1,417 matches
-
răspunde cu onestitate unor astfel de întrebări. Personajul în care se proiectează, până la deplina suprapunere, autoarea, fiică de fost demnitar comunist (primarul Bucureștiului, în anii de maximă frenezie arhitectonică a Cârmaciului), vorbește dintr-o postură invidiabilă pe atunci, dificilă acum. Dramatismul cărții vine în primul rând din acest joc al sorții schimbătoare, care înalță și coboară steaguri laolaltă cu cei înfășurați în faldurile lor. Răsturnarea regimului aduce în viața Lukianei evenimente și transformări dureroase, cu pierderea vechilor avantaje, detenția tatălui și
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
dedicație (publicistică și ostentativă, așadar superfluă), ultimul volum al Angelei Furtună își etalează cu maximă claritate fondul referențial prin însuși corpusul poemelor. Este evident, o poezie pentru care tematica reprezintă un element vital, mai ales că este încărcată de un dramatism profund: ultragierea biografică și sufletească subsecventă evreității, ideologia mutilantă (în comunism dar și oricând), luarea de atitudine și autenticitatea, ca necesități absolute, feminismul acerb, dezolarea în fața socialului maleficiat (al cărui corolar este estul), iată câteva subiecte cu o contribuție însemnată
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
pierzându-și din mers bogăția, savoarea, latențele: "de fapt, viața era chiar/ bulevardul părăsit. calea dibuită din greșeală. la dreapta și la stânga ei, copacii erau mereu retezați de o mână de grădinar ce cocheta cu chirurgia" (p. 74). Impresionează, prin dramatismul și haloul lor, numeroasele poeme "de familie" din primul ciclu (cel mai dens) al volumului, Viețile mele nesfinte, prin care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
încă gata pentru a prelua frâiele unei producții ceva mai complicate. Paradoxul este că printre producători îi regăsești pe... aceiași "syrieni", George Clooney și Steven Soderbergh. În primul rând, nu e sănătos pentru nici un personaj să moară atât. Se pierde dramatismul pe drum. Asta combinată cu călătoria prin timp face ca trama să fie prea de tot: în prezent e viu, în viitorul apropiat nu va mai fi, dar el se întoarce - viu - în viitorul ceva mai îndepărtat din care va
O premieră cu tâlc și două DVD-uri fără by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10871_a_12196]
-
Vladimir Nabokov. Dobrogea din romanul Irinei Egli este locul încărcat de mister și de farmec, unde apele dulci ale Dunării se contopesc cu apele sărate ale mării, iar coloanele grecești de la Histria oferă cadrul ideal pentru a da măreție și dramatism tragediei oamenilor acestui ținut. Totul aici se află sub semnul sării care, în timp, a ros, precum un cancer, piatra vechilor munți ajunși palide coline, dar și sufletele oamenilor. La fel ca în tragedia antică, personajele Irinei Egli sunt niște
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
o încăpățânare sadică de a-și intersecta din nou pașii cu cei ai lui Branea, pentru a-și reaminti împreună cele petrecute. Ca într-un thriller cinematografic, vizitele inopinate ale vechii cunoștințe sporesc tensiunea arterială a gazdei de nevoie și dramatismul conflictului. Înnebunit că nimeni nu-l zărește pe Zevoianu și deci nu-i poate înțelege panica, invitat stăruitor de vizitator să-și facă spovedania, tovarășul general seamănă tot mai mult cu un șoarece prins în cursă. Hăituit de acest "ambasador
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
pana hagiografilor - ceea ce firește că frizează limitele credibilității. Tocmai din atîta pioșenie, eroii lui n-au - se impune o expresie colocvială - "viață în ei". Efectul este, cînd mizezi totul pe astfel de personaje, o absență completă a tensiunii și a dramatismului. 11 septembrie degenerează pur și simplu în plictis, și chiar într-unul "la limită". Alexandra Olivotto, Silviu Mihai
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
o singură fereastră, ceea ce putea fi o sabie cu două tăișuri”, își amintește regizorul. „Pe de o parte, a fost cam greu să-i văd ochii, dat fiind că lumina nu cădea direct pe ei, pe de altă parte adăuga dramatism. Avea îndrăzneală dar și vulnerabilitate în voce, ambele foarte importante în aventura Miei. La un moment dat, s-a aplecat puțin și i-am văzut ochii. Atunci m-a convins.” „John s-a bazat pe instinct. ‚Ea e fata’, confirmă
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
într-o epocă pîndită de apocalipsă, trebuie să-ți creezi o conștiință apocaliptică dacă e să supraviețuiești și fizic și psihic și spiritual", mărturisește autoarea. Dar actuala apocalipsă e degradată ea însăși. Nu se mai poate menține la înălțimea unui dramatism absolut, măcinată de suferințe comune, de nevoi banale care blochează impulsul transcendent. Drept care conștiința poetei se decide a păși pe covorul fierbinte al prozei noastre de toate zilele, asumîndu-și idealul unui om "foarte nou", spectaculos prin normalitate, iradiant prin inserția
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
Smarzowski ținea de anticalofilismul său care-l apropie de generația Noului Cinematograf Românesc cu analogii posibile la cinematografia unui Cristian Mungiu. Noul film se duce și mai departe, cu un alt studiu de caz în măsură să confere însă prin dramatismul său amplitudinea unei tragedii istorice. Regizorul este preocupat de zona periferiei, o zonă de graniță, tot o periferie era și satul din Casa rea, un loc al nimănui. Mazurienii, de care puțini au auzit, constituie o populație de graniță a
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
literare) drept „un poet și un romancier contemporan mediocru. Știa asta și era împăcat. Prea încerca să le facă pe toate, prea se credea important și nu excela în nimic. Cu gândul acesta se obișnuise deja după lungi ani de dramatism și lingoare, după ce, la rugămințile lui, i-o demonstraseră chiar majestățile criticii (contemporane, bineînțeles)”. Neavând, așadar, prea multe satisfacții de pe urma mediocrității lui scriitoricești, Teofil Barbălată se decide să dea curs unui anunț din ziar prin care inginerul Nicolae Popete, de
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
punct de vedere literar dintre copiii săi. Acest talent, rămas în mare parte nevalorificat, avea să-i inspire cărțile Un ticălos mai puțin și Amintirile mele, în care vorbește despre atmosfera din casa părintească și relația impregnată de tensiune și dramatism dintre părinții săi. În timpul Primului Război Mondial a lucrat la Crucea Roșie și a încercat să devină jurnalist, fondând în 1915 revista Novaia Rossia. În 1916, Ilia Lvovici a emigrat în SUA, unde a ținut lecții despre opera și concepția despre lume
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]
-
aceea, în baza aceluiași articol 200, care condamna de la 1 an la 5 ani. Întreaga analiză a pornit de la trei studii de caz și în acest fel, toată povestea nu a mai avut izul unei discuții generale, ci a îmbrăcat dramatismul unor situații individuale, omenești. Reîntorcându-ne însă la dans, am trăit un moment deosebit în compania a două dansatoare pe care le urmăresc de fiecare dată cu multă plăcere: pe Valentina De Piante Niculae de niște ani buni, pe cealaltă
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
două dansatoare au luat forme deplin închegate, îmbogățite semnificativ, tot mai grăitoare pentru interiorul fiecăreia dintre ele. Deși în spectacol Valentina De Piante vorbea, cânta și dansa parcă singură cu sine, totul părând a se petrece în interiorul ei, bucuria sau dramatismul se transmiteau și celor care o priveau. Vocea ei părea că trece prin tot corpul, ca o incantație care-l modelează de fiecare dată altfel. De cu totul altă factură era mișcarea lui Timea Kovacs, ca o eliberare în spațiu
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
E autentic, deci. Dar eu, cititorul, cunosc urmarea. Mi-e greu să-mi reprim un nu mai fă atâta caz, știi că ai să-l scrii! Dar el, nu știa. Doar spera. Prin urmare, intervenția cititorului îi ia jurnalului din dramatism. Și, ca atare, e posibil să fii autentic când scrii, iar când publici să nu mai fii. Nu tot atât. Sau, invers. Cum am apucat-o cu mult înaintea ritmului revistei, să zicem că rândurile astea nedatate or să apară
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
publici să nu mai fii. Nu tot atât. Sau, invers. Cum am apucat-o cu mult înaintea ritmului revistei, să zicem că rândurile astea nedatate or să apară la puțină vreme după ce voi fi murit. Atunci, ar căpăta un anumit dramatism pasager, pe care acum nu-l au. Cititorul și-ar spune: ia, uite, zilele trecute încă mai scria, iar astăzi nu mai e! M.C trăiește periculos. M-ar interesa o carte despre viața de zi cu zi a marilor
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
pământ și de azur, de nebunie și înțelepciune, de singurătate (,mulți prieteni s-au desprins din rânduri") și dor după ireversibila mitologie personală (deplinătatea vieții în peisajul transilvan). Alternând ritmul unui amplu melos învăluitor și rima versatilă ce amintesc de dramatismul versurilor târzii ale lui Vasile Voiculescu, cu tropul febrilei elegii eufonice tip "mai am un singur dor" sau "stelele-n cer", Ion Horea se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își exorcizează "marea trecere", pe care de câțiva
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
făcând din ea un instrument de ,desvrăjire" a Poeziei (cu majusculă) și de cunoaștere a realității exterioare date. Trebuie să redesenăm, fie și sumar, peisajul fizic și moral din epocă, dominat de logica sângeroasă a conflagrației mondiale, pentru a percepe dramatismul poeziei de tinerețe a lui Geo Dumitrescu, strigătul de disperare din spatele versurilor ironice și teribiliste. Prima vârstă e dominată, sumbru, de ,libertatea de a trage cu pușca". Realitatea vie, abordată direct sau retrasă ca fundal, nu va părăsi niciodată reflecțiile
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
unui artist de un asemenea nivel. Gheorghiu a reușit să provoace un răspuns eminamente latin, ca pe stadioane, la o audiența australiană obișnuită să raspundă reținut. Afară de materialul muzical și calitatea excepțională a vocii, Angela știe ce înseamnă joc scenic, dramatism adecvat, și de asemenea cât și cum anume să flirteze cu publicul. Inițial credeam că flirtează numai cu mine, și-i zâmbeam conspirativ din rândul trei - dar curând m-am dat seama că ea cucerea de fapt pe toată lumea din
PUBLICUL DIN SYDNEY A LUAT-O RAZNA ! ONCE IN A LIFE TIME ! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384721_a_386050]
-
Criticii au deslușit în „O casă la capătul lumii“ povestea Americii anilor ’70 și ’80. Autorul reușește performanța de a da impresia cititorului că trăiește efectiv în compania personajelor sale: Jonathan, Claire, Bobby și Alice. Sunt expuse relațiile pline de dramatism ale unui triunghi amoros ciudat, în care sunt implicați doi amici din copilărie (singuraticul Jonathan, homosexual, și Bobby) și Claire, o hippiotă mai în vârstă decât ei. Michael Cunningham: O casă la capătul lumii. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 24
Agenda2005-32-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284059_a_285388]
-
B.A.R., și pe care sperăm că l-a copiat corect. Acesta e un câștig indubitabil. Revenind la text, sigur că însemnările zilnice ale lui G. T. K. nu evidențiază vreo calitate literară în sensul romanului), dar ele exprimă dramatismul unei lumi, al unei culturi, care s-a confruntat în chip dureros cu istoria, confesiunea unui mare cărturar, o suită de mărturisiri neprelucrate în nici un fel, atrăgând acut luarea aminte prin relevanța lor, cu totul pregnantă. Nu se simte nervul
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
apropiat de Al. Busuioceanu mi s-a părut, în intervalul ultimilor ani, 1952-1961, D. N. Ciotori, jurist, membru al Comitetului de Rezistență Română de la Paris. O relație epistolară interesantă este întreținută cu poeta Antoaneta Bodisco. Se lamentează unul altuia despre dramatismul trecerii de la limba română la limba spaniolă, despre incertitudinile creației, ajungând și la complicități sentimentale (,Dacă vrei să vezi de cine mă îndrăgostesc a patra oară, ia oglinda ta de mână și uită-te în oglindă" - îi scrie, cu prea
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
a se salva cumva. Tania Popa și Marius Manole, soț și soție, familia Manoliu, la început de drum și cariere, ostenită de nesomnul bebelușilor, de goana după afirmare, bani, poziție, stare. Cuplurile se desfac, își intersectează traseele, disperările, iluziile, proiecțiile. Dramatismul are întotdeauna la îndemînă un tip de umor unic. Un umor englez, dacă vreți, care nu permite devieri și alunecări melo. Este un umor ce poartă marca Radu Beligan. Regizorul spectacolului, Felix Alexa, structurează construcția cinematografică a textului, caută detaliile
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
lui McQueen pune accentul pe emoția retransmisă prin intermediul personajului și mai puțin pe discursul edificator din punct de vedere etic, deși acesta nu lipsește, fiind însă utilizat cu moderație. Trebuie să privești în ochii lui Solomon ca să înțelegi neputința și dramatismul cuiva abandonat sălbăticiei semenilor. Sugestia pe care McQueen o aruncă cu un personaj precum sadicul Epps este că o societate în care sclavia este permisă predispune spre forme agravate de degenerare, de regresie la animalitate. Tarantino își fabrica un răzbunător
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
iubiri prea-devreme pierdute, până la drama căsniciei. Această alcătuire conferă unitate și stabilitate volumului. Autorului îi revine rolul de a regiza o călătorie obișnuită dar nu poate evita neobișnuitul pe care eroii săi îl trăiesc în situții limită. Astfel se declanșează dramatismul care substituie insinuata monotonie. Dialogul viu, echilibrat, abil mânuit, declanșează adevărate confruntări de idei: “Cum să fie femeia o situație de viață? Și cum poate ea să schimbe din temelii un bărbat luând de la el totul, dar absolut totul, fără
TRENUL SUB MICROSCOP de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384885_a_386214]