14,427 matches
-
merită nici macar oboseală unei demonstrații sumare. Pentru admiratorii necondiționați ai actualei puteri, a spune adevărul - nimic altceva: adevărul bazat pe probe aflate la îndemâna oricui - înseamnă că, din inconștiență sau din prostie, daca nu chiar din ticăloșie, te pui în slujba dușmanilor dovediți ai democrației! Logică reproșurilor de acest tip e, în cel mai bun caz, bizară: vinovați de înapoierea, prostia, corupția, minciună care înfloresc că într-o junglă în România, nu sunt cei care le provoacă, ci nefericiții care le observa
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
se va alege de Legea accesului la dosarele de securitate. Nu numai ei, dar și cohorta turnătorilor fără număr aciuiți prin funcții înalte "de partid și de stat" pot jubila: cel mai inflexibil dintre adversarii totalitarismului securist, cel mai necruțător dușman al incompetenței drapate în falduri de dosar secret a fost anihilat! Pentru a duce absurdul pe culmile binemeritate, nu mi-ar rămâne decât să susțin candidatura lui Horia Patapievici la Academie. N-o voi face, desigur. Nu pentru că n-ar
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
ăntr-un teatru modest. Aici se plasează mult discutată aderare la partidul nazist, justificată de Karajan cu o sinceritate rar ăntălnită (dar și cu o nuanță de cinism), pe care mai târziu a ăncercat să o uite (totuși cei mai ănversunati dușmani ai săi nu i-au putut reproșa nimic concret). Oricum, aceasta adeziune i-a ănlesnit lansarea carierei fulminante. Pașii care vor urma demonstrează formidabilul sau simt de orientare an social - "mare strateg" al numește autoarea - și al duc la mai
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
rondelurile mi se pare excelentă. Creatorul lor ia o formă poetica fixă, specifică feudalității (...) și toarnă în tiparul ei ritmic spiritualitatea socialistă. Dintr-o pornire de umanism socialist, poetul a luat condeiul �nu o spadă�. El este îndreptat nu împotriva �dușmanilor amari�, ci a Oblomovilor, a celor rămași în coadă, a purtătorilor tuturor rămășițelor mentalității burgheze. (...) Din mulțimea caracterizărilor morale, cuprinse în rondeluri, se ridică un fierbinte elogiu închinat eticii socialiste, din partea aceluia care cândva a rătăcit dramatic prin nesfârșite spații
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
suntem nu doar urmașii lui Traian și Decebal, ci și ai Anei lui Manole! Guvernul, condus de un premier care a depășit în materie de incoerenta și de irațional orice limită, nefiind decât o bucată moale de aluat în mână dușmanilor propriului partid, s-a coborât până la limita șantajului și a nerușinării: dl Berceanu, despre care se spune ca e putred de bogat, vede soluția în termenii unei mituiri jalnice. Pentru a-i retrimite pe muncitori la lucru, a "aranjat" achiziționarea
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
strânge la un loc toate competențele, indiferent de apartenența lor națională, pentru a evita sinuciderea colectivă din ceasul al 12-lea? Ce câștigăm sfredelind tot timpul cuțitul an rană, sugerând tenebros, la tot pasul, că trăim an ograda cu un dușman perfid, gata mereu să ne sară la beregata pe la spate? Cine are de câștigat, ăn afară unor partide extremiste, si a unor organisme interne care le deservesc, de pe urma psihozei colective de periclitare? Groaznic an România de azi nu este ca
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
ni se rezervă doar dreptul de a trece umbrit, cu privirile plecate, asemenea unor răufăcători, pe lângă uluci? Cât anume din noi șanț dispuși cei din jur să recunoască? Săntem chiar lipsiți de orice credit uman și moral, percepuți doar că dușmani virtuali, prin tot ceea ce ăntreprindem? Facem parte din patrimoniul diacronic al României, ăn acord cu adevărul istoric, sau ni se concede doar statutul parazitar, cancerigen, de organism străin, grefat pe trunchiul falnic al unei identități naționale unitare? Cine are de
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
aproape de idealul general de bunăstare, dacă ai mai aveam pe sași, ăn loc să-i vindem? Cu siguranta, Germania ar fi ajutat mai mult România, si de câștigat n-ar fi câștigat doar aceia care vorbesc germană. Ce câștigăm făcăndu-ne dușmani peste tot, sugerând Europei imaginea unor regimuri politice slabe, resentimentare, instabile, si a unei populații kosovare, irascibile, imprevizibile că opțiune democratică pe termen lung? Agitam nervos steaguri an interior, pentru a ascunde frustrarea că nimeni nu se mai uita la
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
ar lua chipurile locul, ci de românii ănsisi, care nu le recunosc meritele. Ne mai putem permite să fim o țară de risipitori? Ne mai putem ăngădui luxul de a ură autosuficient, de a proști lumea cu imaginea iluzorie a dușmanului intern, ăn locul austerității serioase de a construi temeinic?
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
în fața lor. Se manifestă instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de revoltă. Mă tem că era melodramei nu va
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
considerate legitime pe stadioane unde, în paralel cu meciul de pe teren, mulțimea pasionala, împărțită în două tabere, își duce propria lupta. Reacționînd sub imperiul emoțiilor, suporterii uită că e vorba doar de un joc sportiv, cu reguli precise; adversarii devin dușmani, iar rolul de încurajare a echipei favorite denaturează în umilirea echipei și galeriei adverse, urîte de moarte, ca într-un adevărat război. Cu cît stratul de educație e mai subțire, țîșnește la suprafață bestialitatea care, oricît am vrea să ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17617_a_18942]
-
în aceeași pasiune demolatoare. Ce altă șansă ar mai fi avut cei ce așteptau „căderea“ grupului de țări organizate într-un bloc militar, înarmate până în dinți și supervigilente? Evenimentul a consternat atât de mult lumea, încât contemporanii - și prieteni și dușmani - l-au asimilat (mai ușor sau mai greu) fără măcar să și-l explice. Când colosul statal ce gestiona acest conglomerat s-a trezit din buimăceală - aceea ce făcuse să consimtă la cedarea propriului imperiu - a fost prea târziu. S-a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
și continuă să fie adversar al URSS. Tsunami-ul politicii de la Est În acel deceniu „obsedant“ creionat în Un „amănunt” uitat: Ocupația sovietică, un vultur răpitor lacom, un Argus nemilos planau, veghind peste țară, pentru a o curăța, chipurile, de dușmanii din interior. Precipitat, politica a devenit substanța corozivă inoculată în toate celulele societății, atât pentru a defini, ca o hârtie de turnesol, compoziția acelor celule, cât și pentru a dizolva, descompune și elimina așa-numitele corpuri străine, a purifica și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ești sau nu vei deveni impediment în demersurile dictate de Moscova, și că la nevoie te vei înhăma, în enorma masă gregară de tracțiune, la carul istoric ce traversa țara. Politica stăpânea lumea noastră, o împărțea ireversibil în prieteni și dușmani, stigmatizând destinul oamenilor. Importanța politicii rezulta și din presupusul rol de dinam atribuit ei în propulsarea globală a colectivității naționale. Era definită ca locomotivă a progresului, iar împărtășirea de la „catehism“ drept garanție a succesului în orice acțiune. Omul neînarmat cu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
recuperarea daunelor. Acum se punea accentul pe negativizarea greșelii ca fenomen uman, hipertrofiindu-se semnificațiile ei social-politice. În întunecatul deceniu și jumătate de care vorbim, procesul avea caracter de clasă, făcând din culpa în sine crimă, iar din făptuitor ipotetic dușman, și până la urmă, chiar dacă provizoriu, un paria. Nu tehnica intrinsecă interesa, nici modul de a ieși din greșeală fără pagube semnificative, cu atât mai puțin câștigul rezultat din experiența eșecului (dacă exista vreunul), ci cauzele, rădăcinile social-politice ale greșelii, psihologia
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
având menirea de a asigura călirea maselor pentru a rezista „ofensivei“, imunizarea lor la invazia virușilor străini. Dar indiferent de justificări, orientarea ofensiv-defensivă zdruncina structura umană psihointelectuală, atât de sensibilă. Diformitățile politicii și practicii timpului aveau la origini și conceptul „dușmanului“, personaj fatal, imaginat ca o armată exterminatoare aflată la granițe, deja cu iscoade și formațiuni de desant înlăuntru, infiltrate inclusiv în rândurile partizanilor revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
umană psihointelectuală, atât de sensibilă. Diformitățile politicii și practicii timpului aveau la origini și conceptul „dușmanului“, personaj fatal, imaginat ca o armată exterminatoare aflată la granițe, deja cu iscoade și formațiuni de desant înlăuntru, infiltrate inclusiv în rândurile partizanilor revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos către țara fericirii . La început existau chiaburul, patronul, bancherul din Wall Street, dar după estomparea acestora, dușmanul a devenit o entitate simbolică, efigia maniacal
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
înlăuntru, infiltrate inclusiv în rândurile partizanilor revoluției. Dușmanul era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos către țara fericirii . La început existau chiaburul, patronul, bancherul din Wall Street, dar după estomparea acestora, dușmanul a devenit o entitate simbolică, efigia maniacal obsesivă a primejdiei imanente, avertismentul capital, agitat ori de câte ori sistemul dădea semne de slăbiciune sau delăsare, ori se constata căderea în somnolență a nervului vigilent. Proiecția lui permanentă în memorie se realiza prin apelul
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ori de câte ori sistemul dădea semne de slăbiciune sau delăsare, ori se constata căderea în somnolență a nervului vigilent. Proiecția lui permanentă în memorie se realiza prin apelul neîncetat la neîncredere apriorică față de tabăra adversă. Modul cum a fost gestionată teama de dușman, și mai ales zădărnicirea presupuselor daune provocate de acesta, au vitriolat aerul, încărcându-l de noxele suspiciunii, lovind de-a valma în vinovați și nevinovați. Ca să-și justifice rolul indispensabil în revoluție și să-și sporească puterea, Serviciile Secrete au
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
nouălea calificativul oficial era jumătate bun și jumătate rău, iar acum, un gazetar occidental relata după vizitarea Chinei că raportul s-a schimbat spre trei sferturi bun și unul rău. Nestatornicia capricioasă, imprevizibilă a istoriei! Dar ca să revenim, cu timpul, dușmanul aproape își pierduse fața, cu greu mai putea fi identificat convingător în prototipuri reale (mai ales în epoca acelei cordialități politice româno-occidentale, când cei mai proeminenți șefi de stat ne vizitau țara și primeau cu fast delegația la nivel înalt
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
șefi de stat ne vizitau țara și primeau cu fast delegația la nivel înalt a României), evocarea sa devenind chiar anacronică. Românii nu mai credeau în gogoriță. Chiar când, în ultimele ceasuri tensionate ale regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a denunțat dușmanul în persoana aceluiași Vest, aliat acum cu Estul sovietic, românii au făcut un gest de lehamite: „Ia mai termină cu șabloanele astea! Altceva nu știi să spui? Ne-am plictisit până peste cap de atâția dușmani inventați“. Gogorița căpătase însă
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Nicolae Ceaușescu a denunțat dușmanul în persoana aceluiași Vest, aliat acum cu Estul sovietic, românii au făcut un gest de lehamite: „Ia mai termină cu șabloanele astea! Altceva nu știi să spui? Ne-am plictisit până peste cap de atâția dușmani inventați“. Gogorița căpătase însă materialitate, își regăsise chipul, mult timp estompat. Bubuia de-adevăratelea la graniță, era aici, printre noi, sporind din sine, și din ceea ce subzistase în societate, dilatându-se, ocupând tot spațiul, un spațiu în care n-a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
carteziană, într-o logică a inimii: „Cum poate creștinul, care trăiește în timp, afirma, în fața exigențelor aprige ale timpului, adeziunea lui la ordinea altei lumi, fără să purceadă la luptă cruntă aici, împotriva a ceea ce i se pare că este dușmanul legii sale? Răspunsul la această întrebare este foarte greu. El derivă din faptul că creștinismul nu-i o doctrină, ci o viață. Cum e posibil acest lucru poate răspunde numai rugăciunea fiecăruia dintre noi. Este aici o taină, a rugăciunii
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
de Fier a Germaniei, mai bine te-ai preface că nu-l cunoști, nu de alta dar panzerele calcă tot în picioare, nu doar obiectivul principal. Noroc că nu mai avem Wikileaks, că toți cei de mai sus erau potențiali dușmani ai României. Evenimentul Zilei, pe lângă faptul că ne explică cum ne mint stenogramele despre Băsescu, anunță noul obiectiv de făcut băi de mulțime a lui Oprescu: parcarea de la Universitate. După ce a dat o gherlă de zile mari cu Stadionul Național
Legătura dintre Băsescu şi regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25158_a_26483]
-
miliarde în raliuri. Să ne-nțelegem: în cursele de mașini, nu în Ponta. Oricum, dacă atât are Băsescu la dosar cu liderul PSD, adică nimic, alegerile sunt ca și pierdute. De către PDL, of course. României Libere nu-i mai ajung dușmanii lui Băsescu din România. Astăzi, Gabriela Anghel publică în ziarul băsist sub acoperire o corespondență despre corupția Dreptei franceze, adică a lui Sarkozy. Dacă nici acum nu se astâmpără, cred că nu mai e loc de întors: vor trebui făcute
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]