1,270 matches
-
este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în principal, originea în dualitatea contradictorie materie-conștiință, laitmotiv al cărții. Condiția materială a existenței e resimțită ca un „prizonierat”, ca o „eroare” sau o „mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
un poet modern tulburător, care își extrage inspirația din meditația continuă și pasionată asupra condiției omului contemporan, a măruntelor sau grandioaselor sale acte existențiale, într-o lume sfâșiată de ireductibile contraste, de tragedii personale și de războaie, dar și de dualitatea efemer-etern. În tot ce scrie, el are capacitatea rară de a se înălța la gestul solemn, de a găsi tonul patetic, de a uimi prin simbolistica sublimată a experienței anodine și, uneori, chiar de a descoperi sensul tragic al existenței
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le descifra și de a le pune În valoare. 19 DUBLUL PERSOANEI ȘI CUPLUL Dualitatea ființei umane Aparent, ca Înfățișare, persoana se prezintă ca fiind unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ Își pune mereu Întrebarea, În planul conștiinței sale: „Cine sunt Eu?”. Această Întrebare este dată de nevoia cunoașterii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana ilustrată de imaginea sa. Acest din urmă aspect concentrează acel fel de a fi unic al fiecărui individ. Rezultă oare de aici faptul că persoana nu este unică sau unitară? Nu. Persoana nu este divizată. Ea este sinteza unei dualități a unitarului, În care sunt cuprinse imaginea persoanei și ideea de persoană. Altfel spus, este aspectul și impresia pe care o persoană o produce atât asupra ei Însăși, cât și asupra celorlalți. Dar aceste impresii nu sunt unitare; ele depind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o problemă de relație, de acord, pentru cei care vin În contact cu mine. Acordul dintre persoane nu este posibil decât printr-o cunoaștere interpersonală. Dar acest lucru Îmi arată că, deși sunt unic, eu am sau port În mine dualitatea (revelată metodologic de reflecție În câmpul conștiinței meleă naturii mele ca ființă umană: cel ce sunt și cel care Îl gândește pe cel care sunt. Eu sunt unic ca natură, dar ca ființă, În planul conștiinței mele sunt dublu. Din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
motiv, eu sunt, poate, și pentru ceilalți la fel de problematic (și de fapt chiar suntă, ca și pentru mine, motiv pentru care orice relație interumană este, În mod absolut obligatoriu, precedată de o cunoaștere reciprocă. Să analizăm În continuare aspectele acestei dualități. Singurătatea umană Întrebându-se cine este, omul se descoperă și se cunoaște pe sine. Descoperindu-se ca persoană unică, el va afla că este singur. Singurătatea este, În planul existenței, una dintre cele mai importante probleme ale persoanei. Ne punem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În egală măsură, sunt Înclinat către invidie, ură, distrugere, Rău de conștiința pervertită. Este semnificativ faptul că aceste două conștiințe sunt destul de greu de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe ceva structural În ființa noastră, așa cum afirmă despre sine Faust. Doctor Faust, omul plenar, resimte această dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și conștiința pasiunilor inimii. Dacă pentru Faust lucrurile par a fi mai clare, ele se complică În cazul lui Mefistofel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Recurența lor este semnificativă. Cele mai multe aforisme, peste șaizeci, sunt observații psihologico-morale cu caracter divers: ofensă-bunătate, durere-gelozie, plăcere abstractă-plăcere senzuală, pudoare-impudoare feminină, grosolănie-rușine, poli-tețe-inoportunitate, morală-ipocrizie, dispreț-sensibilitate, nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe, psihologul percepe cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor face obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
loc au dus spre o rezultantă care pe noi, profesorii de religie, ne îndeamnă doar spre admirația unei astfel de personalități. Lucrători într-un spațiu destinat culturii și educației inovatoare, ce nu uită că omul este un întreg doar prin dualitatea sa, trup-suflet, profesorii de religie au găsit un spațiu ce oferă valențe spirituale deosebite demersului paideutic. Astfel, orice element informațional vizează dezvoltarea omului în devenire ce se află în fața noastră, a celor ce stăm în locul înaltei responsabilități a catedrei. Profesorii
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
transcendenței, iar la celalalt pol se află valori ce iau forme particulare în funcție de regiunea geografică cu specificul ei etnic și spiritual care s-a infiltrat sub acțiunea factorului istoric. Un exemplu concret al caracterului bipolar al religiei creștine este chiar dualitatea ipostazei cristianice: cea divină și cea uman-organică. În capitolul „Spiritualitatea bipolară” din lucrarea „Opere”, Lucian Blaga realizează o paralelă între valorile specifice care ocupă cel de-al doilea pol al spiritualității celor trei culte. În cazul catolicilor, autorul sesizează predilecția
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
puncte, când este înghețată instantaneu în compoziții de chipuri strălucitoare, bogat învestmântate. Conform modelului de istorie al domnului Fox chiar și evenimentele recente precum războiul care le-a răpit elevilor lui unchi și frați mai mari, se estompează în această dualitate artificială: perioade lungi, cețoase, de activități vag sportive, masculine - luptă și rezistență întunecată - aruncând pepite de transsubstanțiere. Carne oțelită în măreția uleiului și a vopselei. Macii de pe câmpurile Flanders. Ca și serbarea premianților, istoria trebuie să fie un imbold spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi să creadă el însuși în ceea ce a imaginat și să-și descrie această falsă viață cu o atât de mare autenticitate încît ceea ce aflăm apoi despre adevărata lui existența ni se pare ireal, vulgar, străin de el... Această bizară dualitate n-are un ecou profund în conștiința lui ca în cazul unui erou dostoievskian. Scriitorul ne minte în față, fără să clipească, zicând că n-a avut părinți și că se trage dintr-un neam umilit care n-a ajuns
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mințile sublunare, prin divină Înțelepciune leagă obligatoriu circumferința de diametrul tuturor cercurilor cu putință - astfel că timpul plutirii acestei sfere de la un pol la celălalt era efectul unei misterioase conspirații Între cele mai antemporale dintre măsuri, unitatea punctului de suspensie, dualitatea unei dimensiuni abstracte, natura ternară a lui π, tetragonul secret al rădăcinii, perfecțiunea cercului. Mai știam că pe verticala dusă din punctul de suspensie, la bază, un dispozitiv magnetic, comunicându-și atracția unui cilindru ascuns În miezul sferei, asigura constanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Român. Ar fi trebuit să o facă, ar fi fost posibil, ar fi avut rost ? Acestea sînt întrebări la care ar fi trebuit să răspundem, poate, de mult, așezat și chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și în raport de trăirile interiorității, de combustiile și reechilibrările ce animau abisul sufletului amintit aici. Acest cumul care își centralizează componentele asemeni unui portret dinamic ne apare așezat la moartea celui drag, lângă chipul părăsit de spirit al acestuia. Dualitatea celor două imagini ne induce sentimentul și conștientizarea adâncă a unei pierderi ireversibile totale. Survine aici, ca și în cazul distanțării ce nu implică dispariția deplină a celui drag, acea tranzitare temporală a lui este în a fost. Dar chipul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acest sens, se poate afirma că în cazul dispariției totale a celui drag, în situația desprinderii sale definitive din imanentul trupului efemer, moartea vine spre noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor sufletul nostru captiv neputinței de-a privi înlocuirea unui vis printr-un terifian coșmar. Zborul crepuscular al morții ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea lipsită de temeiuri stabile a minciunii ornamentale care irumpe în cotidian și calitatea condensată metafizic a oazelor de claritate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și nu numai paralel sau dincolo de el. Dar în planul mundaneității de zi cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele cu motivație spirituală principiul dualității dintre bine și rău se relevă ca trăsătură-lege atemporală și aspațială a paradigmei existențiale în care omul este inserat deplin. De asemenea, apare evident că indiferent de timp sau locație, tragedia sa, precum drama multor captivi suferințelor de ordin spiritual
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar la nivelul și momentul său. Acest suferind își asumă transcendența nu numai ca început al dualismului bine-rău cât mai ales ca finalitate a acestuia, forța de creare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia sa fremătândă abisul care se deschide în transcendență susținând acest principiu al dualității active dintre bine și rău, fluxul ce poartă axioma ciocnirii negativului de pozitiv ca întemeiat și izvorând întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intensitatea (de sorginte ancestrală) a relației cu altul. Din nou, argumentarea sa pentru relativismul moral, intelectual, existențial este îndreptată spre înlăturarea fantomei lui Unul. Postmodernitatea și în ordine morală este opusul modernității și reînvierea umanului ancestral ca întruchipare originară a dualității intrinseci a Binelui și Răului (nimic rousseauist, deci, în gândirea lui Michel Maffesoli, și nici urmă de imprecație anti-barbaristă originară). Pluralitatea etică nu are nimic în comun cu eclectismul valorilor. "Activismului modern ofensiv față de sine (educație), față de natură (productivism), față de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o "axă a răului" este, de facto, consecința unei aceleiași economii a mântuirii obnubilate de căutarea perfecțiunii, alimentate de un puternic sentiment de culpabilitate și sprijinindu-se pe fantasma unicului: monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte înde-părtate (Paradis, societate perfectă). Pe de altă parte, Exoter, care este în afara
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
-corp apărat cu o mască a adversarului. Masca sportivă devine necesară în societatea sportivă întrucât semnifică eliberare, căutare a sinelui, masca primită sugerează că cineva interior te apără; acțiunea sportivă creează camaraderie; deviază masca de pe chipul altuia, alungă ipocrizia, suspiciunile, dualitatea; sportul devine o formă de viață, care exclude : -fuga de responsabilitate, -ascunderea realității, indulgența, -jena față de unele defecte proprii. Mișcarea sportivă se diferențiază de aceea a controlului minții. Printr-o simplă apăsare de buton, întreaga populație a unui stat poate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dublă existență a publicului sportiv (are corp și suflet, unic și este asemănător cu eroii sportivi) se fixează dorința de recunoaștere față de celălalt (fie că este ființa supranaturală, coechipierul sau adversarul, ori publicul) și apare imaginarul sportivului, simțit și ca dualitate (masculin/feminin). În primul rând, avantajele participării sportivului, compuse din bunul colectiv și sub-produs este variabilă și uneori imposibil de calculat de la individ la individ. Dacă o mărire de salariu poate fi exprimată exact și calculată unele forme ale bunului
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]