49,733 matches
-
tumbe. Oscar Wilde socotea că ar fi absurd a-i diviza pe oameni în "buni" și "răi", indivizii putînd fi doar "fermecători" sau "plicticoși". Iar Paul Valéry cocheta cu definiția moralei, apreciind-o drept "un fel de artă a suprimării dorințelor, a posibilității de slăbire a gîndurilor, de a face ce nu place, de a nu face ceea ce place". Relaxări ale unei lumi rezonabil așezate! La noi, jocul de-a morala a fost (și este, în continuare!) un joc cinic. Ana
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
tărâmului normalității, cât și deambularea candidă pe cărările stranietății. 2. Destindere pentru că totul se leagă, totul este necesar, mărturisind totodată că nimic nu este statornic, definitiv, că nu există decât convenții, reguli de înlănțuire a evenimentelor și fenomenelor ori că dorința poate fi mai plină de farmec decât împlinirea, iar ceea ce speri este mai atrăgător decât ceea ce ai. 3. Povară deoarece hrănește o ambiguitate de tipul: nici privilegiu, nici subordonare, simțindu-se ca un centaur ce trece pe lângă o rezervație de
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
Delta biblicelor sânte, profețiilor amare/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles". Din Bolintineanu se citează fragmente din elegia O fată tânără pe patul morții, care-l va influența pe Eminescu nu numai în Mortua est (Abia-n primăvara dorințelor mele, plăpândă ca roua abia am ajuns/ Atuncea când cântă prin flori filomele, și-o crudă durere atunci m-a pătruns), ci și în reconstituirea debutului literar al autorului Legendelor istorice, prezentat în Epigonii prin elementele acestei poezii: "Pe-un
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
înfățișare nouă. Trec prin fața Luptătorului cu scut. Privitorii se opresc în tăcere. E curios cum aici cei mai mulți uită să comenteze. Unii șoptesc. E spectacolul pe care-l urmăresc întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința de a mă furișa să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am trăit aici dincolo de ele... Mă despart de Moore și mă întreb: Voi reveni și mîine?... - Probabil... Corneliu Baba (Contemporanul, vineri 25 februarie 1966
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
polemic, "încercau să înrădăcineze la noi manierele unui occidentalism în decadență", pe când "noi - afirmă Vintilă Horia - tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc" (p. 230). Scriitorii din gruparea de la revista "Meșterul Manole" erau animați de o mare dorință de afirmare europeană, recunoscând tradițiile românești și încercând să le depășească. Din nefericire, puțini dintre ei aveau mijloacele de expresie necesare pentru a îndeplini un asemenea proiect. Dar pentru un grup de scriitori în jurul vârstei de 25 de ani conta
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
chiar dacă va fi, în cele din urmă, o victimă. Așa este Cristina, nevasta unui vechil mai în vârstă, din Ochii ei arzători de mult s-au stâns..., cucerindu-l de îndată pe un musafir întâmplător, un pădurar, care îi înțelege dorința tot din privirile ca de "fiară necunoscută" (p. 306), căci "avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace" (p. 304). O femeie aprigă este și rudăreasa din 24 iunie, care, după cum spune unul din cei șapte
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra fiul în viață, ea trebuie să se culce cu Frank, să îndure capriciile lui
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra fiul în viață, ea trebuie să se culce cu Frank, să îndure capriciile lui sexuale sadice. Bizareria e că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
și nu încurajează vreo identificare cu spectatoarele. Și jocul ei expresionist, inegal, cu gesturi bruște și schimbări dese ale timbrului vocii, sugerează labilitatea psihică a personajului. Dar finalul filmului confirmă ipoteza feministă: Dorothy renunță la statutul ei de obiect al dorinței (și, implicit, la toți bărbații care o doreau) pentru a redeveni doar mamă. Ceea ce e interesant este că abia la sfârșitul lungmetrajului mama și fiul sunt arătați împreună; deși se întâlnesc o dată, Lynch nu lasă spectatorul să vadă scena, ci
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
limbuți Maiorescu, după ce constată că "atât oratorul, cât și retorul și limbutul au darul vorbirii", definește cele trei categorii în următorii termeni: oratorul vorbește pentru "precizarea unei situații publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditoriu; mobilul retorului este dorința de a trece de orator sau îngâmfarea erudiției sau încântarea de sonoritatea propriilor cuvinte; pornirea limbutului este de a se amesteca și el în vorbă oriunde și oricum. Pe orator îl stăpânește scopul, pe retor deșertăciunea, pe guraliv, mâncărimea de
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
acestei lucrări, cu Gelsey Kirkland și Mihail Barâșnikov, care are cu totul altă valoare. Așa cum Celibidache nu vroia să i se înregistreze concertele, Balanchine nu dorea ca piesele create de el pe anumiți dansatori să fie preluate de alții. Dar dorința nu i-a fost respectată. Mult mai aproape de adevărul creației lui Balanchine au fost Simona Noja și partenerul ei Boris Nebyla, dansatoarea, în foarte bună formă, strălucind, de altfel, în toate aparițiile ei din acest spectacol și fiind răsplătită, pe
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
câteva gafe, Băsescu nu e Constantinescu. În plus, lecția Convenției Democrate a fost suficient de usturătoare pentru ca aceiași oameni să nu calce a doua oară în aceleași străchini. Oricum, păstrarea ca negociator-șef a lui Vasile Pușcaș nu indică o dorință radicală de schimbare. O astfel de măsură ar fi trebuit evitată cu orice preț, oricât de mare ar fi fost dorința de "continuitate" a Bruxelles-ului. A-l păstra pe Pușcaș înseamnă a menține procesul integrării în cea mai deasă
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
calce a doua oară în aceleași străchini. Oricum, păstrarea ca negociator-șef a lui Vasile Pușcaș nu indică o dorință radicală de schimbare. O astfel de măsură ar fi trebuit evitată cu orice preț, oricât de mare ar fi fost dorința de "continuitate" a Bruxelles-ului. A-l păstra pe Pușcaș înseamnă a menține procesul integrării în cea mai deasă dintre cețurile posibile. Cu toate acestea, Băsescu nu va fi omul care să tolereze jocurile de glezne ale băieților de la "Antena
Ciorba de chimicale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12148_a_13473]
-
am îndrăgostit la prima vedere, trăim împreună de mai bine de 30 de ani, iar dragostea mea pentru ea a crescut în timpul ăsta. Uite, Stendhal... - De l'amour... - Aha, deci știți. Există acolo o teorie a cristalizării. La început e dorința, apoi în două zile sau un an te trezești că iubești deja. Cam asta e cu dragostea. - Dar în OZN-uri credeți? - Nu, în OZN-uri nu, dar cred că există viață dincolo de noi. De ce-am fi singuri în
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
de ŤNoroc, dragăť - în timp ce automobilul demara. Iar confruntat, sub ninsoare, cu Manea Mănescu, "și-a smuls căciula de blană de pe cap, prosternîndu-se", apărînd "luminat la față, cu un aer de yoghin în extaz". Prin urmare, mahalaua originară nu se dezmințea. Dorința irepresibilă de-a parveni a "patronului" care depindea de alți "patroni", mult mai puternici, nu putea face uz de mijloace mai rafinate, rezumîndu-se la lingușirea grosieră, la calomnie și intrigă, la tentativa unui mariaj "distins". Numai că ambii poli între
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Dumitriu, pe atunci pe vîrful valului literar și monden, ca un veritabil "aristocrat roșu". Ca și mai tînărul Păunescu, Eugen Barbu poseda o ambiție atît de dilatată, încît venea nu o dată în contradicție cu obligațiile imprescriptibile ale valetului ideologic, o dorință de parvenire dură, pe cont propriu, împinsă în mitomanie. O explicație rezidă, credem, în fascinația ce-o exercita asupră-i condiția de castă superioară a nomenclaturii, gloria instituționalizată a cîrmaciului în primul rînd, scriitorul neizbutind decît a deveni un nomenclaturist
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi, care atît aștepta. Și lui Barbu jocul i l-au făcut mulți, fie înainte de 1990, fie după aceea". Desigur. Infatuarea și agresivitatea aveau drept corolar dorința de-a face școală, "deși (scriitorul) nu tolera în jurul său decît soitari, mediocri și servili". O școală care nu și-a închis ușile nici azi, continuînd pe liniatura imundă a modelului și uneori cu oamenii ce l-au servit pe
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
a fost erodată și cariată pe parcursul ciclului melancolic de absența consensului la nivelul indivizilor asupra valorilor și obligațiilor; de forțele entropice și centrifuge, ce au impus perindarea a fel și fel de cârmaci și modele; de toiul veșnic al ambițiilor, dorințelor și aversiunilor în care este cu neputință să nu ajungi sau victimă sau complice; de spiritul din ce în ce mai viguros, conform căruia totul se scuză și se justifică atunci când virtutea este schimbată în viciu, iar unele vicii sunt ridicate la rangul de
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
profesoară de engleză, cu care va împărți, pe mai departe, chinurile "auctoriale". Povestea ei amestecă amintirile despre Revoluție cu cele despre mineriade, cu vagi ecouri livrești, cu inevitabila compătimire pentru mama care-i cere să stea deoparte, cu nestăpînita ei dorință de aventură. Lumea asta nouă, care de fapt a fost acolo dintotdeauna, e făcută din prieteni trădători și ofițeri de treabă, din zvonuri care cresc alarmant și care te mint, chiar dacă le verifici din mai multe surse și din filozofii
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
evapora cât ai bate din palme. Suta de euro pe care, probabil, ar fi trebuit s-o cheltuie pentru a se deplasa în orașele unde existau circumscripții electorale o fi fost considerată un sacrificiu prea mare pentru a-și exprima dorința de schimbare. După cum îmi povestea un prieten, șansele "căpșunarilor" de a se contamina de modelul democratic occidental sunt extrem de mici. Cu puține excepții, ei trăiesc într-un fel de colonii semi-penitenciare, departe de civilizație, în condiții de viață care numai
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
cu ochii umezi. Unde sunt zăpezile de altădată.." răsună în urechi vechiul refren al lui Villon. Holstebro l-a primit pe Odin în același an în care a achiziționat, în urma unui referendum local, Fata cu căruțul a lui Giacometti, din dorința de a-i da acestui oraș anonim o marcă simbolică. De aceeași vârstă cu Odin, statuia marelui sculptor se înalță, simplă și modestă, în fața primăriei, iar noi, într-o dimineață ploioasă, trecem pe rând să depunem trandafiri la picioarele ei
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
a fost primit! Coborâm pe faleze abrupte și jos, pe plajă, ne așteaptă o masă imensă dispusă în arc de cerc, în timp ce o orchestră de modă veche cântă, cu fața spre mare. Ambianță felliniană! Îmi dau seama că dacă, uneori, dorința de spectacol slăbește, teatralizarea adecvată a unui eveniment o reaprinde cu o nesperată forță. Nu joci, dar te afli dintr-o dată prins într-un dispozitiv teatral și iată-te cuprins de acea febră subtilă a statutului de spectator, pentru o
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
scenă la Teatrul Malá scéna din Bratislava în stagiunea 1997-99, interpretată de spectatori ca o satiră a moravurilor politice actuale. Intenționat am consacrat un spațiu destul de mare acestei treceri în revistă a momentelor importante din receptarea literaturii române în Slovacia, dorința mea fiind ca cititorul român să aibă o imagine mai concretă despre meandrele acestui proces. Conținutul cărții d-nei Vajdová apare însă mult mai complex, fiindcă literatura unei țări apropiate geografic și spiritual este mereu pusă în legătură cu mediul receptor care alege
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
două capitole ale romanului stau sub semnul refacerii și al pseudolibertății. Căci elogiul rușilor, văzuți ca niște divinități salvatoare, e completat de o remarcă amară. Prima baie "umană", odată intrați în mâinile a două rusoaice energice, îi relevă fostului deținut "dorința inconștientă din partea noii autorități (...) de a îndepărta urmele vieții noastre de până atunci, de a face din noi oameni noi, după propriul lor model, de a ne impune amprenta lor". De fapt, foștii häftlinge nu au niciodată senzația libertății ( nici măcar
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
unghere ferite...". Le refuză pâinea nu din orgoliu... ci din necesitate. Daniele, prietenul căruia nemții îi uciseseră nevasta, fratele, părinții, nu i-a refuzat. "...a scos o pâine, le-a arătat-o acelor larve și a pus-o pe pământ". Dorința de a-i vedea târându-se, înfrânți, e mai puternică decât hrana. Scena, care putea să cadă în patetic, inspiră, din toți porii, oboseală. Memorabilă este șederea la Starîe Doroghi, locul în care traiul nomad e întrerupt pentru o vară
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]