718 matches
-
Fixare preferențială În Țesuturile bine vascularizate. Metabolizare hepatică importantă (la primul pasaj) și secundar eliminare renală. 66 Efecte toxoclinice ADT influențează activitatea sistemului nervos central, cardiovascular, pulmonar și gastrointestinal. La nivelul SNC ADT blochează recaptarea presinaptică a unor neurotransmițători (noradrenalina, dopamina și serotonina), central, dar și la nivelul ganglionilor vegetativi. Blocarea recaptării noradrenalinei permite acțiunea prelungită a acesteia pe receptor, ceea ce explică tahicardia și hipertensiunea inițială. Dacă efectul blocant continuă, are loc epuizarea rezervelor de noradrenalină presinaptice, având ca rezultat hipotensiune
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
Administrare sub controlul PVC. În caz de colaps rezistent la bicarbonat și reumplere vasculară se apelează la agenți vasopresori: Norepinefrină 0,05-0,15 μg/kg/min p.i.v. (se Începe cu doza minimă și se crește progresiv În funcție de efect). Dopamină 10 μg/kg/min p.i.v. 3) Tratamentul aritmiilor: Alcalinizarea serică (bicarbonat de sodiu i.v.) este cea mai eficientă măsură terapeutică și de aceea reprezintă prima linie terapeutică. Agenții farmacologici de a doua și a treia intenție sunt
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
până se obține un rezultat adecvat. c. Fenobarbital 10-20 mg/kg i.v., fără a se depăși 50mg/minut. 8. Hipotensiunea rezistentă la umplere vasculară cu fluide izotonice (1020 cc/kg) poate necesita administrare de vasopresoare cu acțiune predominant alfa-agonistă (Dopamină, Noradrenalină) În dozele uzuale. Se mai poate folosi fenilefrină (100-180 μg/min i.v. inițial, apoi se scade la 40-60 μg/min, cum este tolerată). 9. Administrarea de propranolol În intoxicația acută cu teofilină este utilă În combaterea hipotensiunii arteriale
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
poziție Trendelenburg • administrare de Atropină 0,5-1mg intravenos, repetat la interval de 3-5 minute până la atingerea dozei totale de 3 mg. • administrare de soluții cristaloide izotonice În perfuzie, 10-20 ml/kgcorp • administrare de agenți vasopresori: Adrenalină 1 mcg/minut intravenos; Dopamină 2-5 mcg/kg/minut intravenos crescând doza la 5-10 mcg/kg/minut, În funcție de rezultat. 2. Tratament specific (antidot): • De elecție: Glucagon 2-5 mg i.v., urmate de 2-5 mg/oră sau 0,05-0,07 mg/kgc/oră (antagonizează bradicardia, deficitul
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
cantitate pe oră egală cu doza de atac. Contraindicațiile administrării de glucagon sunt limitate (hipersensibilitate documentată, feocromocitom) iar ca reacții adverse generează frecvent vărsături (de unde necesitatea protezării căilor aeriene), intoleranță la glucoză (nivelurile glicemice trebuiesc monitorizate), potențează efectele anticoagulantelor. 3. Dopamină - În doze de 5-10 μg/kg corp/minut p.i.v. titrat În funcție de eficiență 4. Norepinefrină sau Epinefrină - 2 μg/minut p.i.v. titrat În funcție de eficiență Contraindicată În caz de hipersensibilitate documentată, tromboze vasculare periferice sau mezenterice (!intoxicația cu
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
ale extremităților. Tratament Stabilizarea pacientului În caz de aritmii, colaps, deprimare respiratorie sau hipoglicemie: • administrarea de ser glucozat intravenos 10% În caz de hipoglicemie; • umplere volemică prin administrare de ser fiziologic 1000 ml, la care se pot adăuga amine vasopresoare ( dopamină 2 μg/kgc/min. În p.i.v.); • asocierea de soluție clorură de potasiu, În cazul În care pacientul prezintă aritmii; • administrarea de tiamină În perfuzie pentru a preveni encefalopatia Wernicke Decontaminarea gastro-intestinală nu este indicată În cazul intoxicației cu
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
acumularea acetaldehidei). SPECII: Coprinus (popenchi, burete cu perucă). PERIOADA DE INCUBAȚIE: 20 minute-2 ore. TABLOU CLINIC: • senzație de căldură • cefalee • palpitații • hipotensiune • dureri toracice. 169 TRATAMENT: • interzicerea consumului de alcool 3-4 zile după ingestia de ciuperci • tratamentul colapsului: amine vasopresoare (dopamină) • Beta-blocante sau alte antiaritmice pentru tahiaritmii. Sindromul paxilian este produs de principala toxină din Paxilus involutus. Produce anemie hemolitică mediată imun (prin anticorpi de tip IgG, la persoane susceptibile, care au consumat mai mulți ani la rând ciuperca, fără să
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
o administrarea de soluție Dextran 40. • tratamentul complicațiilor pulmonare: 178 o edemul pulmonar acut-corticosteroizi, diuretice (dacă TA are valori normale), intubație oro-traheală, ventilație mecanică; o complicațiile infecțioase antibiotice. • tratamentul complicațiilor renale: o insuficiența renală acută funcțională: umplere volemică, agenți vasoactivi (Dopamină 2-5 μg/kgcorp/min), manitol, diuretice de ansă; o insuficiența renală acută organică - hemodializa. DE REȚINUT! 1. În absența simptomatologiei clinice numai valoarea HbCO reflectă gravitatea intoxicației; 2. se va doza carboxihemoglobina la toți pacienții arși; 3. simptomatologia clinică este
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
crescut de Na + este substratul sensibilității la sare și al creșterii TA la vârstnici. Astfel se explică practic răspunsul favorabil al TA la diuretic. Creșterea sensibilității la sare odată cu înaintarea în vârstă este cauzată de generarea de substanțe natriuretice ca dopamina și prostaglandina E2, insuficiența unui inhibitor al pompei de Na+ numit marinobufagenin (Anderson și colab. cit. de 1) și pare condiționată de genotipul de angiotensinogen. Polimorfismul proteinei citoscheletice alfa-adducin modulează balanța de sodiu, nivelul TA, proprietățile elastice ale arterelor, și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
proteinorahie, celularitate crescută, cultură negativă). Rezultate: S-a interpretat cazul ca și șoc septic, suspiciune meningococemie, purpură fulminans. S-a intubat oro-traheal, s-a ventilat mecanic, s-a administrat antibiotic i.v., HHC, bolusuri de ser fiziologic, NaHCO3, suport inotrop (Dopamină, apoi asociindu-se Dobutamina și Noradrenalina), plasmă proaspătă, citafereză, depletive cerebrale, antitermice, anticonvulsivant, tratamentul local al leziunilor de necroză tegumentară. S-a practicat protecția personalului medical și profilaxia mamei. Evoluția a fost nefavorabilă, cu deces în ziua a 5-a
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Ioana Bența, Daniela Mitrofan, Daniel Nour, Daniela Dreghiciu, Florina Saşcă, Elena Chintoan, Lucia Cinezan () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1085]
-
Numeroase studii din China și America au demnostrat că după o ședință de qi gong se înregistrează o creștere semnificativă a nivelului de neurotransmițători esențiali din sânge, creier și fluidele cerebrospinale, mai ales în cazul norepinefrinei, al aceticolinei, serotoninei și dopaminei. Deficiențele și dezechilibrele la nivelul acestor elemente neurochimice sunt factori cauzali ai afecțiunilor care devin din ce în ce mai comune, cum ar fi boala Parkinson, Alzheimer, depresia cronică, insomnia și dependența de droguri. Prin menținerea unei rezerve constante de neurotransmițători și a echilibrului
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
discutarea problemei îmbătrânirii în Statele Unite. După cum am văzut, atunci când energia vindecătoare este transmisă în sistemele persoanelor care suferă de dezechilibre grave la nivelul reacțiilor chimice din creier, infuziile intense de energie cerebrală stimulează producerea elementelor neurochimice vitale, cum ar fi dopamina, a cărei deficiență este asociată cu boala Parkinson și cu alte boli cerebrale. După ce aceste dezechilibre sunt corectate cu qi-ul emis, dacă se practică zilnic qi gong la domiciliu, previne reapariția lor. Un element foarte semnificativ în acest caz este
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
simetrice, care sunt inhibitorii pentru celulele mitrale. Sinapse dendro-dendritice au mai fost evidențiate în talamus (Ralston și Herman, 1969), unde sunt de tip simetric, dendrita presinaptică conținând vezicule aplatizate. La nivelul locusului niger, Nedergaard (1988) a identificat celule ce produc dopamina necesară funcționării striatului. Aceste celule prezintă dendrite presinaptice. Eliberarea dopaminei la nivelul acestor sinapse dendro-dendritice a suscitat discuții. Astfel, Nedergaard și colab. au constatat că dendritele presinaptice din acest nucleu funcționează independent de corpul neuronului din care pornesc, la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mai fost evidențiate în talamus (Ralston și Herman, 1969), unde sunt de tip simetric, dendrita presinaptică conținând vezicule aplatizate. La nivelul locusului niger, Nedergaard (1988) a identificat celule ce produc dopamina necesară funcționării striatului. Aceste celule prezintă dendrite presinaptice. Eliberarea dopaminei la nivelul acestor sinapse dendro-dendritice a suscitat discuții. Astfel, Nedergaard și colab. au constatat că dendritele presinaptice din acest nucleu funcționează independent de corpul neuronului din care pornesc, la nivelul lor înregistrându-se modificări de potențial de membrană diferite de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formează sinapse cu mai multe dendrite, asigurând diseminarea semnalelor în teritoriul postsinaptic. În afara fibrelor axonale presinaptice și a prelungirilor dendritice postsinaptice, ganglionii simpatici conțin celule interneuronale mici SIF (small intensely fluorescent), cu fluorescentă redusă (Williams și Palay, 1969). Acestea eliberează dopamină producătoare de efecte hiperpolarizante asupra neuronilor ganglionari, utilizând AMP ciclic, ca mesager secund. După Williams (1975), ganglionii simpatici ai unor specii ar conține două tipuri de celule SIF: unele cu rol de interneuroni (tip I) și altele neurosecretoare în vasele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurotransmițători: glutamatul și GABA, grație sistemelor de captare și căilor metabolice proprii. Reciproc, astrocitele se află sub controlul direct al unor sisteme neuronale. Astrocitele în cultură primară posedă receptori nu numai pentru glutamat și GABA, dar și pentru monoamine (cu excepția dopaminei), acetilcolină (receptori muscarinici), ca și pentru numeroase neuropeptide. Stimularea acestor receptori controlează, prin sisteme de mesageri secunzi, ansamblul funcțiilor astrocitare, în particular capacitatea de a modula echilibrul concentrațiilor extracelulare ale potasiului, pH-ul sau activitatea secretorie. Pe de altă parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La rândul lor, catecolaminele dispun de câte trei subtipuri de receptori alfa1-adrenergici (alfa1A, alfa1B și alfa1C), alfa2-adrenergici (alfa2A, alfa2B și alfa2C) și beta-adrenergici (beta1, beta2 și beta3). Totodată, receptorii specifici serotoninei au fost clasificați în șase subtipuri, iar cei ai dopaminei în trei tipuri. Identificarea și clasificarea acestora s-a realizat în funcție de specificitatea liganzilor farmacologici, de localizarea și precizarea particularităților chimice ale situsurilor de legare a acestora cu ajutorul tehnicilor de biologie moleculară. Deși au expresie genică distinctă în multe cazuri, caracterizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
emoționale, descărcări de hormoni hipofizotropi, hipotalamici etc. I.6.2. MEDIAȚIA MONOAMINERGICĂ Din categoria monoaminelor biogene cu rol de mediatori chimici, fac parte catecolaminele simpatico-adrenergice, serotonina și histamina. I.6.2.1. Catecolaminele Reprezintă denumirea generică dată noradrenalinei, adrenalinei și dopaminei sintetizate și eliberate de terminațiile nervoase simpatice și țesutul cromafin medulosuprarenalian. Acestea sunt substanțe biologic active cu nucleu catecolaminic comun, rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei până la stadiul final de adrenalină. În timp ce adrenalina îndeplinește rol predominant de hormon medulosuprarenal, noradrenalina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și eliberate de terminațiile nervoase simpatice și țesutul cromafin medulosuprarenalian. Acestea sunt substanțe biologic active cu nucleu catecolaminic comun, rezultate din metabolizarea succesivă a tirozinei până la stadiul final de adrenalină. În timp ce adrenalina îndeplinește rol predominant de hormon medulosuprarenal, noradrenalina și dopamina sunt adevărați mediatori chimici simpatico-adrenergici. Ca parte componentă atât a sistemului nervos simpatic, cât și a sistemului endocrin, medulosuprarenala deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-vegetative. Biosinteza catecolaminelor se realizează la nivel neuronal din tirozină sau prin hidroxilarea prealabilă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în reglările neuro-endocrino-vegetative. Biosinteza catecolaminelor se realizează la nivel neuronal din tirozină sau prin hidroxilarea prealabilă a fenilalaninei cu ajutorul fenilalanil hidroxilazei, al cărei deficit genetic determină oligofrenia fenilpiruvică. Din hidroxilarea tirozinei rezultă dihidroxifenilalanina (DOPA), iar prin decarboxilarea acestora se formează dopamina, ca mediator chimic și, totodată, precursor al noradrenalinei, principalul neurotransmițător simpatico-adrenergic. Sub influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
influența unei enzime metilante din glanda medulosuprarenală, noradrenalina este transformată în adrenalină (fig. 48). După ce au fost sintetizate la nivelul corpului neuronal, catecolaminele sunt depozitate în vezicule cromafine și transportate axonal spre butonii sinaptici sau varicozitățile neuronilor adrenergici, în cazul dopaminei și noradrenalinei, sau stocate în granulele celulelor secretoare medulosuprarenale, în cazul adrenalinei. Conținutul în catecolamine al unei vezicule cromafine variază între 6000 și 15000 de molecule. Migrarea și concentrarea veziculelor cromafine în teritoriul presinaptic al terminațiilor axonale adrenergice se realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât și la limitarea în timp a efectelor postsinaptice a impulsurilor adrenergice. În comparație cu noradrenalina, captarea și stocarea neuronală a adrenalinei este mult mai slabă. Eliberarea catecolaminelor se realizează printr-un mecanism fizico-chimic similar celui descris la terminațiile nervoase colinergice. Atât dopamina și noradrenalina ca mediatori chimici simpatici, cât și adrenalina ca hormon medulosuprarenal circulant sunt eliberate de la nivelul veziculelor și granulelor cromafine prin exocitoză. Depolarizarea membranară și prezența ionilor de calciu sunt factori indispensabili eliberării. Potențialul de acțiune ajuns la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
AVM). În afara inactivării enzimatice, îndepărtarea noradrenalinei și adrenalinei din fanta sinaptică este realizată și prin procesul fizico-chimic de captare și precaptare presinaptică. În afara receptorilor adrenergici propriu-ziși există o altă categorie de receptori catecolaminergici cu structură, distribuție și reactivitate specifice pentru dopamină. Aceasta îndeplinește rol nu numai de precursor al noradrenalinei, ci și de mediator chimic propriu unor căi neuronale atât periferice, cât și mai ales centrale. I.6.4. DOPAMINA Reprezentând cea de a treia etapă în biosinteza catecolaminelor, căile de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
categorie de receptori catecolaminergici cu structură, distribuție și reactivitate specifice pentru dopamină. Aceasta îndeplinește rol nu numai de precursor al noradrenalinei, ci și de mediator chimic propriu unor căi neuronale atât periferice, cât și mai ales centrale. I.6.4. DOPAMINA Reprezentând cea de a treia etapă în biosinteza catecolaminelor, căile de formare și localizarea intraneuronală a dopaminei sunt similare cu ale noradrenalinei și adrenalinei. Locul și modul de formare a dopaminei din L-tirozină și L-dihidroxifenilalanină (L-DOPA) sub influența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de precursor al noradrenalinei, ci și de mediator chimic propriu unor căi neuronale atât periferice, cât și mai ales centrale. I.6.4. DOPAMINA Reprezentând cea de a treia etapă în biosinteza catecolaminelor, căile de formare și localizarea intraneuronală a dopaminei sunt similare cu ale noradrenalinei și adrenalinei. Locul și modul de formare a dopaminei din L-tirozină și L-dihidroxifenilalanină (L-DOPA) sub influența tirozin-hidroxilazei și DOPA-decarboxilazei sunt ilustrate în figura 49. Stocarea predominentă veziculară (75%) și eliberarea exocitară sunt, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]