1,794 matches
-
încât l-ai fi bănuit neînstare să-i poarte capul. Zâmbea larg, fericit de revedere, mlădiindu-și cătarea admirativ spre mine. Nu m-abținui: -Cât de frumoasă zici în tine că m-am făcut! Așa-i? -Sunt cam nesigur... rosti domol. Mă simt stângaci în fața unei domnișoare, care, se pare că e însăși fiica mea! Tăcui de astă dată, gândind să-i dau răgaz. Avea nevoie să-și biciuiască emoțiile, de fapt, și eu. Rememorai că nu vorbisem nimănui de tata
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
Editura,, Mega''din Cluj-Napoca. Sunt poeme de dragoste, asemeni unui cântec sfânt închinat iubirii eterne.. Poetul clujean, de origine bistrițeană, dă acestui sentiment uman aura permanenței, îl înnobilează prin arta cuvântului și îl așează în albia versului său, care curge domol, în dulcele stil clasic , dar și modern, cu largi rezonanțe în sufletul cititorului. Imaginea de pe copertă ne duce cu gândul la Poarta Sărutului din creația lui Brâncuși în care iubirea devine simbol universal. Poetul o sculptează în frumusețea cuvântului : ,,De
IULIAN PATCA, UN POET AL IUBIRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364951_a_366280]
-
zi superbă, ca-ntr-un vis frumos!... “Câte minuni a lăsat Dumnezeu pe pământ!”, se bucura Maria, de parcă ar fi văzut totul pentru prima oară. În fața ei, doar la câțiva pași distanță, doi tineri, un el și o ea, mergeau domol, parcă plutind, ținându-se de mână. Ea îmbrăcată într-o rochiță până la genunchi, vaporoasă, de un roz deschis, ca al florilor de măr. El purta pantaloni albi din tercot subțire și un tricou roz, cu dungi albe. Cu un gest
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
-se să-i deranjeze cu amintiri triste. Vera avea burtică. Probabil era în luna a șasea de sarcină. Cred că va da naștere unui băiețel, fiindcă are burtica țuguiată”, își făcea Maria socoteala. Îmbrățișându-i din priviri, mergea cu pas domol în urma lor, pe bulevardul ce cobora de la Universitate, către Cișmigiu. Ei și-au văzut de drum, intrând pe aleea Cișmigiului, iar ea a rămas în stație, în fața Spicului, ca să ia troleul către casă. S-a apropiat de gărduțul parcului, și
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
omizi există otravă, iar pentru buieze mi-am cumpărat o coasă. La stupi albinele cad grele, se fac cocoloașe la urdiniș. Probabil e cules: nu se-agită și nu sunt rebele, nici când furnicile vin pe furiș. Înserarea se lasă domol. În colțul grădinii, printre arbuștii pitici, pe care i-am plantat unde era locul mai gol, se văd sclipiri jucăușe, - sunt, probabil, niște li- curici. Pe-o viță-de-vie un greier și-ncearcă arcușul. Luna coboară tăcută prin ramuri, să-și
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
valoroasă nu numai prin informațiile uluitoare oferite pe care autorul însuși pare a le struni uneori cu dificultate, prin portretele ample realizate cu pana sufletului, prin legăturile amețitoare dintre fapte, ci și prin calitatea ei literară intrinsecă, descrierile și frazarea domoală dar plină de zvâcnet cucerind aici ca și în romanele sale. Pare că nu Ion Muscalu a scris aceste ,,istorisiri”, ci ele l-au născut pe naratorul Ion Muscalu cu fabulosul lor ce nu i-a dat pace până nu
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
credeau că este de la vreun circ și merge pe catalige, dar se înșelau. Până la urmă au găsit un vânzător de mărunțișuri care avea bricege. Beldie s-a uitat lung și nu știa nici ce să zică. Grapă cu glasul lui domol i-a spus să aleagă un briceag. Când l-a arătat cu degetul, negustorului atât i-a trebuit căci i-a cerut un preț mare. Grapă s-a uitat la el și a întrebat cam tare; Cââât? Atunci negustorul a
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
țărănești de cânepă înmuiată și tocată la topilele din Poarta Câmpului, lângă Braniște scoțând la iveală povești de demult auzite de la bunii ei. Ca să-și astâmpere zelul, se trage la umbră în coliba din mijlocul luncii, gândul i se așterne domol înfiripând visuri pe care altfel nu le-ar cuprinde cu mintea și le-ar lăsa baltă fără a le da ghes pe ăle coclauri puțin folositoare, unde privirea mai alunecă câteodată fără o pricină evidentă.... La povara muncii de-afară
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
Cred că nu mai are rost să discutăm! continuă Melestri. Treci în față și zi ce crezi de cuviință! Talestri se propti în mijlocul încăperii, o văzu pe Climene puțin agitată și îngrijorată. Brusc, i se făcu milă și, cu glas domol, începu: - Climene, pentru că nu știi să îți administrezi plăcerile cu bun simț, te voi ruga să alegi un bărbat din cei doi, pentru că, pe viitor, vreau să fii văzută ca fiind o femeie mai stabilă. Așa pot și oamenii ăștia
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
mine, alergând “.( Aceasta e a orelor aroma). Adrian Munteanu, prin sonetele sale, experimentează simbolistică literelor alfabetului:”Abrupt atac, aripa amuțita,/Amorfe-accente aspru amputate,/Au asfințit abulic amânate/ Având alături armă ațintita “.(Abrupt atac, aripa amuțita, experiment litera a ), sau “Dispunere domoală-n dicționar,/ Dâram despotic, decadent durată/ Destinului decapitat. Dispar.“( Depun dantelă datinei decise. Experiment litera d ).Stranietatea versurilor, idealismul profund umanist, demnitatea tonului, severitatea și stăpânirea timbrului, iată câteva elemente ce caracterizează sonetele poetului. Poetul brașovean, cu o miscare admirabila
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte lină Luna plină Zâmbet blând Dor crescând Sărut tandru Idolatru Vis sublim Fior infim Mângâiere Răzgâiere Contopire Fericire Savoare Fervoare Dezmăț final Atemporal Somn domol Alinător... Blue Mireille 28.03.2016 Referință Bibliografică: Zâmbet blând / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZÂMBET BLÂND de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366090_a_367419]
-
de velier și s-au îmbarcat. Ionel preluă comanda: - Matrozi, înălțați vela apoi pe locurile voastre de balast. Mirada, dacă nu ai mai folosit fundulețul ca balast fă ce va face Anica. - Nu sunt începătoare. La treabă. Au prins vântul domol și în mai puțin de-o juma de oră erau în larg. Era aproape de miezul zilei, cu soarele strălucitor în creștet plutind lin pe luciul apei. Puteau începe ședința cu importante probleme la ordinea zilei. Anica, adresându-se Mirandei, aproape
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
Și vin păstori cu glugă albă,/ Din fluier povestindu-și dorul/ Și câte cântece și lacrimi/ Nu duce valul, călătorul.../ Drumeț, bătut de gânduri multe,/ Ne lași atât de greu pe noi,/ Îmbrățișându-ne câmpia,/ Te uiți adesea înapoi./ Așa domol te poartă firea,/ Căci duce unda-ți gânditoare:/ Durerea unui neam ce-așteaptă/ De mult o dreaptă sărbătoare.// Demult, în vremi mai mari la suflet/ Erai și tu haiduc, moșnege,/ Când domni vicleni jurau pe spadă/ Să sfarme sfânta noastră
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
de rugă ale troițelor. Pecețile lui în arta populară sunt: volbură și visătorie, năvală și alean, vigoare și tângă, freamăt și leneșe melancolie, îngândurare și răzvrătire... Clătinând azururi între izbucnirea ca o spinare de mistreț și cântecul limpede cu tristeți domoale, acest specific sufletesc sudează, într-o valoare nouă,-de conținut intern și de relief-într-un inedit plin de încântare, luminișurile cu sobrietatea, energiile dinamice cu dorul și visul, elanul cu melancoliile, decorativul cu substanța spirituală. Acest specific sufletesc oltean, luat însă
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că moartea noastră e domoală Atâta cât în vieți n-am încăput De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut. Referință Bibliografică: Oamenii suferinzi / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
și Luna și stelele de pe cer, în imensitatea necuprinsului. Străbăteau de zor câmpiile și munții, satele și râurile cele mari și nu se opreau cum nu se oprește vântul deasupra ierburilor din stepă. Dar într-o dimineață, pe când urcară coastele domoale ale unui munte și priviră dincolo de coama lui, inima lor se bucură nespus căci zăriră, într-o vale întinsă și largă, o strălucitoare cetate. Ce mândră cetate! Oraș imperial, cu palate somptuoase, împodobite cu aur, strălucind de frumusețe și bogăție
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai zăresc E numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțe Sau noua zăpadă ce liniștit și domol se așează Lângă foc mă întorc, cu pisica în brate, ea toarce Amândouă ațipim și apoi liniștit și ușor adormim Dintr-o dată, un sunet nou, puternic, prea aproape Amândouă tresărim și buimăcite pe geam privim Steluțe mii, colorate, hazlii, cerul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
spre geam îmi atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboarăPe geam privesc dar nimic nou nu mai zărescE numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțeSau noua zăpadă ce liniștit și domol se așeazăLângă foc mă întorc, cu pisica în brate, ea toarceAmândouă ațipim și apoi liniștit și ușor adormimDintr-o dată, un sunet nou, puternic, prea aproapeAmândouă tresărim și buimăcite pe geam privimSteluțe mii, colorate, hazlii, cerul în noapte au invadatCântece
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
o faci și-mi ești ca și Întâiul legământ postum Și nici un altul nu va fi... Acum și poate-n altă lume Te-oi dizolva cu mierea mea Din elegii fără de nume Și-n versul meu te-oi alinta... Prelung, domol, meditativ'' Ca-ntr-o idilă cum n-a fost Pe-o nuanță mov de rogvaiv Te-oi ști, iubite, pe de rost... Ca-ntr-un Poem nescris, vom fi Doi condamnați la ne-ntâlnire Iubitul meu din toamne gri În
IUBITE, CEL MAI TANDRU EŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351967_a_353296]
-
să o mai strâng în brațe și să-i cer iertare pentru că am lipsit-o de prezența mea atâta amar de vreme... După încă o răsuflare vioaie și câteva lacrimi amare scurse pe obraji Alexandru începu să cânte cu glas domol și dulce: - De-ar fi să-mi doresc ceva mai cu ardoare decât însănătoșirea acel lucru ar fi să pot să-mi dau duhul la sânul patriei mele... Macedonia, Macedonia... Scumpa mea Macedonia buzișoarele ți le-aș săruta cu foc
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
tot văd în lucirile albe-ale apelor vii când plecată-n apus mi-este luna caii mei, caii tăi alergând prin câmpii prieteni ne sunt în iubiri totdeauna. I-ai văzut cum în tropotul aprig plecau ca apoi către noi mai domol să revină? Cai de-argint, cai de aur , de aur erau făuriți din scântei și sclipici de lumină. Doi cai, două patimi aprinse de dor trec prin zarea aprinsă de lună... Leonid IACOB Referință Bibliografică: patimi de dor / Leonid Iacob
PATIMI DE DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352424_a_353753]
-
stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri ude de meduze Răstignite peste maluri. Șapte șoapte-n șipci scobite Între rotunjimi pufoase, Amfore mustind ciobite, Durdulii și pântecoase. Șapte șoapte pe arcade Și coloane lungi, domoale, Arcuri, bolte, acolade Pe răsfrângerea lor moale. Șapte șoapte-nșurubate Pe mici șolduri ca de șarpe, Între coapsele curbate Sub triunghiul dulcei harpe. Referință Bibliografică: Șapte șoapte / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1023, Anul III, 19 octombrie 2013
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
petele și teama să privești oglinda-n care te-ai lăsat purtat într-un vârtej de litere de sunete de nuanțe false... (cafea în cești se toarnă. - Leandru tu ce dorești? se face liniște trupul mesei zvâcnește sau el prietenul domol frământă-n el povești) de ce? atât de mult am strâns în mine orbirea asta pentru a mai prinde un rest firav o silabă mai blândă încât acum răstorn umbrela înapoi m-am săturat am adunat destule umbre clipe deșirate în
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
Orizont > Selectii > RELIGIOS, FRIVOL... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 687 din 17 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Eu te atrag, tu mă respingi Ca un magnet cu-același pol, Capitulez să mă învingi, Tu vrei război, eu sunt domol... Eu tandru, calm, tu te distingi Prin gesturi brute de subsol, Tu cânt de luptă de vikingi, Eu bolero în Si bemol... Eu te aprind când tu mă stingi... Eu apa dintr-o cupă cu alcool, Tu focul gradelor, te
RELIGIOS, FRIVOL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351311_a_352640]
-
voi aștepta aici, la umbră... Ne-am plimbat pe bulevardele umbrite și am mers la "Pescăruș", un restaurant cu linie de autoservire, care avea mâncare bună și ieftină. După ce am mâncat am hotărât să ne plimbăm. Am ajuns în pas domol, glumind adeseori, râzând și vorbind, până la băncile din apropierea statuii lui Eminescu. După ce ne-am așezat, m-a rugat să-i istorisesc despre viața de student. Cum începe și cum se desfășoară. Eu am povestit despre examene, despre colegi și unele
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]