596 matches
-
călătorie în străinătate, surprinsă ea însăși de ce făcea, semănând cu o regină a nopții ce se deschide când te aștepți mai puțin în răcoarea serilor, cu petale uimitor de catifelate. O sunase în prima zi de după sosire, într-o duminică dospind de ploaie, disperat că nu are cu cine sta de vorbă. Seara a venit la el, cu o intuiție extraordinară, s-au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă, și binecuvîntați-mă." 33. Egiptenii zoreau poporul, și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: "Altfel, toți vom pieri." 34. Poporul și-a luat plămădeala (coca), înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine, și le-au pus pe umeri. 35. Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise, și au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. 36. Domnul a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
care mergeau pe jos, afară de copii. 38. O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39. Cu plămădeala, pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat; căci fuseseră izgoniți de Egipteni, fără să mai poată zăbovi, și fără să-și ia merinde cu ei. 40. Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
era biletul lui spre gradul de căpitan și șefia Biroului de Anchetă al Procuraturii. — ...iar în fazele de început ale războiului am colaborat cu cei de la Controlul Străinilor în problema mutării populației japoneze. Așa am avut ocazia să înțeleg cum dospesc sentimentele antiamericane. Gălbejiții care doreau să fie buni americani au făcut cerere de înrolare în forțele armate, majoritatea erau nemulțumiți și confuzi, iar elementele subversive, sub masca patriotismului, au încercat să-i oblige să trădeze prin intermediul unor atacuri susținute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
incantații infantile de tipul : „Pita popii s’o ’năcrit/ Și a noastră s’o ’ndulcit” (9, p. 163), sau „Domnul face pita/ Pita se despică/ Ploaia nu mai pică/ Nici o țirică” (11, p. 146), sau „Popa frământă pita/ Pita se dospește/ Ploaia se oprește” (9, p. 162 ; 40, p. 28), se observă relația direct proporțională dintre pregătirea rituală a ofrandei de către un „popă” păgân și oprirea ploii. Aceeași determinare magică se regăsește în unele atestări (destul de rare) privitoare la mai vechi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el. îi aștepta; își făcuse chiar într-ascuns bagajul, mărit cu ceea ce adunase de ia Lina. Nu o luase Lică altădată tot așa, pe furiș, de ia directoare? ... I se părea că a ajuns culmea norocului. Sta închisă în odaie, dospindu-și mulțumirea. Din greoaie ce era, devenise acum inertă în așteptare. Cum se vor fi făcut visele în mintea ei strimtă, dar era sigur că, de pe când Lică o târa de mână pe uliți, trebuie să fi avut visul ăsta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Elya ar fi fost benefic. Dar nu, probabil că doctorul fusese o persoană respectabilă. Iar bărbatul care cere atât de insistent afecțiune este sortit pieirii. Curând primăvara avea să fie În toi. Cross County, râul Saw Mill, Henry Hudson vor dospi de iarba revenită la viață și de păpădii, căldura de cuptor a soarelui va coace din nou viață verde. Te simțeai și scârbit și Învigorat de acest vârtej, de această sălbăticie și dulceață. Apoi - domnul Sammler Își sprijinea cotul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
face nimic ca să atragă atenția. Lui Mini îi răspunsese fără plăcere. Era totuși prea lipsită de orice atitudine pentru a fi sinceră. Dar Mini atunci nu-și dase seama. . . . Așadar, în acea modestie aparentă, Mika-Le medita fapte extravagante. Cam oropsită, dospea ura și ambițiile nemăsurate . . . Avea în înfățișare ceva exotic, discordând cu mediul, dar și rev? vulgar. N-ar fi putut lămuri ce. Fizic și moral. Vocea era vulgarii stinsă, mată .. . dinții lați pe maxila lată ... o lipsă totală de abilitate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o deslușească, dar pe care era destoinică s-o perceapă. Nu presupunea că vreodată vreun felah dăruise unei italiene germenul din care purcede Mika-Le. Socotea mai lesne că din aluatul lumei, atunci când se împărțiseră continentele în turte mici, ca să-și dospească deosebit pâinea, după albie și cuptor, rămăseseră lotuși urme de asemănare, de aceea întîlneai acele creaturi europene zise exotice, existau negri cu suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Speranța Elena Marin Alexe (ție, Gelucu, fratele meu drag) În noaptea ce-n taină dospește minuni, Destinul vieții se leagă ușor, Sub clopotul iernii se cern rugăciuni, Perdele de stele se-aprind, apoi mor. E-o pace în aer ce murmură lin, Departe de ură dispreț și păcat, Iar ochii tăi caută sprijin divin, La
Speran?a by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83354_a_84679]
-
obțineau boabele. Cum din trei-patru snopi nu se obținea o cantitate mare de boabe de grâu ca să le ducă la măcinat la moară, oamenii le măcinau la râșnițe de unde scoteau o făină mai aspră din care făceau turte sau pâine dospită cu drojdie făcută când fierbea vinul în butoi. Și tare gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o râșniță făcută de tata, o moară în miniatură, cu piese găsite la tancurile sau mașinile de război distruse în zona
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea să-l înțeleagă pe Pimen. Se ascultau fără să-și vorbească, se vedeau fără să se privească, se simțeau frământați din același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind foarte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
faună, animalele care nu s-au putut adapta au fost aduse în rezervații, grădini zoologice și circ. și exemplele pot continua. Desigur cineva poate întreba: de ce meteoriții acum cănd cad pe Pămănt nu mai aduc viață? Aduc, dar amoniacul care dospea viața, după milioane de ani, și-a pierdut din calitatea de receptor de viață. Profesorul: O altă întrebare: Universul este veșnic și unic? Evelin: Bănuim cănd s-a născut, cam în urmă cu 15-16 miliarde de ani lumină. Se crede
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot felul de sunete ciudate... Cocoloașele creșteau văzând cu ochii, pe fiecare dintre ele se vedea Întipărit, ca pe-o efigie, „profilul de Împărat roman” al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
absurd, În vid o picătură... dar de atunci și până acum, această picătură s-a transformat Într-un adevărat coșmar. Materia e-o nebunie. O halucinație, care a apărut din nimic și se va pierde În nimic. Universul crește, crește, dospește ca un aluat pe drojdie... dar o să vină și timpul când o să Înceapă să scadă. Acest balon umflat care-i materia”, se enervă deodată falsul Satanovski, „trebuie să facă odată și odată fâs... Nu sunt un idealist din fire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce continuau să emită cu intermitență jeturi subțiri de sânge, Împroșcând mesele vecine, piramidă care, crescând, se răsucea În toate părțile, luând la baza ei forme din cele mai ciudate. Trupul lui Satanovski se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le-ar fi putut Încasa. Privindu-l, medicul Își aminti de conversația pe care o avuse aievea sau În vis cu ciungul privind inconsistența materiei În univers, zicând În sinea sa: „Da, Într-adevăr, materia e-o nebunie. Crește, crește, dospește... și deodată: fâs, dispare cât ai clipi din ochi...” „Ei bine, dacă-i pe-așa, atunci eu vă zic salut. Sau mai bine zis: la revedere. Pe curând...” Medicul aruncă o privire În direcția vocii, dar deja era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aici nu are nimic comun cu sexualitatea, de care a fost legată vreme de secole numai ca să murdărească și una din ultimele șanse ale omului de a reîntâlni pierdutele adieri ale începutului; ar trebui adăugat că pornografia mai sus pomenită dospește în aberațiile bunului-simț comun și, mai ales, în agresivitatea fără precedent a puterilor, dar să lăsăm...) Totuși, câteodată, ca să mă dezgust și mai mult, citeam și ziarele; ocupația aceasta sporadică nu-mi răpea cine știe cât din ceasurile destinate lecturii tomurilor vremii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de durata ei, dincolo de răbdările omului, m-am cinchit pe geamblac, iar Pamfil Duran, spre a-mi face loc îndeajuns, și-a dat drumul încetișor pe o latură a sondei, ancorându-se în frânghii Nu știu cât voi fi șezut eu așa, dospind în mine amărăciunea și deznădejdea ci, în răstimpuri, bolta nișei se lărgea nemăsurat și iar se strângea la loc, umflându-se și chircindu-se, zvâcnind și bătând, întocmai ca o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să dospească, afară, cu toții, la soarele mângâios, prin care Vara Sfinților Arhangheli binecuvânta, poate, cel din urmă răstimp, cu ceasuri plăcute, călduțe ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imprim un spirit nou acestor locuri; am primit o educație deosebită. Cunosc trei limbi; am citit, cred, tot atâtea biblioteci; am vizitat metropole, mari muzee, catedrale... Am asistat la spectacole de neuitat. Aici, mă judecă un actor naiv. În spatele inocenței, dospesc mârșăviile viitoare! Și Iuda, și Brutus, și Hamlet - ah, prefăcutul ăsta! - au avut, cândva, vârsta candorii: au fost copii blânzi, niște mucoși care plângeau în hohote când era tăiată o găină. Și ce-a ieșit din ei? E limpede, Actorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
născocisem. Pe care le prevestisem. Pentru că le nimicisem cu mult înainte, cu Magistrații lor cu tot, doar din vârful peniței. N-am avut nici un gest necontrolat. Simțeam cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului perfect. În locul cuvântului care zidește, dospeam pe cel care ucide. § Privești pe fereastra camerei. Înainte se întinde bulevardul. Șiruri nesfârșite de automobile; coloane fragmentate ici-colo de semafoarele de la intersecții. Dacă deschizi oberlihtul, năvălesc spre tine zgomotul și fumul. Asurzindu-te. Sufocându-te. Ești ținta unor agresiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
va întâmpla ceva. Astrologul nu a venit aici de capul lui. Stațiunea, dacă nu se va prăbuși în vale, în urma unui cutremur, va fi distrusă de către Castelan. Pentru asta s-a întors. Domeniul e o primejdie permanentă. Acolo, mereu au dospit lucruri nefirești. Ascunse. Magistratul e ceva la vedere - altfel vorbind, o funcție. Poate fi ocupată și de către altcineva. Domeniul reprezintă un spațiu privat, nimeni nu are dreptul să-l încalce. Legea posesiunii - actul ce susține, de fapt, Stațiunea - e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]