antichitate și din Renaștere e abordată dintr-un unghi de înțelegere, pe cât posibil, neîndatorat opiniilor unor specialiști, prin urmare ferit de „certitudini anticipate”. Preocupat să identifice „ideile-reper”, „dominantele ideatice și artistice”, teatrologul propune, de câte ori are ocazia, „piste de lectură” în perspectiva unor spectacole care să valorifice înțelesurile perene. Scrise accesibil și atractiv, cursurile sale au un timbru personal și o anume culoare a expunerii, cucerind prin neascunsa plăcere
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
care se fundamentează. Mai multe cărți ilustrează această componentă a demersurilor sale, începând cu Studii și cercetări (1972), continuând cu volumele Comentarii (1981), Actualitatea clasicilor (1985), Atitudini (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (1997). Oricât de variată este aria tematică, dominantele și - s-ar zice - chiar obsesiile învederate rămân în linii mari aceleași, și anume viața culturală și politică românească, disputele din interiorul ei, marile curente ideologice și influențele lor multiple asupra evoluției literare, fascinația marilor personalități (ca și a altor
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
numită postpașoptism (1860-1870), de ipostaza superioară, situată valoric la nivel european, creată de Mihai Eminescu. În varianta pașoptistă, romantismul românesc e un curent militant, mesianic, orientat spre social și național, fără a exclude tematica vieții personale, intime, contemplația, cultivarea pitorescului. Dominantele sunt iubirea de popor, adoptarea ca limbă literară a limbii vorbite, valorificarea creației populare, cultivarea tematicii istorice, în scop educativ, patriotic, reflectarea naturii patriei și în genere a realităților autohtone. Evocat anterior doar cu intermitențe și mai mult enunțiativ (bunăoară
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
sunt specifice, se află în tensiune cu structura tehnico-economică a postindustrialismului și ca atare trebuie redirecționată, Inglehart aduce argumente empirice care demonstrează nu doar despărțirea societății postmaterialiste de „funcționalismul standardizat și de entuziasmul investit în știință și în creșterea economică, dominante în societatea industrială într-o eră a penuriei”, ci relevă forme de reconfigurare concomitentă a economiei, politicii și culturii în cadrul unui nou tip de societate. Pentru Inglehart este clar că, în faza sa postmaterialistă de dezvoltare, societatea ajunge să dea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și la bogăția unora și la capacitatea lor de a gestiona individual și social starea de a fi bogați: simbolistica identificării (mașini, vestimentație etc.), etalarea emoțională, stilul de reprezentare, tipurile de interacțiuni etc. Individualizarea și construcția identitară sunt atât de dominante în societatea actuală, încât ar fi imposibil să înțelegem acele mecanisme constitutive și forme de manifestare ce corespund modernității actuale a societății individualizate. Nu-i mai puțin adevărat că diferențierile sociale dintre individualitățile personalizate devin și mai pregnante. Inegalitățile sunt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
conducere, existent mai demult în SUA, Marea Britanie, Japonia sau Australia, iar Comisia Europeană sau Consiliul Europei au inițiat analize paneuropene pentru a facilita extinderea modelului și în celelalte țări ale „spațiului european al învățământului superior”. Opțiunea ce pare să devină dominantă pe plan european constă în combinarea modelului colegial cu cel corporatist. Colegialitatea va continua să se conserve în gestionarea academică, respectiv în probleme ce privesc organizarea curriculum-ului, evaluarea studenților, selecția pentru finanțare a proiectelor de cercetare, angajarea și promovarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
M., Dramaturgia lui Lucian Blaga (1984), prima lucrare de proporții consacrată exclusiv temei titulare, urmărește, nu fără intenție polemică și recuperatoare, o „punere a teatrului blagian într-o lumină specific spectaculară”. „Sistemul dramatic” al lui Blaga este analizat din perspectiva „dominantelor” conflictuale (credință versus religie, tragicul opțiunii, sacrificiul necesar), psihologice („daimonia” ca energie ambivalentă, femininul ca cenzură și valorizare etc.) și scenice (spațiul închis, partiturile individuale, elementele spectaculare, simbolurile). Finalmente, teatrul lui Blaga este așezat sub semnul unui „expresionism îmblânzit”, „temperat
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
1975), Semnificațiile criticii contemporane. Perspective ideologice (1976), Aesthesis carpato-dunărean (1981), De la proletcultism la postmodernism, (2002). Un experiment aparte îl reprezintă lucrarea Introducere în opera lui Mihai Ralea (1997), realizată la capătul muncii de pregătire a volumelor IV-VII din ediția Scrieri. Dominanta preocupărilor lui M. a fost aproape în permanență critică literară, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere teoretic. A făcut însă un timp cronică de poezie, iar despre scriitorii clasici sau moderni, de la Gr. Alexandrescu
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
răspândită lucrare a sa, Structura liricii moderne (1956), cu subtitlul, care face delimitările istorice de rigoare, De la Baudelaire până în prezent. Ceea ce, după profesorul freiburghez, individualizează poezia universală din acest interval e o „structură” interioară unică, neafectată de politicile diferitelor curente. Dominanta acestei structuri e obscuritatea. Potrivit lui Baudelaire, pentru poetul modern e „o anumită glorie în a nu fi înțeles”. Sursele obscurității, consideră Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
Tönnies, ca altele din epoca sa atât de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele organice și romantice ale ordinii și schimbării sociale, aflate în spectaculos reviriment după anii 1880 și dominante, în versiunile lor radicale (apocaliptice, mesianice, anarhiste - de stânga ca și de dreapta), după Primul Război Mondial - pe de o parte - și modelele materialiste și raționaliste - pe de altă parte 7. La nivel structural și istoric, Tönnies evidențiază trecerea tendențială
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
generalitate se situează obiectivele-cadru și obiectivele de referință. Acestea sunt mai concrete față de nivelul anterior, dar mai puțin structurate față de obiectivele operaționale (Manolescu, 2004). „Obiectivele-cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate și de complexitate. În calitatea lor de dominante disciplinare, ele se referă la formarea unor capacități și aptitudini specifice disciplinei și sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studii.” (Manolescu, 2004, p. 204). Spre exemplu, distingem obiective-cadru la „Limba și literatura română”, în ciclul primar sau
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
multe etape, și anume: constituirea grupului de brainstorming, organizarea ședinței, desfășurarea sedinței, activitatea de brainstorming. Grupul de brainstorming nu se poate suprapune sau confunda cu nici o structură organizatorică instituționalizată într-o școală, cu toate că asaltul de idei ar trebui să constituie dominanta activității atât a consiliului de administrație, cât și a colectivelor de catedră, comisiilor metodice, consiliului pedagogic etc. Principalul scop al acestei metode este emiterea de idei și cu cât sunt mai multe, cu atât este mai bine. Animatorul grupului trebuie
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori pradă unei beții a conceptelor, este acela de a desluși înțelesurile ținând de „gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
motiv pentru care rezervăm acestui aspect o tratare separată. Apoi, la Uniunea Scriitorilor se dezbate cazul, se țin lecții despre primejdia naturalismului. În consecință, o suspiciune generală și persistentă se va așterne peste proza anului, „vânătoarea de elemente naturaliste” fiind dominanta anului În critica literară. Dar să desfășurăm cazurile pe rând. Horia BRATU 27 Își face autocritica Într-un context foarte larg și foarte derutant: pornind de la somația lui Geo Dumitrescu de a profita de „critica Partidului”, acesta comentează după 8
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nouă și s-a manifestat, În plan literar, În perioada de tranziție spre RS (aug.1944-1948), coexistând și cu alte formule literare. În plan politic, corespundea politicii statului de democrație populară, transformat, după abolirea monarhiei, În stat al dictaturii proletare. Dominantele literaturii și ale politicii literare din perioada de tranziție, conținutul pledoariei pentru cultura pentru masse (mult mai bogată și mai patetică decât producția literară) sunt: socializarea discursului literar, Înfierarea exploatării, a hitlerismului și a guvernelor de dreapta, elogiul muncitorului, sindicalizarea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]