968 matches
-
rost de un nou înaintaș pentru echipa mea de fotbal cu nasturi și eram curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i fac cu mâna și nici nu m-am uitat în urma dubei, așteptând să dispară după colț. Îmi aduc limpede aminte de fața tatei, era neras, mirosea puternic a tutun, părea foarte-foarte obosit, și zâmbetul îi era strâmb, deși m-am gândit mult, nu cred că bănuia dinainte că nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scos, continuându-mi drumul spre casă în tăcere. Perspectivă Când am ieșit din crâșma Vânătorul, fostă, pe vremuri, Leul, în mână cu cele două sticle de bere cehească, reci ca gheața, pe partea opusă a străzii am remarcat de-ndată duba cenușie, și știam că n-am încotro, va trebui să trec în goană pe lângă ea, știam și că va veni în urma mea, în timp ce eu, cu berile în mână, o să fug înapoi la școală, și mai știam că nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ai casei, deci, pe locuri, fiți gata, pas alergător, înainte marș, celor care ajung primii înapoi, poate le dă și-o bere, nu-i strică nimănui o gură de bere, o să vedem ce bine pică după o alergare, curat medicament. Duba cenușie mă urmărea de două zile, dar n-am îndrăznit să spun nimic, conștient că oricum nimeni nu m-ar fi crezut, iar dacă totuși m-ar fi crezut, ar fi fost și mai rău, se știa prea bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de fotbal, o vedeam doar staționând la margine de stradă, avea număr mic de înmatriculare, din trei cifre, după care mi-am dat seama că numai a Securității putea fi, că cine altul ar mai putea avea o astfel de dubă cenușie, cu geamuri de oglindă, n-aveam idee ce vor de la mine, să fi aflat cumva că fusesem de față când muncitorii de la uzina metalurgică au dat foc magazinului sau că odată, în timpul unei pane de curent, intraserăm, împreună cu Feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încercasem un unșpe metri cu mingea de piele spartă pe care, din glumă, băieții au umplut-o cu pietriș, n-am luat-o, deci, numaiecât la fugă, mă gândeam ce-ar fi s-o iau în altă direcție, nu spre dubă, dar în cazul ăsta știam că trebuie să ocolesc prin Piața Centrală, lungind drumul cu vreun kilometru jumate, nu, nu, cum aveam piciorul paradit, în nici un caz n-aș fi ajuns înapoi până la pauză, așa c-am inspirat adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că trebuie să ocolesc prin Piața Centrală, lungind drumul cu vreun kilometru jumate, nu, nu, cum aveam piciorul paradit, în nici un caz n-aș fi ajuns înapoi până la pauză, așa c-am inspirat adânc și am început să alerg spre dubă, gândindu-mă, între timp, că poate nu e una și aceeași, ci o alta, staționând lângă trotuar din întâmplare și nu special pentru mine, simțeam cum se agită berea în sticle, de departe, în geamul de oglindă al ușii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
simțeam cum se agită berea în sticle, de departe, în geamul de oglindă al ușii din spate, mă vedeam alergând, în maiou alb și șort negru, oglinda mă arăta deformat, strâmb, când prea lung, când prea scurt, am ajuns lângă dubă, știam că-n curând va demara, pornind-o după mine, dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat, am trecut pe lângă ea, de frică nici nu mai simțeam durerea din gleznă, duba încă nu pornise, am alergat mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lung, când prea scurt, am ajuns lângă dubă, știam că-n curând va demara, pornind-o după mine, dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat, am trecut pe lângă ea, de frică nici nu mai simțeam durerea din gleznă, duba încă nu pornise, am alergat mai departe, cinci metri, zece metri, duba încă nu pornise, am parcurs jumătate din lungimea străzii, lăsând-o cu vreo douășcinci de metri în urma mea, și când am crezut că, gata, am scăpat, atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
va demara, pornind-o după mine, dar nimic din toate astea nu s-a întâmplat, am trecut pe lângă ea, de frică nici nu mai simțeam durerea din gleznă, duba încă nu pornise, am alergat mai departe, cinci metri, zece metri, duba încă nu pornise, am parcurs jumătate din lungimea străzii, lăsând-o cu vreo douășcinci de metri în urma mea, și când am crezut că, gata, am scăpat, atunci a claxonat strident, m-am speriat atât de tare încât era să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-mi cadă sticlele din mână, a ambalat motorul și am auzit-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu m-am oprit, fugind numai de-al dracu’ mai departe, ei, și atunci duba m-a depășit și s-a oprit, cu o roată pe trotuar, știam că s-a zis cu mine, că m-au prins, dacă până acum, dintr-un motiv sau altul, au mai amânat, acum gata, mă încolțiseră de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la goană, acolo n-ar mai intra, poate, după mine, dar știam că asta-i o tâmpenie, precis ar intra, trebuie să mă adun, să nu stau locului, să merg, să nu cedez, am și pornit-o iar, dar ușa dubei s-a deschis treptat și cineva m-a strigat pe nume, spunându-mi să rămân pe loc, era vocea bunicului, când ușa s-a deschis complet, l-am și văzut, era chiar el, dar credeam că este doar o-nchipuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul a dat din cap, și a spus că foarte bine, se vede că sunt nepotul lui, la care eu n-am mai spus nimic, m-am uitat numai la el, vrând să-l întreb de unde a făcut rost de dubă, și dacă el m-a urmărit trei zile-n șir, iar dacă da, atunci din ce motiv, și atunci, deodată, am observat că bunicul avea cămașa prost încheiată, gulerul îi atârna strâmb și nici cravată nu avea la gât, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul avea cămașa prost încheiată, gulerul îi atârna strâmb și nici cravată nu avea la gât, asta m-a mirat atât de mult că nu l-am mai întrebat nimic, mă uitam prin geam, n-am mai stat într-o dubă ca asta, avea scaunul mult mai înalt decât o mașină obișnuită, așa că se vedea prin geam departe. Ajungând la colț, n-am luat-o spre școală, ci în direcția inversă, pe strada Sáros, și nici la capătul ei n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întreb măcar ce mai face bunica, dacă se simte mai bine, sau dacă nu asta, atunci să-l întreb ce vrea să-mi arate și ce poate fi atât de important încât să vină el personal să mă ia cu duba asta, începusem deja să-mi formulez în gând cum să-i pun înrebarea, dar atunci, deodată, bunicul, fără să se uite la mine, a început să vorbească, avea colțul gurii ridicat, și după asta mi-am dat seama că zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
platforma de la poalele dealului, unde se țineau serbările la iarbă verde, cu mici și bere, după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și de locul aterizare pentru elicoptere, duba se scutura atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar eu a trebuit să mă agăț de marginea scaunului, bunicul a tras cu mașina direct la limita din dreapta a câmpului, lângă nucul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunicul a tras cu mașina direct la limita din dreapta a câmpului, lângă nucul cel mare, unde începea urcușul, a încetinit, a oprit mașina, a stins motorul și mi-a spus c-am ajuns și să cobor. Mi-era cam greață, duba mă scuturase zdravăn, am inspirat adânc de câteva ori, așa cum mă învățase mama, în jumătate de minut mi-a trecut și greața, dar în geamul dubei am văzut că încă sunt palid, bunicul coborâse între timp, ducându-se lângă nucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și mi-a spus c-am ajuns și să cobor. Mi-era cam greață, duba mă scuturase zdravăn, am inspirat adânc de câteva ori, așa cum mă învățase mama, în jumătate de minut mi-a trecut și greața, dar în geamul dubei am văzut că încă sunt palid, bunicul coborâse între timp, ducându-se lângă nucul cel bătrân și spunându-mi să vin și eu, să mă uit la orașul întins la picioarele noastre, pentru că de-acolo, de lângă nuc, e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aduc la rându-mi pe fiul meu aici, dar bunicul n-a zis nimic, a scos doar un oftat, apoi a luat din iarbă, de lângă haină, cele două sticle de bere, nici n-am observat când le-a scos din dubă, și atunci mi-am dat seama că bunicul o să le bea pe amândouă, dar n-am spus nimic, știam că n-ar fi avut nici un rost, bunicul s-a uitat la mine și mi-a zâmbit și mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a lăsat mâna jos, credeam că o s-o arunce mai departe, dar i-a dat drumul lângă noi, și-a săltat haina pe un umăr și mi-a spus să mergem, și-a tras o mânecă și a pornit spre dubă, cealaltă mânecă a hainei flutura în aer, în timp ce încerca s-o pună pe el din mers. M-am uitat în jos, pământul absorbise toată berea, se mai vedeau doar niște pete negre printre smocurile verzi de iarbă, pe locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
parte și de alta a aleii principale, și atunci, preț de o secundă, mi-a trecut prin gând că poate nu era decât închipuire și că nici nu-l aduseseră pe tata, dar atunci, din spatele capelei, s-a ivit o dubă cenușie și a pornit-o lent pe aleea principală, și atunci am spus în gura mare să stea pe loc și să aștepte, și-am început să fug în urma ei, și știam c-o să accelereze, și atunci, de după gratiile ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
or să curgă daunele. Îl trase în weceul judecătoriei. După ce inspectă atent cele două cabine, una pentru bărbați, alta pentru doamne, îl duse în dreptul caloriferului de la geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să ceară oprirea acestei „barbarii”. - Trebuie să fim lăsați în pace, Mitch. Ei nu înțeleg. Asta e treaba noastră. - Da, domnule. - Reporterul ăsta... A văzut ceva din oraș? - Nu, l-am săltat de la intrarea vestică și l-am adus cu duba. - În Whipie nu se întâmplă nimic deosebit. Așa să-i spui. Du-te și spune-i. - Da, domnule. Mitch se răsuci pe călcâie și ieși. Frank se luă după el, nimerind în mijlocul grupului de soldați din anticameră. - E pericol, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ciudate. De pildă, faptul că n-am fost lăsat să vizitez centrul mă îndreptățește să... - Domnule, nouă nu ne plac străinii. Dialogul continuă mult și bine. Reporterul se încăpățâna să nu plece, iar caporalul se pregătea să-l pună în dubă și să-l expedieze, când Frank trimise un om să-i șoptească lui Mitch ceva la ureche. - O clipă, domnule. Patronul vrea să vă vadă. Fiți amabil și arătați-ne ce aveți în geantă. Acolo nu erau decât două cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Într un vagon de voiajori, ci Într-un vagon-dubă, mijloc de transport destinat persoanelor condamnate (ori arestate), fie pentru delicte politice, precum Pazi, fie pentru cele de drept comun. „Primul drum la Mislea a fost și primul nostru drum cu duba. Atașată la anumite trenuri, duba nu seamănă deloc cu obișnuitele vagoane pentru călători. Vagonul-dubă era Împărțit În Încăperi mai mari sau mai mici, adevărate celule de Închisoare puse pe roți. Celula, În care am fost Înghesuite Împreună cu deținute de drept
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ci Într-un vagon-dubă, mijloc de transport destinat persoanelor condamnate (ori arestate), fie pentru delicte politice, precum Pazi, fie pentru cele de drept comun. „Primul drum la Mislea a fost și primul nostru drum cu duba. Atașată la anumite trenuri, duba nu seamănă deloc cu obișnuitele vagoane pentru călători. Vagonul-dubă era Împărțit În Încăperi mai mari sau mai mici, adevărate celule de Închisoare puse pe roți. Celula, În care am fost Înghesuite Împreună cu deținute de drept comun, era lungă și Îngustă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]