1,176 matches
-
eu Îl vedeam destul de bine. Avea o siluetă Înaltă și Întunecată, iar chipul Îi era Încadrat de un păr negru plin de ceva ce părea a fi zăpadă. N-am putut să nu mă gândesc pentru o clipă cât de drăguț arăta așa. Își lipi mâna de geam. Cu o oarecare ezitare, am făcut un pas Înainte. Dacă mă mai apropiam puțin lumina becurilor de afară ar fi dezvăluit zâmbetul seducător pe care Încercam să-l etalez. Am remarcat cum colțurile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
viitor psiholog, i-am spus ironic. El dădu dezaprobator din cap. ― Nici vorbă. Spuneam doar un adevăr universal. Zâmbi larg, Într-un mod care m-a făcut să tremur instantaneu. Încercam să ignor faptul că arăta foarte bine și era drăguț cu mine, dar nu prea reușeam. ― Eu sunt Damian. M-am uitat vreo trei secunde la mâna lui Întinsă Înainte să i-o Întind pe a mea. ― Alisia. ― Ei bine, Alisia, cred că mi-aș putea folosi calitățile de psiholog
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă. ― Ai găsit ceva drăguț? mă Întrebă ea, jucându-se cu vârfurile părului său lung și blond. ― Nu chiar. ― Mie mi-a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate numerele Îmi erau prea mari. Probabil toate numerele din lume Îi erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ar trebui să ajungă Adi? ― Păi... Fix În acel moment, cineva bătu la ușă. Miam amintit de părul meu prins aiurea și de hanoracul ponosit pe care-l purtam. ― Cred că glumești. ― Deschid eu, spuse ea. Tu doar pune ceva drăguț pe tine. M-am dus grăbită În camera mea și am sărit Într-o pereche de blugi negri și un tricou nou. Cu părul am avut ceva mai mult de lucru, dar când m-am Întors arăta foarte bine. Adi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în camera aia erau prea mulți bărbați bine făcuți ca să ne pierdem vremea discutând cu gașca aia de idioți pletoși. Chiar dacă toți erau niște drăguți. Dar chiar când mă pregăteam să ridic ancora, Luke mi-a spus: — Când aveam nouă ani, n-aș fi îndrăznit să mă îmbrac ca Johnny Rotten. Mai curând m-aș fi prezentat pe post de Maica Tereza. —De ce? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne erau puse în mâinile cu care gesticulam de zor, abia dacă observam. Aproape că nici n-am auzit când ni s-a spus „Puteați măcar să ziceți mulțumesc“. Eu nu mă gândeam decât la faptul că Luke e așa de drăguț. Așa de haios. Luke s-a lansat într-o nouă poveste: —Ei, Rachel, și iată-mă îmbrăcat cu una din fustele înflorate ale mamei... îîși rupsese piciorul.) Și cu cine crezi că m-am întâlnit? Nici mai mult, nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
soră-mea, m-am gândit că, în ciuda primei impresii, casa avea un șarm auster. Nu putea să arate ca un hotel de lux, chiar dacă, în realitate, exact asta era. Nimeni nu i-ar mai fi luat în serios. —E vreunul drăguț? m-a întrebat Helen în gura mare. Mi-am spus că era grozav să fiu la țară. Eram hotărâtă să n-o aud pe Helen. Gândește-te! Aer curat, un trai simplu și șansa de a scăpa de agitația din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
incriminatoriu, iar tata și Helen plecaseră luându-și rămas-bun cu manifestări minime de afecțiune și tot atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de droguri! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi fost încălțată cu niște pantofi cu tălpi alunecoase. Mă tot gândeam că, imediat ce terminam indiferent ce făceam în clipa aia, o să-mi revin și-o să fac ceva drăguț. Dar nu s-a întâmplat deloc așa. în secunda în care „ceva“ se termina, începea „altceva“. Iar eu nu aveam destulă energie ca să mă împotrivesc. Era mai simplu să mă țin după turmă. Ceva mă îngrijora. Era un gând care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bătăușul și mincinosul să se ducă-n pizda mă-sii. Mi-am amintit cum încercase să mă manipuleze ca să cred că nevastă-sa era nebună, că Josephine se ocupa cu spălatul creierelor și că el era un tip nemaipomenit de drăguț. La întrebarea lui Vincent, Neil a izbucnit într-o criză de nervi. A izbit brațul scaunului și a început să plângă. Dar erau lacrimi de furie, nu lacrimi de rușine. Nu-mi vine să cred ce-a făcut curva aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă compătimească, am simțit că-și dorește să fie drăguț cu mine cu toate că-l uimisem, așa că mi-am asumat riscul. — Există...? m-am forțat să rostesc cuvintele. Haide! Haide!... Cabine de solar? La început, mi s-a părut că o să izbucnească în râs. După care chipul lui a căpătat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niște biscuiți Ritz. Barry-copilul a zis: — Dacă e o urgență, atunci pot să renunț la o pungă de Kettle Crisps. Iar Mike a bolborosit cu o voce pe care trebuia s-o aud doar eu, nu și Celine. Am ceva drăguț și sărat în pantaloni, dacă vrei ceva de supt. Am așteptat să-l aud și pe Chris oferindu-mi ceva, să-mi arate că știa că exist, dar el n-a scos nici un cuvânt. 33tc "33" Se spune că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și radiind în halatul cel bun al lui Brigit. —Ei, ce drăguț, a zis Luke privind posterul care anunța expoziția Kandinsky de la muzeul Guggenheim. îți plac artele vizuale, nu? — Nu, am răspuns surprinsă să aud cuvintele „arte vizuale“ în gura lui Luke. L-am furat de la serviciu. Rolul lui e să acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în halul ăla din adolescență. Simțeam că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor. Mă aflam într-o altă lume, una în care toată amărăciunea din univers era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
with the Fringe on Top“. —Bună, tati, l-am salutat eu. Cum merge cu rolul? Te descurci cu machiajul? Simți publicul? M-am gândit că era sănătos să mă prefac că suntem prieteni. Așa, poate că tata avea să fie drăguț cu mine a doua zi. —E o nebunie, a răspuns el. Tu cum ești? La mine nu-i așa de grozav. Ce-am auzit? Vii mâine ca CPI? L-am auzit trăgând aer în piept, însă sunetul era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că era îndrăgostit de mine. Cu toate că era foarte generos cu „Te iubesc“-urile. Problema era că el le declara tuturor că-i iubește. Chiar și lui Benny, tipul de la care-și cumpăra covrigii. De fiecare dată când făceam ceva drăguț pentru el, îmi spunea „Mulțam, păpușo, te iubesc“. Și nu trebuia să fie ceva extrem de drăguț. Era suficient și un sandvici cu brânză și pâine prăjită. Dacă mai erau oameni prin preajmă, atunci întindea mâna către mine și zicea: „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
i-am spus că mi-ar plăcea să n-o mai văd luând droguri. Mi-a spus că le lua numai pentru că în prezența mea o apuca timiditatea. Iar eu am crezut-o. Ba chiar mi s-a părut ceva drăguț.“ —Chiar eram timidă, am șuierat eu. Josephine mi-a aruncat o privire, după care a continuat: —„Dar o dată, după ce rămăsese la mine peste noapte, când m-am trezit de dimineață, Rachel duhnea a alcool. Ceea ce era ciudat, fiindcă în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dimineața la ora de gastronomie, iar sâmbătă seara m-am jucat. Dar, în majoritatea timpului, l-am ținut pe Chris sub supraveghere. Faptul că-mi scăpa tot timpul printre degete mă făcea să mă simt frustrată. Deși aproape întotdeauna era drăguț cu mine, amabilitatea lui avea anumite limite. Sperasem că, la un moment dat, o să mă înghesuie într-un colț pentru o pipăială, dar chestia asta nu s-a întâmplat. în plus, mă deranja faptul că era drăguț - mă tem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mă la ea, de parcă și-ar fi pierdut mințile. îl urăsc de moarte! Așa de mult? Nola s-a uitat la mine cu compasiune. Nu, vorbesc serios, am insistat eu. îl urăsc din toată inima. — Cu toate că a fost așa de drăguț și a bătut atâta drum ca să vină aici și să te ajute să-ți dai seama cât de gravă era dependența ta de porcăriile alea de droguri? Nola părea uluită. —Mie mi se pare că bărbatul ăsta te iubește cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mine!“ M-am burzuluit supărată. Curva tupeistă! —Ești exact cum eram eu, a exclamat Nola cu afecțiune. Suntem absolut la fel. Chestia asta m-a îmblânzit. îmi doream să fiu ca Nola. Dacă atunci oamenii n-ar fi fost drăguți cu mine, nu m-aș fi lăsat de droguri, mi-a explicat ea. Acum e rândul meu. Și când o să fii puțin mai bine, și tu o să-i ajuți pe alții. Eram emoționată și iritată în egală măsură. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nebună după el. Dar eram îngrozită de ideea că poate Luke mă ura sau mă uitase sau poate se căsătorise cu altcineva. Nu contează, a insistat Nola. Indiferent de situație, ție îți va face bine să iei legătura cu el. Drăguțul de el, a adăugat ea cu un zâmbet cald. Părinții mei au fost îngroziți. Nu plec pentru totdeauna, le-am explicat eu. în octombrie trebuie să fiu înapoi. încep facultatea. îCei care iau astfel de decizii se hotărâseră să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu portofelul în mână, către telefoanele din holul căminului. Din grabă, aproape că am doborât la pământ mai multe persoane. Să telefonezi de-acolo era destul de inhibant. Mai ales că Bobby-Ann și Pauley-Sue făcuseră coadă în urma mea ca să-și sune drăguții de-acasă. Dar nu mi-a păsat. Fără urmă de teamă, am format numărul lui Luke, dar când telefonul a început să sune m-am panicat gândindu-mă ce aveam să-i spun. Oare să-i zic „Luke, pregătește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna după CV și studiindu-l rapid. Da? Ce drăguț. Mi-ar fi plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Să știi că nu sunt sigură dacă-mi place de această Vivian, a spus mama rar. Eu și Bea am ridicat privirea din cănile cu cafea. Ca și Jackson, mama ținea cu fermitate la principiul că „dacă n-ai nimic drăguț de spus, atunci mai bine nu zici nimic“. Declarația că nu e sigură dacă-i place de Vivian însemna că mama era pe picior de război. — Eu sunt sigură că nu-mi place de ea, am răspuns, copleșită, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aparține, OK? Tu capeți popoul, eu mă aleg cu o bucățică bună de știi-tu-ce idiș. Ești primul meu evreu, Nathan, și acum, că te-ai cuibărit pe pragul meu, nu am de gând să renunț la tine. A ta sunt, drăguțule. Da’ chestia cu căsătoria trebuie să ți-o scoți din cap. Nu mai vreau să fiu nevastă și realitatea e, scumpul, caraghiosul meu, că din tine iese un soț îngrozitor... În ciuda cuvintelor dure, în clipa următoare a început să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]