1,032 matches
-
le oferi mierea ca medicament pentru bolile de plămâni, astm, bronșită, tuse. Tata, nu refuza niciodată pe nimeni. Câinele-lup Toader pădurarul, prietenul familiei noastre ne-a adus întrun an un cățeluș dolofan, spunând că e pui de lup. Fiind tare drăgălaș, a fost răsfățat de toți și crescut cu mare dragoste. Numai după câteva luni a devenit un câine pe cinste. Tata l-a pus în lanț și gospodăria a rămas în grija lui. Nu se apropia nimeni de curtea noastră
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o dăruiesc. Cât am plâns la aceste cuvinte! M-am repezit ca o săgeată în grajd și-am zărit-o pe Joica cu ochii umezi. Poate înțelegea și ea nenorocirea ce ne-a lovit. Am mângâiat-o pe capul ei drăgălaș și am văzut că scotea mereu limbuța afară. Pesemne îi era foame. Am alergat în bucătărie, am luat o sticlă de jumătate de litru și-am umplut-o cu lapte. N-aveam însă biberon. I-am spus lui Iliuță și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu stăteau deloc degeaba. Un vecin, Ștefan Grigoraș ne-a ajutat și de astădată, punând podele groase și duble în cotețul lor. Mama a mai cedat în fața rugăminților noastre, de a nu-i înstrăina pe nicunul. Prea erau frumoși și drăgălași. Pe ascuns însă, am prins câte ceva din cele ci-i povestea Revecăi Lavric, vecina și prietena ei. Cum că, de hram, va pregăti friptură de iepure, iepure la frigare, ostropel de iepure. Peste noapte, mi-am bătut capul, spunându-mi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
romane contemporane abordate de mine (poate Cezar Petrescu, poate altcineva) și cum experiența mea cuviincioasă era cvasinulă, nu izbuteam să imaginez altă pereche de eroi decât tinerii căsătoriți din familia noastră, unchiul meu Coriolan, model de eleganță pentru mine, și drăgălașa, comunicativa lui soție, Noruca. Ei îi găsisem alt nume, dar lui i-l lăsasem pe cel de Coriolan, neputând găsi ceva mai frumos. Imaginația literară îmi era total nerodnică, probabil din cauză că, în general, imaginația mea era absorbită în domeniul sexual
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
le va fi.“ Puiul îl privea cu cîte un ochi și parcă îl înțelegea. Rămînea așa, pier dut, uitîndu-se la Dănuț, și probabil se gîndea și el la vremurile care vor veni. Apoi iar îl apuca țopăiala - era glumeț și drăgălaș - și începea să exerseze cu stăruință. „Așa ! Nimic nu se face fără efort“ - îi zicea băiatul, care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
scurt, lovindu-se de cîteva ori de pereții burlanului. Un alt animal adus în casă (de data aceasta de Svetlana, mult mai tîrziu, pe cînd stăteam împreună în cămin, în Grozăvești) a fost un pui de cîine mititel, dolofan și drăgălaș. și scump !... Îl găsise pe undeva pe-afară, singur, fără mămica lui și scheunînd îndu ioșător. Am dat fuga la magazin și, cum n-am găsit lapte, i-am luat niște smîntînă. Cățelul nu s-a prea atins de ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a căuta un album de fotografii pentru a-l arăta d-nei B[iemel] și lui Marie-Anne; nu l-am găsit decât pe cel mic, cu fotografiile tale de la Venezzia (sic) și Paris. Și atunci am regăsit o Monica mică și drăgălașe în squa rul de lângă Rue Pasquier, Rue de l’Arcade, unde te scoteam în diminețile când nu vream să te obosesc, și pe Ave nue de l’Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Opéra, poate chiar în dreptul casei unde locuiești acum; era oare presimțirea unei întâlniri cu destinul peste 16 ani? Am întrerupt scrisoarea; cea dintâi venită: d-na Vanghele, apoi Petrașincu cu fata lui M. Zamfirescu (D-ra Nastasia) și sora Ralucăi Zamfirescu. Drăgălașe. Lucrează la teatru[l] Național, cu Cornescu, la decoruri; apoi Bonciu cu D-na Rosenthal! D-na Ulmu, D-l Gelhert, George Tudor și alții, în total 11. Afară ploua cu găleata. Bonciu, cu un „poem“ în proză: Scrisoare Americei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu ea de vorbă, aproape un ceas, Bi[emel] era vis-à vis, chemat de Reb. Am vorbit atât de mult de ceea ce ne interesa pe toți; regret că nu ai fost cu noi, iubita mea. O atmosferă de familie: Anne-Marie drăgălașe, intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și cum se constată că a crescut și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
marți [...] O, scumpa mea, ar fi crezut cineva că o să putem trăi separat, că bătrânețea mea are să fie la fel de tristă ca viața mea de femeie măritată? Nu mi-am închipuit niciodată, când te țineam în brațe micuță-micuță și așa de drăgălașă, că vor trece ani și ani fără să ne vedem. Sigur, mă gândeam că într-o bună zi am să mă mut din casă, dar că am să fiu undeva în oraș, în același oraș cu tine, și că ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cursul vieții mele de când bunul Dumnezeu te-a așezat în brațele mele arzând de dorința să devină un cuib matern. Și bunul Dumnezeu a ales atât de bine bebelușul pe care aș fi vrut să-l am: era așa de drăgălaș, îmbrăcat frumușel și curat în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vorbă cu Valeria. Una e la școală. Cealaltă încă nu (6 ani). Cea mărișoară mai bine îmbrăcată; a doua mai sărăcuț. Dorința lor e să se facă sanitare ori aviatoare, căci "va fi război", din pricina Americanilor și Nemților. Foarte drăgălașe și prietinoase. Oferă flori. Am să vă aduc și eu bomboane. Ba, zice cea mare: mai bine niște cărți cu povești. Cea mai mică: Un abecedar. Un grup de băieți, care sunt mai rezervați, mai timizi. Se pregătesc și ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Oltea Doamna", pe atunci pepiniera de frumuseți a urbei. Când am văzut-o prima oară avea 15-16 ani și în drum de la școală spre casă, se oprea cu sora pe la poarta noastră să mai sporovăiască. Deși încă "necoaptă", era tare drăgălașă, o prezență proaspătă, gingașă, ca o gâză abia trezită la viață de soarele primăverii. Era, vorba poetului național, "mândră-n toate cele", brunetă cu ochi albaștri, cu un năsuc de jucărie, un corp frumos, o privire curată, caldă și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fi străbătut Atlanticul, și căsătoria lui cu altcineva i-a fost cu atât mai neplăcută în acel moment. Exista între ei o legătură de mare drag. El nu pierdea prilejul de a-și lua un aer cu totul părintesc cu drăgălașa copilă care avea indiscreția de a aminti toate vorbele sale de spirit. Îmi aduc aminte îndeosebi de una dintre zilele acelei vremi. Ne-am dus cu toții să cinăm la Domnul de Boigne, la Buissonrond, lângă Chambéry. El invitase tot ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care ei să nu le știe, dar măcar putem să ne amuzăm împreună. (2012) VREMURI Țara păduchilor din frunte Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte“ a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu mam procopsit niciodată cu drăgălașii paraziți și prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea, însă, viața din țărișoara noastră mia dezvăluit înțelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să știi foarte bine cum se comportă ei. Și, desigur, să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și ceva talent, să fii pus la loc de cinste în istoria literaturii. Nu asta își dorește orice scriitor? Ei bine, nu. Scriitorii, pictorii, artiștii în general vor să împuște și iepurele cel mare al posterității, dar și pe cel drăgălaș al celebrității antume. Vor să fie vedete și visul lor ascuns este ca, în timp ce se plimbă melancolici și cufundați în idei pe stradă, puștii săși tragă mamele de mânecă și săi arate, discret, cu degetul. Să vină un individ la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu să-i ierte păcatele și să le fie țărâna ușoară și amintirea veșnică" (formula repetată cel mai des) sau "A închis ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie". Amintirile lui Gheorghe Rădășanu nu sunt o narațiune, diverse scene din viață revin pe parcursul rememorărilor, cu unele reluări sau precizări ulterioare. În dese rânduri autorul pare a nu-și reciti însemnările. Așa poate fi explicat de ce unele informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drag!" Pe coasta satului Bogata unde am crescut eu, au mai crescut doi băeți și o copilă. Gheorghe Chetreanu și cu soția au avut un băet Toader și o copilă pe care o chema Ancuța, care era și frumoasă și drăgălașă. Soția sa Tasia, care era din Râșca, era neagră ca o țigancă. Mulți din locuitori satului Râșca se trag din țiganii cari au fost robi ai Mănăstirii Râșca. Cu apucături sălbatice. Grigore Chetreanu a avut un băiat pe Constantin, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și acuma cum sta pe masă cu flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să ne jucăm!" Și mama ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
bătută ca la Mălinii lui Neculai Labiș [36]. Și am fost notat cu 10 de 10 și cu o sticlă de vermut și mult aplaudat de publicul din sală. Că n-am fost mut am strigat și din gură, strigături drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
10 și cu o sticlă de vermut și mult aplaudat de publicul din sală. Că n-am fost mut am strigat și din gură, strigături drăgălașe și frumoase. Că eram fericit atunci că-mi trăia Eugenia soția mea scumpă și drăgălașă. La începutul anului școlar în clasa III-a, 1903-1904, am început a învăța Algebra. Pentru capul meu a fost tare turcească că n-o pricepeam nici de feli. Am uitat să spun că între jucăușii clasei noastre a III-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în gând să mă însoare pe mine cu Maria Ionescu. În 1907, vara, ea a venit în Baea și s-au făcut niște petreceri cu muzică și am dansat și eu cu Maria Ionescu. Dansa minunat de frumos și de drăgălaș. Și cum era ea de frumoasă și eu de tânăr că abia aveam 23 de ani, m-am îndrăgostit de ea foc, nu altceva. Și în Octombrie când m-am dus la București să iau post în învățământ, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voi lăsa lingura și va suna scândura, de dragoste m-oi lăsa! Și în cei 6 ani cât am învățat la Școala Normală de învățători "Vasile Lupu"din Iași, 1900-1906, cine venea dintre colegii noștii cu cântece frumoase și valsuri drăgălașe? Ion Radu din Piatra Neamț, care avea ca prieten scump pe Vasile Popovici Eșeanu, care învață la conservator. Și care Popovici Eșanu a fost mare muzician, dirijorul corului căminului din Tătărași-Iași. Și mare compozitor, cu poezii de Eminescu și muzică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mine. Și în 1966 după 60 de ani de la absolvirea Școlii Normale, ne-a primit cu drag în casa ei și ne-a omenit cu toată inima, iar la 19 Oct.1968 a închis și ea ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie ! A fost munteancă din Ploiești ! Și în vara anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]