665 matches
-
boieri “în lipsa unui aparat de stat, de dregătorie, ce nu i-a format decât încetul cu încetul.” Și P. P. Panaitescu considera că în vremea lui Mircea cel Mare “administrația lui nu era prezentă oriunde”, autoritatea domnului exercitându-se prin dregătorii locali, “fie prin trimișii ce veneau periodic de la centru și apoi se întorceau”. Încă din 1926, C. C. Giurescu scria: “un stat implică, chiar și în forma lui inițială, un aparat administrativ pentru încasarea dărilor și executarea hotărârilor luate, un aparat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Isaia este menționat iarăși singur. Abia la 8 decembrie 1466 apare Isaia cu Buhtea, iar la 20 octombrie 1469, pârcălabi de Chilia sunt Buhtea și Pașco. La 8 februarie 1470 este pârcălab Goian, Buhtea fiind prezent în Sfat, dar fără dregătorie. Așadar, autorul Letopisețului a scris despre cucerirea Chiliei după 1467 și până în octombrie 1469, când Buhtea era pârcălab la Chilia. Așa se explică de ce evenimentele de dinainte de 1465 sunt expuse sumar, omițându-se unele dintre ele, deși erau foarte importante
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aveau atribuții atât în orașe, cât și în ocoalele domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor, în special din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aveau în subordine slujbașii fiscali și dregătorii locali, cum ar fi podvodarii, globnicii, deșugubinarii și olăcarii. Definitivau impunerea la impozite și anchetau reclamațiile împotriva agenților fiscali bănuiți de abuzuri. Ei au avut un rol important și în întocmirea actelor pentru transferul de proprietăți din orașe sau din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
așa cum se constată în hrisovul lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) din 1733, adresat paharnicului al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să le înscrie într-un catastis pe care să i-l trimită. Marele vornic urma să trimită la fața locului delegați care aveau să cerceteze pe cei în cauză, „după greșala lor”, și să le facă „județ cu dreptate”. Deci, dregătorii locali, „pre cuvinte și menciuni să nu facă mai mult val” (anchetă, n.a.). Ulterior, unii egumeni au primit dreptul de judecată asupra „furilor” (hoților) sau a tâlharilor, alteori dreptul a revenit pârcălabilor de Fălciu. În satele Episcopiei de Huși, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lemn și una de piatră, „la care se cască o crăpătură și aproape de ruină este episcopia”. Locuitorii târgului erau valahi, dar mult mai mulți unguri („et in omnibus priores, unde infimam etiam partem oppidi Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un an este jude un ungur, în celălalt an îndeplinește această slujbă un valah <și> așa, prin schimbări succesive, ei îndeplinesc alternativ slujbele”. Succesiunea anuală a șoltuzilor (judecătorilor), de etnii sau confesiuni diferite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
orbește unui rege nebun, dar chiar au depășit în excesul lor de zel dorințele lui, ca să și asigure o favoare de care profitau în toate chipurile. D-na Lupescu, pe plată bună, numea miniștrii în țară și străinătate și împărțea dregătoriile. Împrejurul ei, Urdăreanu, Moruzov, Rusescu, Ilasievici, Sidorovici jucau sume ridicole la cărți în fiecare noapte, din bani primiți ca șperțuri. Ultimul, un ofițer incapabil să treacă examenul de maior și silit să rămână în rezervă, fiind pus la cercetășie în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sfinti Parînti, precum șî cu cetirea altoru cârti pedagogice, care i se recomenda dela Supremulu Inspectoratulu scolariu. Și pâna cându se (va) purta amesuratu poruncilor mai Mariloru sei bisericesci șî politicesci, pâna atunci sa se bucure de cinstea și folosulu Dregătoriei descalesci la Obscea mai susu disa. Sibiiu în 3 Octobre 1866 Andreiu Baronu de Siaguna din mila lui Dumnedieu, Archiepiscopu și Mitropolitu alu Româniloru greco-răsăriteni din Ardealu șî Ungaria, Consiliariu intimu de statu, Cavaleru alu ordinelui cesaro-austriacu alu Coronei de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
obscure sau necontrolate se constituie într-un sprijin educativ de maximă importanță pentru educator. Codul deontologic al educatorului cere ca din momentul intrării pe poarta școlii acesta să se detașeze de necazurile și grijile familiale sau gospodărești, de obligațiile sau dregătoriile obștești și să se dedice total, cu mintea și sufletul activității didactico-educative. Dumitru Dascălu a știut să-și onoreze și să-și înnobileze profesia cu flacăra nestinsă a conștiinței, cu valorificarea maximă a calităților sale spirituale și morale, cu totala
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mi-am pus întrebarea de ce mulți învățători din școlile primare și foarte mulți profesori de la școlile generale și licee se dau în vânt după funcția de director. Ca om cu o îndelungată experiență în domeniu, am fost convins că această dregătorie școlară aduce, celui ce o deține, mai multe ponoase decât foloase. În capul directorului se sparg toate oalele. El este ținta învinuirilor și reproșurilor pentru tot ceea ce fac (rău) sau nu fac (ce trebuie) salariații, începând de la portar și până la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
gură ziariștii moldoveni - că, „la Începerea carnavalului”, românii „s-au Încăerat” cu evreii din Galați, cărora „li s-au stricat fereș[t]ile” și „vor fi urmat și alte vrednice de tânguire neorânduele”. Dar, „prin grabnice și nesmerite măsuri ale dregătoriei locale”, incidentele „au contenit cu totul, nelăsând altă urmă decât rândurile cele negre a gazetelor [transilvănene] sus Însemnate” <endnote id="(100, pp. 24-26)"/>. În Moldova și Țara Românească Nu de puține ori, În Țara Românească și mai ales În Moldova
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
banii care-i găsește La săraci Îi Împărțește <endnote id="(259, p. 454)"/>. Nedreptăți flagrante se făceau și atunci când se judecau „străini” În cadrul Divanului, ca În acest fragment dintr-o cronică versificată, Istoria Țării Românești dă la leat 1769 : Amândoi [dregătorii] ținea bastoane Și judeca din canoane. Pe armeni și pă ovrei Îi lăsase numai p[i]ei <endnote id="(712, p. 134)"/>. Câteodată, crima etnică era privită cu (auto)ironie : „Un ghiet creștin a omorât pe un tâlhar de jidan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
haine, dar asta nu ne scuză greșelile, metehnele au fost și din acestea. "Ajunge!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-ați bătut joc de țară!!" strigă Ștefan la urcarea pe tronul Moldovei către boierii baroniți, dregătorii corupți și lichelele politice, "hiclenii"ce jefuiseră țara clădindu-și huzurul pe sărăcia și nemernicia oamenilor. Și, Ștefan a făcut din Moldova o țară în care domnea ordinea și dreptatea pravilei; o țară nouă, puternică, înfloritoare. Cine "pohtea" să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și Vodă: Boier borât... Cine greșește?... Căpătuiește-te și tu, băiete, ca tot omul! Îndeamnă! Apucă! Acu', câtă vreme ești "om mare". Că mâine... nu se știe! Dregătoria-i ca dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles. Îl treci pe răboj! îi poruncește apoi lui Tăutu. A luptat ca Arhanghelul Mihail cel cu sabie de foc! Tizul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Care mai dați?! Om da, de-i poruncă, îndrăznește postelnicul Alexa, înfruntându-l. Să mă ierte Măria ta, de-om da și-om tot da, boierii or sărăci și prostimea s-o boieri... În Moldova, și "prostimea" poate ajunge la dregătorie, e după vrednicie. Ddar pentru aiasta, trebuie să nădușească, trebuie să zboare... Alexa își șterge fruntea: n-am zis că nu dau... Ziceam și eu, așa, de... prost... prostime... "Prostimea"? i-o reteză Ștefan. Ce-i cu prostimea? I-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-au ajuns să ne poruncească, nouă, boierilor, "marilor boieri" -, să ne poruncească te miri cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare boier?! îi întoarce vorba Ștefan. Sunt destui ce s-au îmbogățit peste noapte Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al meu prim și prețuit sfetnic, pentru că ești cinstit și-ți iubești țara. Și câți încă asemenea, mai mari au mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor ogoare. Dregătoriile erau scoase la mezat, țara era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba, chiar, ridicare în cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești cumnat doar... Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și Înflăcărează inimile pentru idealurile epocii. Școlile românești din capitalele europene, cercurile de revoluționari, au pregătit elementele constituirii statului național unitar. Stăpânirea otomană atât de Îndelungată a favorizat acapararea principalelor pârghii economice și politice de către fanarioți, grecizarea nu doar a dregătoriilor laice dar și celor bisericești, spoliind resursele Principatelor, alimentând prin robirea populației visteria sultanului, a țarului sau Împăratului. Dominația austro-habsburgică spre deosebire de cea turcească Își afișa superioritatea prin stabilitatea instituțiilor sale, performanțele economice, nivelul de civilizație. Cu aceste valențe expansionismul apusean
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
târziu în 1475 la Podu Inalt-Vaslui, remarcându-se prin faptele de vitejie. Țăranii, nemai putând îndura nedreptatea și lăcomia boierilor și a birurilor pentru Poartă, s-au răsculat în nenumărate rânduri: în 1563-1564, în 1591 când atacă conacele și pe dregătorii domnești; în anii 1615 1616 țăranii refuză plata dărilor domnești, culminând cu răscoalele din 1888 și 1907. În anul 1759 orășenii ieșeni se răscoală împotriva curții domnești și, odată cu frământările sociale, în Iași se aprind ideile revoluționare din 1848, prin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
târziu în 1475 la Podu Inalt-Vaslui, remarcându-se prin faptele de vitejie. Țăranii, nemai putând îndura nedreptatea și lăcomia boierilor și a birurilor pentru Poartă, s-au răsculat în nenumărate rânduri: în 1563-1564, în 1591 când atacă conacele și pe dregătorii domnești; în anii 1615 1616 țăranii refuză plata dărilor domnești, culminând cu răscoalele din 1888 și 1907. În anul 1759 orășenii ieșeni se răscoală împotriva curții domnești și, odată cu frământările sociale, în Iași se aprind ideile revoluționare din 1848, prin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ca noi, nemții ar trebui să-l facă pe Beckenbauer Obermareșal, iar argentinienii să-l ungă pe Maradona șef suprem peste manutanță, secția cocaină. Întotdeauna, avem impresia că venerația sufletească pentru marii campioni e insuficientă, simțim nevoia să le dăm dregătorii, onoruri militare și pămînt, ca oștenilor care se întorceau de la Plevna cu cușma găurită pe-o ureche. Meritele acestor oameni (adăugați-l pe listă și pe Emeric Ienei) sînt imense, însă are vreun rost să le înghesuim sub o vipușcă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]