1,226 matches
-
de fericirea toată, Căci toamna se întoarce-ntotdeauna. PLÂNGE TOAMNA În foșnete de frunze-adoarme vântul, Se surpă curcubeul în culoare, Căldura se ascunde după soare, Tăcerile sugrumă iar cuvântul. Seninul, disperat, se-aruncă-n mare Și ploile îneacă tot pământul, Iubirile își domolesc avântul, În toamna care plânge și ne doare. Ea plânge că e singură prin timpuri, Noi plângem pentru noaptea ce se frânge, În orișicare dintre anotimpuri. Când se golește inima de sânge Și luna-și pierde aură și nimburi, Se
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
Apare, mândră, luna, să ne cheme, Cu raza ei să ne împartă vise, Să trecem noaptea fără a ne teme. În zori s-avem iubirile promise Și-n brațe un alai de crizanteme. DECOR Cad umbre ruginite prin pădure, Își domolește vântul adierea, Amurgul își coboară iar tăcerea Peste frunzișuri, peste rugi de mure. Și ploile și-arată iar puterea, Se-nchid cortinele de ceață, sure, Luminii vor culoarea să i-o fure Și nouă să ne-aducă iar durerea. Decorul
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
scăpa pe vreunul luat din Căluș! Rosturile urmate i se păreau venite din alte lumi! Și tare și-ar fi dorit să facă și el asta. Încerca să-nțeleagă de ce căzutul se lăsa înduplecat doar de una dintre melodiile călușerești, domolindu-și cazna pe măsură ce începea dansul. Îl minuna acea strădanie a Călușarului ales, canonul modelat în pașii dansului de la capul bolnavului, pe deasupra și jur împrejurul acestuia, până când jucătorul se prăvălea! Aceasta cădere nu-i părea o nevolnicie, o înfrângere, ci mai
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
unei fete frumoase atât de insistent asupra mea. Băieții dădeau însă zor cu plecatul, deși fetele mai aveau câte ceva de căutat și de aranjat. - Hai să mergem! zise Andrei. - Stai un pic! Uite, că era să-mi uit ceasul, îl domoli Laura. Nu prea aveam mare lucru de făcut în dimineața aceea, așa că m-am oferit să-i însoțesc la plecare până mai încolo. Am ajutat fetele să-și scoată schiurile din cabană și să le fixeze bine în picioare. Apoi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378527_a_379856]
-
nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului FLAUT Suspină sunetele stinse-n seară Și cântecu-și începe iarăși zborul, Zorit, cum e, spre zarea sa, izvorul, Iar infinitul, ce-ar putea să-i ceară ? Poate-un răgaz, să-și domolească dorul, Să scape din a timpului grea gheară, Uitarea se transformă într-o fiară, Ce vrea să-i stingă, dragostei, fiorul. Eu n-aș putea decât să te mai laud, Că ți-am călcat atâta după pași, Dar tot te
FLAUT de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378810_a_380139]
-
Mă întorc și zăresc o căruță gonind la vale cu un om șezând pe lavița din față. Când s-a apropiat, l-am recunoscut pe nea Macovei care tocmai smuci cât putu hățurile calului, reușind astfel, cu mare greutate, să domolească goana aceea. - Unde mergi, Mariane?... - Plec la oraș! - La oraș? Prrr!... Urcă-te aici lângă mine!... N-am încotro, arunc valiza în căruță și reușesc să mă cațăr de coșul căruței. Văzându-mă lângă el, zgâlțâit din toate încheieturile în
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
Capitală. O lăsase acasă în seama Sofiei, o vecină binevoitoare, femeie nefamilistă, atașată lor. Luase trenul, nesimțindu-se în stare să conducă mașina, într-atât era de bulversat de ce se petrecea cu draga lui. Țăcănitul roților de tren îi mai domolise parcă trăirile, impunându-le un ritm mai liniștit, mai apropiat de normal. De când n-am mai mers cu trenul oare? Nu ținea minte și basta! Avionul și autoturismul îl purtaseră aici și oriunde, căci trăise mereu pe grabă, chemat la
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
mânați până la epuizare de harapnicul vântului mânios, care răsculat contra nevolniciilor lumii, a dat iama în tot ce-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
clipe care se desfășurau cu viteza amintirilor dragi... O privea acum pe fetița sa jucându-se cu un bețișor de la cocktailul pe care îl savura relaxată. Din când în când, marea o chema la reverie. Urmărea valurile spumoase până se domoleau, la mal. Albastrul acela intens o fascina. Freamătul mării o calma. Simțea trupul ei respirând în ritmul undelor apei. Adunaseră împreună câteva scoici, iar Mona le aranja pe dimensiuni și apoi le îngropa sub șezlongul mamei pe cele mai mici
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
văile necazurilor, așa decurge viața omului duhovnicesc; dar ea înscrie un real progres în aceste alternanțe. Bucuriile, pentru răbdare, sunt tot mai curate, mai spiritualizate, mai nepătate de mulțumirea de sine; necazurile sunt tot mai ferm răbdate. Propriu-zis, bucuriile sunt domolite de siguranța necazurilor ce vor veni, iar necazurile, răbdate cu un amestec de seninătate, de râs interior, cum ar zice Sfântul Ioan Scărarul, prin siguranța bucuriilor ce vor veni la rând. Cu alte cuvinte, fie oricât de shimbătoare împrejurările externe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. Luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
început iar Mamy să strice atmosfera cu ideile ei. Unde vrei să mă duc, știu eu limba la ăștia? Du- te tu, că tu știi rusește ca ei. O repezi Taty cu o logică bine argumentată și cearta s- a domolit. Dacă sunt la granița mea, acolo este problema mea, acolo eu mereu am rezolvat, fără ceartă fără scandal , fără ,,descurcăreli,, cum fac ăștia aici. Și așa era. Am fost și eu cu la Taty la vameșii români vara trecută. Taty
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
se prăvale În mărgele de argint,ochii mei,într-un alint, Sufletul cu bucurie îl cuprind. Vântul își acorda-arcusul,note-s adierile, De prin brazi îi răspund viorile. Al meu suflet poposește,în căuș de apă rece, Setea își mai domolește și refuză să mai plece. Referință Bibliografica: VRAJA MUNTELUI / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
Articolele Autorului Din ochi rostogolesc amare lacrimi Pe-ntinsul frământat al mării de pelin, Ce prăvălește peste mine valuri, Fără să-mi lase o clipă de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din noapte, Ce tainic peste ele mă-nsoțesc. Și-n depărtările albastre ce-ntretaie Întinsul mărginit de frământări, Zăresc prin geana zorilor ițite, Corabia, ce mă poartă peste mări. Alerg spre cheiul de la miazănoapte Unde durerea n-a
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
toate celelalte privințe i se poate dovedi de un mare și real folos, ușurându-i viața, înlăturându-i greutățile care se ivesc atât în afara casei, cât și pe plan domestic, în fiecare zi. Astfel, asemeni unui cârmaci iscusit, ea îi domolește furtunile lăuntrice prin înțelepciunea ei specifică, iar prin înțelegerea pe care i-o arată, îl înconjoară cu o adâncă alinare.” (Bărbatul și Femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur. Trad. din lb. engleză de Luminițe Irina Niculescu. Ed. Sofia
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
credinciosului. Că Dumnezeu o veghează pe tot parcursul anului. În cimitire, morminte, de cei dragi se-mpodobesc cu rămurile sfințite. Cinstind pe cei ce odihnesc. Când ploaia se dezlănțuie și o furtună stârnește, se ard frunze de salcie, până când se domolește. Pe secetă sau furtună, salcia-și înclină ramuri, lăcrimând la rădăcină. Ca-n legenda unor vremuri. Cu a credinței menire, în rămurele sfințite, e harul de lecuire pentru suflet, trup și minte. Despre salcie se spune că, pod din crengi
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374503_a_375832]
-
doresc în fiecare clipă, În fiecare clipă mi-e dor păgân de tine, Dă-mi nopțile tale, Cum ți le dau și eu. Focul mi-a cuprins trupul, Fii zefirul ce mă răcorește! Iubește-mă și mângâie-mă drăgăstos, Patima domolește-mi, Fii cât mai aproape de mine Și vei vedea culoarea pasiunii mele, Ce-i de un roșu sângeriu, Ca rubinul ce picură din buza ta, Din buza ta, din care însetată am mușcat, Ca dintr-o fragă parfumată, coaptă... Vreau
PATIMĂ DE FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374557_a_375886]
-
crivățul cel fioros, norulețul le spuse : - Dragii mei copilași, a sosit timpul ! Astăzi veți cunoaște o lume nouă ! Speriați și nedumeriți fulguleții de nea au pornit timid spre pământ. Și cerul înnegurat s-a luminat imediat. Crivățul vânăt și-a domolit furiile și i-a privit cu încântare. Chiar frigul tăios era mult mai plăcut în prezența miilor de fulgișori de nea. Primul fulguleț a ajuns pe o frunza ruginie a unui tei subțirel ce străjuia la marginea parcului. Al doilea
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
Lăcrimând, își ceru iertare și îi oferi tronul Împărăției Adâncurilor. Vezi, însă, Urâtul Pământului nu își mai dorea să trăiască în întuneric așa cum nu își dorea nici să conducă o împărăție în care vrajba dintre lilieci și rozătoare nu se domolise defel. Tot ce își dorea era să se bucure de soare și de flori alături de Garofița. Se cunună în cele din urmă cu Prințesa Florilor, iar Împăratul Adâncurilor se întoarse în palatul său unde își pedepsi ceilalți fii, alungându-i
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Și duminică porni spre târg, nu înainte să-și ordoneze casa, lucrurile, ținuta... Mulțumit, se avântă drumului. Ajunse repede, căci locuia aproape. Nu uitase nici banii. Poate îl va tenta ceva, cine știe! Întâi fu copleșit de larma mulțimii. Se domoli, privind cu jind, ca în copilărie, lanțurile, caruselul, chioșcul cu vată de zahăr, acadelele colorate și inimioarele din turtă dulce. Compătimi în sine piticul ce atrăgea curioși în fața unei cortine roșii, ademenind lumea la câteva numere de iluzionism. Rătăci așa
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
mai sus... tot mai sus... ca zborul unei păsări phoenix, ce-și poartă încă metamorfoza purificării. Și nu-i așa, că pe sunete celeste, se pogoară prin foc, în jurul cristelniței lumii menirea de a îmblînzi neastâmpărul hoatic, spre-a-l domoli, cum se aseaza cuminți zorii trandafirii a unei zile de primăvară, în sufletul cel obosit de-atâta căutare de sine ? Și nu-i așa, că din atâtea câte sunt alegem, de cele mai multe ori, estetica urătului spre a găsi frumosul ? Și
CAII VERZI PE PEREŢI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374921_a_376250]
-
Introspectie > SIMUN ... Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Simun ... Nisipurile Timpului foșnesc când freamătă a sufletului dune ... Prin colb de patimi grele retrăiesc ceva ce nu oricui putea-voi spune . Să domolesc Simun sub palmieri ! Ce veselii să-nece în pustiu o pătimire dată azi și ieri și ce va fi apoi, eu pot să știu ? Clepsidra-și curge neabătută ora cu ritual și ritmul implacabil . Stăpână e pe calea tuturora, într-
SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]