4,224 matches
-
-l ia pe el, pentru că-i mai mic și e adesea bolnav, iar ei au văzut că trebuie să fie Îngrijit. La Înce put o să se simtă singur fără mine, dar o să trăiască Într-o casă frumoasă, lângă niște părinți drăguți care o să se ocupe de el și În curând are să mă uite și o să fie minunat. Apoi mi-am zis: Dar dac-o să mă ia doar pe mine? Fără mine se prăpădește. A dormit așa de bine În noaptea aia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și spun ceva pe de lături, În trei secunde sunt un om mort. — Nu m-am Întâlnit cu președintele decât de câteva ori. — Așa e, dar el te ține minte. Odată m a Întrebat, ce mai e cu administratoarea aia drăguță a Fundației Ford. O persoană Încântătoare, și vorbea și javaneza. Uimitor! Așa a zis, pe cuvânt! Dacă mergi la Palat, Îți garantez că ne primește. Mick și-a ridicat ochii de pe diapozitiv. Ținea lupa În aer, parcă era o pancartă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Era ca și cum cineva o surprinsese într-o situație extrem de intimă și nu reușea să reintre în normal. Alexe se instalase familiar pe canapea, găsise o scoică mare, și-o așezase la îndemână și tocmai își aprindea o țigară. E chiar drăguț aici la ea, Nik, se auzi din nou vocea voalată a Ninei. Alexe plecă fruntea în semn de aprobare, scutură scrumul în scoică și o privi pe Carmina cu toată seriozitatea, cu ochii lui duri-albaștri. O trecere profundă printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cameră, așeză în fața Carminei ceșcuța de cafea. Broderia de pe masă, în ton cu mobila era atât de plată și de neclintită, așa plină de praf cum se afla încât aveai impresia că intrase, se înglobase în țesătura lemnului. Servește, drăguță, o îmbie gazda cu voce groasă și se instală pe un scaun apropiat, își aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
real al îngrijorării dumneavoastră. O privi clipind des parcă neînțelegându-i vorbele. Carmina își zise că are un fel de a fi foarte convingător. Aproape ți-ar fi aproape imposibil să presupui că joacă teatru. Motiv real, nu nici vorbă, drăguță. Brațul i se agită în aer alungând ipoteza. Motivul nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
insistență vorbele, i le capta înainte de a fi rostite. Omul se mai schimbă, murmură Carmina fără nici o convingere. Oare? întrebă Sidonia sceptică și fața i se chirci din nou și i se plie de riduri. Unde n-ar da Domnul, drăguță. Dar n-am eu inima aia, nu am, ce să fac? Poate sunt absurdă, poate ei îi este bine și eu mă frământ fără rost? Tot ce se poate. Tot ce se poate, repetă Sidonia și ridică din umeri lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința de a inspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeia aceea într-unul din grajduri, avea un șorț mare, alb în față, mi s-a părut dintr-odată inofensivă și bună, mi-a dat să beau lapte abia muls, cald încă, înspumat, într-o cană cu smalțul albastru, bea drăguță, mi-a zis, bea cu încredere, vaca-i curată, o știu eu. Am băut cu ochii la fața ei, credeam că laptele se va răspândi dintr-odată în tot organismul meu, va năvăli și în porii mei care vor deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Prințesa Miau-Miau, mai nou spaima sticlelor de votcă cu lămâie, atunci hai să luăm acum TV și DVD, acum? Acum! Pinochio suie TV-ul în mașină, mami, hai că și-a luat Toni televizor! și mama ei vine și e drăguță și Pinochio, ca un făcut, iar mă ajută să-mi car lucrurile, ce e când ne uităm amândoi în oglindă, habar n-am, cică ne însurăm, separat sau unul cu altul, ne aranjăm moțurile cu gel, creasta, m-am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am încercat să-i povestesc ceva, dar el n-avea răbdare să m-asculte, nu mă urmărea și eu povesteam neplăcut, aș fi vrut și încercam să fiu drăguță, îi împrumutasem niște bani și nu mi-i dăduse încă și circula și acest gând între noi, vrei ceva, Mihai? Vine și Miau acum, a luat bac-ul și face cinste, o bere, zice el, dar n-am scos încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de Fanny Tarrant. Șam rămase o clipă tăcut. — Nu neapărat, spuse el într-un târziu. — Nu? — Nu... Nu-i întotdeauna așa de ticăloasa. — Parcă spuneai că nu-ți amintești să fi citit toate articolele ei. — Am citit cândva un text drăguț despre cineva. Cine să fi fost? își încreți Șam fruntea încercând să-și aducă aminte. — Maica Tereza? își dădu Adrian cu părerea, pus pe șotii. Nici vorbă! Cu Maica Tereza s-a purtat execrabil, răspunse Șam. Vrei să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse: — E drăguț. Tu l-ai făcut? — Da. — E foarte drăguț... E de vânzare? — Nu și pentru tine, Șam. Dacă-l vrei, ți-l fac cadou. — Nici gând. O sută de lire-i bine? — E mult prea mult. — O să-ți dau șaptezeci și cinci, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse: — E drăguț. Tu l-ai făcut? — Da. — E foarte drăguț... E de vânzare? — Nu și pentru tine, Șam. Dacă-l vrei, ți-l fac cadou. — Nici gând. O sută de lire-i bine? — E mult prea mult. — O să-ți dau șaptezeci și cinci, spuse el, scoțându-și carnetul de cecuri. — Frumos din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o să apară-n ziarul de azi? — A fost anunțat în suplimentul duminical de săptămâna trecută: „Fanny Tarrant ia urma lui Adrian Ludlow și-i descoperă adăpostul“. Sună bine, isi dădu Șam cu părerea. S-ar putea să iasă o chestie drăguță. — Ba n-o să iasă, zise Eleanor. — De unde știi? — E-o poveste lungă. Am s-o scurtez cât pot. Stai jos. — N-aș putea să beau mai întâi o cafeluța? — Nu! i-o taie Eleanor. — Nu? Pe bune? Da’ ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuit s-o fac acum zece ani dacă aveam de gand. — Bine, dar dacă mariajul s-a dus de râpă... — Ba nu, de când ne-am mutat aici, lucrurile au mers mult mai bine, spuse Eleanor. Adrian știe să fie foarte drăguț când e-n toane bune. A, sunt convins! — Iar de când s-a lăsat de scris române, e-n toane bune aproape tot timpul. Apoi adaugă: — Sau se preface, ceea ce pentru mine totuna e. Voia să pară glumeața, dar tonul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
momentul documentării și căutării ideilor. În timpul redactării, se operează selecția și adecvarea cuvintelor la intenția comunicării. Termenii vor fi preciși, corecți, eliminându-se formulele stereotip, barbarismul, pleonasmul, cacofoniile. Se va renunța pe cât posibil la adjective banale ca: mare, frumoasă, minunată, drăguță etc., la enunțuri ca: Ce frumos e în vacanță!, Ce bine e la bunici! și la clișee verbale de tipul: o serie de, sub semnul, pe undeva, la modul etc. dă Stilul adoptat trebuie să fie în deplină concordanță cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Popescuă este combinată cu intriga (dorința de a o felicita pe doamna Popescu pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu...) care este subînțeleasă. Dezvoltarea relațiilor cuprinde peripețiile vizitei și evoluția sărbătoritului înșirate într-un vădit crescendo. Ionel, un copilaș foarte drăguț, de vreo opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat îndeaproape de mama sa, căreia îi răpește foarte mult timp educația copilului și pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a dat startul, m-am împiedecat de o piatră colțuroasă și am căzut. O durere puternică mă făcea să vărs lacrimi limpezi din ochișorii mei ca tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică cu buze roșii ca cireșele coapte. Fața îi era
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
goale de bere, scrise: Arheologia vidului teză de doctorat, autor Demostene A. Colceag. Conducătorul tezei conta mai puțin. Ba chiar deloc. 26. La „facturi” era, cum se dorea, Simona, zisă Șușu. Nu se știe de ce. Dar Șușu era o fată drăguță și de treabă. Împlinise douăzeci și doi de ani și se specializase În primirea și ocrotirea stagiarilor. Nu avea vreo preferință pentru un profil anume. Licențiați să fie. Se Îmbrăca cu gust și dansa frumos, cu stil chiar. La votcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sărut, Violeta. P.S. Am Început să graseiez. Sunt tot mai dezțărată și mai chiche. Am revăzut, urmându-ți sfatul, Place Fürstenberg. Umbrele lui Eliade, Cioran și Ionescu sunt la locul lor, sub lampadar. Par să aștepte pe cineva!? Michel e drăguț. Trăiesc bine, dar cred că voi Înnebuni. Fară motiv. Pur și simplu.” 24. Scrisoare din Toulouse. „Domnule Moduna, să-ți dea Dumnezeu sănătate! Dacă n-ai fi fost dumneata să ne deschizi ochii, acolo În față la Sorbona, 5, Rue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și să-i hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind drăguță și făcând apel la copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite. Profunda și sincera bunătate a lui Clio - îi puteți spune chiar instinct matern - e ceva ce majoritatea prietenilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era frică s-o atingi să nu se frângă. În ciuda vârstei, mușchii alergau elastici și fermi peste privirile atente ale admiratorilor, doar pielea și-a pierdut ușor din lucire și textură. Altfel, figura ei nu era prea reușită, cea mai drăguță dintre ele nu era nici "tata", nici Barbie, ci femeia normală, cum o numeam eu. Și, desigur, mama, ce semănă într-un fel cu toate trei la un loc. Într-o zi, când priveam consternată la arcele întinse ale picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără chiar să fi fost la curent cu această absență a prenumelui, o botezasem. Ai crede că simțisem nevoia ei pe care o umpleam cu acest prenume care îmi era deja atât de familiar. -Sigrid. -Sigrid, repetă ea uimită. E drăguț. -E numele pe care ți l-a dat Olaf? -Nu. -El ce a ales? -Asta nu te privește. -Păstrezi secrete prenumele care ți se dau? -Atunci când legătura cu persoana în cauză este intimă, da. Olaf este soțul meu. -Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
i-am admirat întotdeauna pe cei care citesc partituri și scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că era Elisabeth în poloneză. Elzbieta, e drăguț. Întâlnirea cu o Elzbieta Deskowiak îți pregătește mintea pentru uimire. Nu se întâmplă la fel cu Desmarais Paul, pe rândul următor. Sau era un prefix telefonic care pornea mașina de visat: 00 822, ce țară era? Ori și mai nebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]