KorAP: Find »[drukola/base=dubă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...38 >

937 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297

Jupiter, Venus, Saturn. Aud două voci la 12 noaptea. Au venit două Volgi negre... Și îmi spune soția: Ce caută ăștia? Păi, sunt constructori. Păi la 12 noaptea? Erau doi securiști... și mi-am zis că iar mă bagă în duba neagră... în Volgă. Și când se uită unul la altul... era copilul în pătuț... și mi-au zis: Oameni din ăștia ne trebuie nouă, simpli, care nu fură. Și 10 ani nu i-am mai văzut... După ’90 ce preferințe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în final am primit 15 ani... Ce puteți să-mi spuneți despre perioada de detenție? După ce ne-a judecat, ne-a dus de la Securitate la penitenciar unde ne-a ținut până în iulie ’58... După aceea ne-am îmbarcat într-o dubă și ne-a dus la Aiud, și de-acolo la Gherla unde am stat până în august ’59. Acolo a fost un regim de teroare cum nu s-a mai pomenit. Am stat în celula 33... Acolo am stat cel mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
în situația asta, și ne-a îmbarcat să ne ducă la Gherla, care era acuma penitenciar de refacere, cu d-ăștia care nu mai puteau lucra... Ne-a-mbarcat prima dată pe o mașină, și ne-a dus la Brăila. Acolo venea duba tren care însă n-a mai avut loc și pentru noi, și-așa am ajuns de-am stat și în penitenciarul Galați... Asta se întâmpla la începutul lunii iunie ’64. Penitenciarul din Galați era în formă de semicerc... Acolo am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
am ajuns de-am stat și în penitenciarul Galați... Asta se întâmpla la începutul lunii iunie ’64. Penitenciarul din Galați era în formă de semicerc... Acolo am stat încă o perioadă de 10-12 zile... Ne-a dus apoi cu altă dubă, care colecta de pe-acolo d-ăștia inapți, și care ne-a adus până-n București. Parcă acuma văd peronul numărul unu, cum te uiți spre dreapta... După ce a decuplat trenul și ne-a dus înapoi pe o stradă, de-aia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
care ne-a adus până-n București. Parcă acuma văd peronul numărul unu, cum te uiți spre dreapta... După ce a decuplat trenul și ne-a dus înapoi pe o stradă, de-aia pe dreapta cum intri în București. Acolo era o dubă auto în care ne-a’ încărcat și ne-a’ dus la Jilava unde am stat câteva zile și câteva nopți, după care ne-a-mbarcat din nou într-o altă dubă, d-asta C.F.R., și ne-a dus în sfârșit la Gherla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de-aia pe dreapta cum intri în București. Acolo era o dubă auto în care ne-a’ încărcat și ne-a’ dus la Jilava unde am stat câteva zile și câteva nopți, după care ne-a-mbarcat din nou într-o altă dubă, d-asta C.F.R., și ne-a dus în sfârșit la Gherla. Și vreau să vă spun că la Gherla, după ce-am venit inapt din Balta Brăilei, ne-a adunat dintr-o dată la parterul ăla cu bănci, și jos în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
de 2 iulie 1948, chiar într-o sâmbătă, și tăiasem un miel, și beleam la ăla acolo. Și m-au chemat la poștă, că nu știu ce date trebuie să-i dau, și m-o’ luat și m-o’ băgat într-o dubă, cu altu peste mine acolo... N-am văzut cine-o fost, că așa ne purta... V-au dus la Securitate la Deva? Da, și acolo la anchetă era unu’ Herman Liobin, un evreu, și cu unu’ Iordache. ăștia au fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
dădea drumul la sirenă să urle, și începea să te bată. Ne-o pus la curent de picam jos pe beton... în subsolul ăsta, de la vila Daniel. Da’ nu m-o ținut mult, că dimineața ne-o mutat cu o dubă la Sibiu, pe toți câți eram arestați. Și-o-nceput să aresteze lume multă atunci... Era un complot de la Pui, din Hațeg altu’ al inginerului Caragea... Erau mulți cetățeni arestați... Și-atunci a venit unu’ și mi-o spus: Băi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o cameră mai mare, și-așa am stat până în luna mai când ne-a transferat la Satu Mare, iar de acolo la Cluj, pentru proces. De la Sighet la Satu Mare ne-a dus cu un camion, iar de la Satu Mare la Cluj cu duba C.F.R.-ului. Când a avut loc procesul și cum s-a desfășurat vă mai amintiți? Înspre toamna lui ’49 a avut loc procesul... În condiții civilizate, ne lua pe rând, fiecare se vedea că recunoaște ceea ce-a spus la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
din Ploiești și de-acolo o’ fost eliberați... Când a avut loc plecarea aceasta din Târgșor? Prin septembrie 1950 am plecat la Jilava, unde am stat iarăși vreo 3-4 zile, nu mai mult, și dup-aia am fost încărcați în dube și duși către Canal, la Peninsula, la Valea Neagră. La Jilava, în acele câteva zile, tot împreună ați stat? Toți. Și mi-aduc aminte că într-o cameră mai mică de 10 metri pe 15, erau în jur de 300

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
vechi de la casă pe care-l știam, și care între timp s-o schimbat. Și de la Lugoj ne-au dus la Oradea și iar am trecut prin Jilava... Și prin Sighet am fost de două ori, că așa era ruta dubei, și am stat de dimineața până seara aici, în gară. M-am întors la Oradea unde s-o făcut rejudecarea și ne-o contopit ăia 7 ani... și iar ’napoi la Aiud. Cum a fost de data asta la Aiud

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
celula 0. Și de-abia în decemvrie Marea Adunare Națională le-a comutat pedeapsa de la moarte la muncă silnică pe viață, așa că au scăpat... Și după proces unde ați fost dus? A doua zi după proces m-au pus în dubă și m-au dus la Târgu Mureș pentru reanchetare... Pe mama dracului, că n-a fost nimica, a fost doar o chestie ca să mă timoreze. Și știu că am stat singur în celulă la Securitate, nu mai era nimeni... Dup-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
la penitenciarul din Târgu Mureș. În timpul executării pedepsei prin ce închisori ați trecut? Dom’ne, prin Jilava și prin Gherla, de unde m-am și eliberat. De la Târgu Mureș am plecat la Jilava. Când am fost aduși la Jilava, o coborât duba cu noi până în poarta... parcă-l văd pe plotonieru’ care zicea: Știți unde sunteți, mă? Sunteți la Jimbolia! Și acolo scria „Fortul 13 Jilava.” Acolo ne-a băgat în camera 28, pe celularul număru’ 1... că acolo sunt două celulare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
au bătut lanțurile și pe jos... înainte. Dom’ne, un cer splendid, mii de stele, și cum era și frig, chichiura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați în coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau dubele. Și de două părți reflectoarele, și lângă fiecare reflector, câte un milițian cu automatu’... Dom’ne, dacă v-amintiți de poezia aceea Pohod na Sibir, ei, cam așa a fost acest moment... Noi mergeam parcă pe Golgota, doar că acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
caralii strigă: Lasă vorba acolo, că acum vă pun în genunchi. Și ăla din grupu’ ăsta de optzeci îi răspunde: Lasă, domnule, îi Crăciunul strămoșilor noștri! Dom’ne, n-a mai răspuns nimic... Și-am mers și-am ajuns la dube, și ne-au băgat patruzeci într-una... Și cine era mai înalt, cum eram eu și mai câțiva, dom’ne, n-aveai loc... trebuia să stai așa, că te înghesuiau cu picioarele, te băgau până când se-nchidea ușa. Și-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Și cine era mai înalt, cum eram eu și mai câțiva, dom’ne, n-aveai loc... trebuia să stai așa, că te înghesuiau cu picioarele, te băgau până când se-nchidea ușa. Și-am plecat spre... undeva, că nu știam unde. Duba cu care-am plecat noi a mers, a mers, a mers... vreo trei sferturi de oră. Noi vedeam pe la aerisitoare cum trec liniile de la tramvai, de la troleibuz, lumini... și la un moment dat, se oprește duba. Auzim muzică, veselie, dom

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
că nu știam unde. Duba cu care-am plecat noi a mers, a mers, a mers... vreo trei sferturi de oră. Noi vedeam pe la aerisitoare cum trec liniile de la tramvai, de la troleibuz, lumini... și la un moment dat, se oprește duba. Auzim muzică, veselie, dom’le... Ce Dumnezeu? Și stăm, și stăm, și stăm. La un moment dat, se deschide ușa dubei și apare un ofițer și spune: S-a defectat duba. Vine acuma una de la Interne și o să facem transbordarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
Noi vedeam pe la aerisitoare cum trec liniile de la tramvai, de la troleibuz, lumini... și la un moment dat, se oprește duba. Auzim muzică, veselie, dom’le... Ce Dumnezeu? Și stăm, și stăm, și stăm. La un moment dat, se deschide ușa dubei și apare un ofițer și spune: S-a defectat duba. Vine acuma una de la Interne și o să facem transbordarea. Nu cumva vreunul din voi să se uite în stânga sau în dreapta când trece din una în alta. Și-o pus cele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
troleibuz, lumini... și la un moment dat, se oprește duba. Auzim muzică, veselie, dom’le... Ce Dumnezeu? Și stăm, și stăm, și stăm. La un moment dat, se deschide ușa dubei și apare un ofițer și spune: S-a defectat duba. Vine acuma una de la Interne și o să facem transbordarea. Nu cumva vreunul din voi să se uite în stânga sau în dreapta când trece din una în alta. Și-o pus cele două dube fund la fund, una în spate la cealaltă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
apare un ofițer și spune: S-a defectat duba. Vine acuma una de la Interne și o să facem transbordarea. Nu cumva vreunul din voi să se uite în stânga sau în dreapta când trece din una în alta. Și-o pus cele două dube fund la fund, una în spate la cealaltă și noi am trecut din una în cealaltă. Dom’le, ce moment cumplit... Chiar în fața unui local s-a defectat porcăria asta de dubă... și veselia aceea, seara de Crăciun... Și noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
una în alta. Și-o pus cele două dube fund la fund, una în spate la cealaltă și noi am trecut din una în cealaltă. Dom’le, ce moment cumplit... Chiar în fața unui local s-a defectat porcăria asta de dubă... și veselia aceea, seara de Crăciun... Și noi, acolo, înghesuiți în condițiile acelea. Și-am plecat... Am ajuns undeva la Chitila, habar n-am unde... Ce-mi amintesc, dom’ne, e că ne-au dat jos din dube, și ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
asta de dubă... și veselia aceea, seara de Crăciun... Și noi, acolo, înghesuiți în condițiile acelea. Și-am plecat... Am ajuns undeva la Chitila, habar n-am unde... Ce-mi amintesc, dom’ne, e că ne-au dat jos din dube, și ne-au aliniat... ăștia știau să numere, dom’ne, ori din cinci în cinci, ori din opt în opt, și doar așa te aliniau. Și-acolo ne-o pus să ne aliniem câte opt, să ne ținem de braț

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
n-or avut lanțuri destule... Și ziceau: Un pas la dreapta, un pas la stânga... În momentul în care ați făcut acest pas, am tras. Și îi păcat de șaizeci de bani, cât costă un cartuș... Și ne dirija spre vagonul dubă. Era un frig afară... No, urcați. Dom’ne, ne ajutam unii pe alții, și în special ăștia cu bare... de-aceea vă spun, că era foarte greu ca să-i urci, că n-aveau cum să-și ducă săracii picioarele... În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
spun, că era foarte greu ca să-i urci, că n-aveau cum să-și ducă săracii picioarele... În fine, am ajuns, nu ne-o mai băgat în izolări mici, de două, trei persoane, ne-o băgat în compartimentu’ mare a dubei, și acolo am încăput optzeci de inși, nu comod, da’ de bine, de rău, fiecare își avea locul lui. De jur-împrejur erau bănci, și în mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista în dubă. Și-am stat în dubă, domnule

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
o băgat în compartimentu’ mare a dubei, și acolo am încăput optzeci de inși, nu comod, da’ de bine, de rău, fiecare își avea locul lui. De jur-împrejur erau bănci, și în mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista în dubă. Și-am stat în dubă, domnule, până când la un moment dat a început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și înăuntru căldura noastră... optzeci de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]