503 matches
-
vijelios, pe atât de scurt, se termina Întodeauna În fața curcanului, căruia din motive știute de toți cei mari ai casei, dar neînțelese de către Va, se numea...Conu’ Bazil, apelativ care dacă era folosit de către Va, avea ca urmare automată, apostrofarea drăgăstoasă a Mamaiei: Vai, ce mare rușine la copchil, da se poate!? Conu’ Bazil, Înfuriat că a fost deranjat de la o partidă de cuceriri sentimentale În care uzase de toată măreția penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cântau unul altuia cu trupurile și sufletele Înlănțuite de iubire și când dintr-o cauză greu de definit, dar ușor de bănuit ( vinul, fosta iubire!), o lacrimă se opri pe colțul mustății sale tremurânde, Îngălbenite de tutun și Încărunțite spuse drăgăstos: Să trăiești fata mea, ămâia mătii, Ilenuță, fa, că dragă mi-ai fost, da și eu ți-am fost! Așa-i? Așai, Ghiță-Ghiorghi! Ț-am plăcut și eu, și Lisandra și mai ales ... vinul! Păi! Cum dar?! Când Maria a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Învață bine și repede și pentru tot ceea ce au făcut astăzi! Toate sunt la locul lor! Maricuța, Îmbujorată ca de obicei, o femeie frumoasă și plinuță, care, la cei nici treizeci și cinci de ani, plesnea de sănătate și vigoare, Îl privi drăgăstos, pe copii la fel și spuse: Valerică, (ce delicatețe, a Început cu băiatul!) ție ți-am cumpărat pentru un costum de stof’șoară, iar ție, Mariniță, rochițică roză și pantofi de mers la ... horă! Băiatului Îi mai pierise din timiditate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înțepenească din toți mușchii, cu mîna apăsată pe făgașul pubian, apoi se destinse și reuși să respire. Mă sărută pe gură și se cuibări la pieptul meu, fericită că putea să lase deoparte cinismul pe care-l afișa În fața lumii. Drăgăstos, mi-am plimbat ușor degetul peste buzele ei și i-am desenat pe gură un zîmbet somnoros, dar cînd i-am pus mîna pe pubis m-a oprit. — Nu, nu acum... — Paula, de ce nu mă lași să te mîngîi? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o ținea. Care femeie n-ar fi vrut să poarte cununiile? Pe ea n-o dusese hoțul la biserică și nu putea să scape o fericire ca asta. Și parcă de când o prinsese la așternut cu ucenicul, Stăpânul era mai drăgăstos. Nu știa ce să-i mai facă s-o țină în voie. A dat din umeri, uitîndu-se afară. Codoșul se grăbea: - Ce să-i spun? - Eu știu? Sânt în puterea lui Bozoncea, n-am ce face, să mă fure dacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmărească Întortocheata viață, lucrare mai la Îndemână decât cea a lui Plutarh nu există 1. De acolo am aflat, de pildă, despre frumusețea lui Alcibiade cel peltic, care, „Înflorind la orice vârstă a vieții sale, l-a făcut plăcut și drăgăstos și când era copil, și când era băiat, și când era bărbat”2. Sau despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
La cât începe? — Șapte jumătate, zise Hugo. — Ne întâlnim în foaier la șapte, Sam? — S-a făcut. Helen se ridicase în timp ce eu vorbeam cu Janey, evitând privirea lui Hugo; urmă obișnuitul tur de pupături, saluturi, iar apoi Janey, împletindu-și drăgăstos brațele cu ale lui Helen, ne făcu cu mâna și plecă. — Și eu ar trebui să plec, zise Gita, lăsându-se pe spate în scaun. A fost o zi lungă. — Locuiești în apropiere? întrebă Hugo. Ce-ar fi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le susțin. Când te gândești că eram așa de mulțumită că Janey devenise mai elegantă și arăta așa de bine, zisei eu, abătută. Toate astea pentru Gita. Nu strică niciodată să arăți bine. Da, știu, dar... Și era atât de drăgăstoasă față de Helen. Trebuia să-mi dau seama că asta însemna că urmează să-i dea papucii. Cât cinism pe capul fetei ăsteia! Hugo tuși. — Mă gândeam că poate ieșim și noi în oraș să mâncăm ceva și apoi, poate vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
grave mă fixau din semiîntuneric nu foarte prietenoși. Un complet de judecată reunit pentru condamnarea unui criminal În serie nu ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cusute de mână, tivite cu dantelă nu poate face nimic ca să te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
facă să stea cuminți, uneori nici nu era nevoie ca ajutorul lui să-i apuce de nări cu iavașa. Copiii lui i se suiau în cap, dar caii îl ascultau, și cu ei avea oricum mai multă răbdare, le vorbea drăgăstos. Uite că acum asuda de spaimă ca un cal, deși mai-nainte umezeala ceții îi băgase frigul în oase. Ușa se deschise brusc și conu Costache năvăli afară fără să se uite la nimeni și fără să-l vadă. Petre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Capul sus, porumbițo! Doamna contesă corectez eu. A, pardon - reia bibliotecara - doamna contesă de Bethlen. Și pe dumneata cum te cheamă în scenetă? - mă întreabă pe mine. - El e castelanul Mihai de Giulești - precizează Iozefina cu mândrie privindu-mă mai drăgăstos ca niciodată Nu se vede? Se aude ușa de la intrare. Roji sare ca arsă: - Gata cu pauza, copii. Vin clienții. Ies copiii de la școală. Eu m-am retras. Pa și pusi! 8. Cu vreo zece zile înaintea reprezentației noastre, eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune-mi ce poate fi chestia aia... îi întinse binoclul și, cum stătea sprijinit în cot, Kader îl fixă spre punctul pe care i-l arăta. Fără să se tulbure, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plena / Maria, gratia plena / Ave, ave dominus..." Se vede că a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de tot, ca și cum urma să-mi ceară în pauză un chiștoc dar tu, măi piciule, știi că biserica este despărțită de școală? Ți-a spus învățătoarea ta asta?" Domnul tovarăș era subtil, voia s-o laude pe doamna, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în ruptul capului, s-o cunoască, deși, între noi fie vorba, avea ce învăța de la ea, cea care mă educase pe mine de mă aprecia toată lumea. Venea apoi supliciul de neocolit. Când punea tata ochii pe mine, în felul său drăgăstos, ca atunci când se jura că n-o să mai folosească decât în scopuri pașnice cureaua de la pantaloni, era clar că a venit momentul sponsorului petrecerii. Trebuia să cânt voce și instrument "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Nici nu ajungeam bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de alta, și alcoolul i se vărsă pe bărbie. Coral zâmbi spre fața inflamată, drăgăstoasă și purtând semne de beție. Ascultă, drăguțo, spuse domnișoara Warren, pentru Început te iau Înapoi cu mine, la Viena. Pot să transmit telegrafic evenimentele și de-acolo. Dacă vreuna dintre jigodiile astea murdare Încearcă să se dea la tine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zgomotele zilei și Întunericul Înghite pe Îndelete contururile severe ale realității, mi se cuibărește o frică mică În măruntaie ca un copil care are nevoie de căldură; frica asta a mea seamănă mai degrabă cu o milă, Îmi stîrnește vorbe drăgăstoase de alint, un fel de șmecherie magică prin care Încerc să cîștig bunăvoința unor ființe ostile aciuite pe lîngă casă, cerîndu-le să fie blînde cu trupul meu și al celor dragi mie. De suflet nu mă prea sinchisesc, de parcă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui tati, care mai plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și cu ochii blânzi - din cel pe care neamurile de aici, din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case, bucurându-se de frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai, ba chiar și la oameni. Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din picioare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
intravenoase cu nicotină. Ele te-au făcut dependentă de LM-urile alea puturoase. - De ce mi te adresezi ca unei femei? îl întrebă făptura desfigurată, încercând să scape din brațele fotoliului. - Pentru că transformarea ta e doar temporară, iubito! La auzul apelativului drăgăstos, Cosmin se prăbuși înapoi în fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul cu înfățișare de Ștefan cel Mare ridică vocea: - Vei fi din nou femeie. Noi doi vom da naștere rasei androginilor. Penisul ăla, care mai mult te încurcă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rece a izvorului (probabil unul dintre puținele vise Împlinite ale unuia din soldații Infanteriei Marine izolate două săptămâni fără apă pe insula Șerpilor), gustul afinelor, ale merelor dulci și al perelor zemoase, somnul și dragostea În fân cu o munteancă drăgăstoasă și blândă, toate acestea nu mai puteau fi Împărtășite nimănui. Poate de aceea acum nu se mai adresa direct jarului din vatra cazanului, ci ridicase privirea și-i urmărea pe cei care Încă mai Încercau să Înțeleagă totul Împreună cu povestitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să fii îmbrățișat, iarăși și iarăși, la rândul tău, este important. George Brunwin nu fusese îmbrățișat niciodată de soția lui și nu mai avusese de mulți ani o amantă. Cu toate acestea, se bucura în mod regulat de lungi și drăgăstoase îmbrățișări, de cele mai multe ori furate în colțurile întunecate ale fermei pe care fusese odinioară fericit s-o considere a lui. Ultima ființă care-i acceptase avansurile era un vițel pe nume Herbert. Totuși, contrar bârfelor locale, George nu făcuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vinovată de fuga gladiatorului. Fata se întoarse imediat. Încerca să-l țină pe Lurr de zgardă, însă câinele scăpă, nebun de bucurie, și alergă spre Valerius, scheunând. — Dar cum ați făcut...? Valerius încerca să-l liniștească pe Lurr. Îl bătea drăgăstos pe spate, fericit să-l vadă din nou alături de el. — Cum se apropie cineva, Lurr începe să mârâie. Cum l-ați luat din grajd? N-am auzit nimic. Nici un străin nu se poate apropia de noi. Bărbatul arătă spre fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
motiv Velunda l-ar fi putut părăsi. Nici de data asta nu găsi răspunsul. Simți o adiere de aer proaspăt, parfumul florilor și al câmpiei la începutul verii. Velunda venea la el. Iat-o: îl îmbrățișa și-i șoptea cuvinte drăgăstoase, îl lăsa să o sărute și s-o urmeze pe un drum ce părea să ducă sub pământ sau în cer, dincolo de hotarul împărăției vieții și a morții, într-o lume supranaturală din care Velunda se întorcea mereu la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]