4,222 matches
-
clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte scurtă vreme, dânsul plecă spre locuința fetei în grabă mare. Orice clipă în plus era doar o pierdere zadarnică de timp prețios, lucru ce lui nu-i stătea deloc în fire. N-avea nici cea mai mică emoție sau dubiu în privința reușitei sale; încă dinainte știa clar că lucrurile se vor mula întocmai după cursul pe care îl gândise el în plan. De aceea, și era pe deplin conștient de valoarea sa. Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
știe deloc a șovăi: - Să știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea s-o fac, crede-mă că ți-aș interzice pentru totdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oricum, ideile de evoluție și de emancipare sunt numai niște iluzii ieftine, căci întotdeauna există momente în viața omului, când manierele sunt schimbate pe îndeletniciri, iar gesturile elegante, pe porniri instinctuale.” Ne aflăm, cu certitudine, fără nici cel mai mic dubiu posibil, în fața unui creator unic și inconfundabil, poate chiar Istorisiri nesănătoase fericirii 201 genial (am afirmat-o, căci eu am curajul, responsabilitatea și, mai ales, intuiția necesară unui critic literar capabil să ia decizii la timp) plecat în căutarea complicatei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca autorii să-și exhibe fără rețineri, ba chiar într-un act elegant de frondă, procedeele de producere a textului. Ne vedem constrânși să subliniem chiar de la început: cartea pe care o aveți în față și în privința căreia aveți, desigur, dubiile pe care le adăpostește mintea oricărui lector pățit este, împrumutând o metaforă tocită din Istoria ieroglifică, o struțocămilă. La rigoare, ea nu intră nici în sfera literaturii artistice, nici în cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sunt în căutarea unui sens al vieții. Persoane care nu știu ce să facă în fața unei credințe tradiționaliste, atât cea catolică de la Roma, cât și cea de proveniență protestantă, dar care, în același timp, nu se mulțumesc cu necredința și nici cu dubiile lor. Persoane care nu cer un anumit tip de spiritualitate dătător de bunăstare ieftină sau de ajutor pe termen scurt în rezolvarea problemelor vieții. De asemenea, scriu pentru cei care își trăiesc credința în mod conștient. Care nu se limitează
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru a înțelege lumea și a ne organiza timpul. O gândeam. Dar această schemă verticală de rațiune și credință se va demonstra amăgitoare. Această philosophia perennis neoscolastică, mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există dubii prostești sau superficiale care se pot înlătură ușor prin informații. Dar sunt și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lumea și a ne organiza timpul. O gândeam. Dar această schemă verticală de rațiune și credință se va demonstra amăgitoare. Această philosophia perennis neoscolastică, mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există dubii prostești sau superficiale care se pot înlătură ușor prin informații. Dar sunt și dubii inteligente care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
demonstra amăgitoare. Această philosophia perennis neoscolastică, mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există dubii prostești sau superficiale care se pot înlătură ușor prin informații. Dar sunt și dubii inteligente care ajung să se situeze în adâncul minții noastre. De aceea încă de pe când studiam la Roma îmi era
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există dubii prostești sau superficiale care se pot înlătură ușor prin informații. Dar sunt și dubii inteligente care ajung să se situeze în adâncul minții noastre. De aceea încă de pe când studiam la Roma îmi era clar că nu aș fi putut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există dubii prostești sau superficiale care se pot înlătură ușor prin informații. Dar sunt și dubii inteligente care ajung să se situeze în adâncul minții noastre. De aceea încă de pe când studiam la Roma îmi era clar că nu aș fi putut niciodată deveni blând și "echilibrat" precum un coleg de-al nostru model, perfectul clasei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cum pot avea un comportament de fond pozitiv, în fața unei realități incerte și ambivalente a lumii și a mea însumi, fără a cădea în irațional? O decizie existențială amânată Sunt persoane care de ani de zile poartă în interiorul lor un dubiu existențial, fără a putea sau a vrea să-l rezolve. La fel sunt și eu. Apropo de aceasta îmi amintesc de Martin Walser, colegul meu Günter Grass, unul dintre scriitorii cei mai profunzi și elocvenți ai zilelor noastre. Am vorbit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În India cred lucruri asemănătoare unii hinduși despre musulmani, iar în Sri Lanka budiștii naționaliști despre tamil, însă este totdeauna valabil și contrariul. Credincioși de proveniență diversă dau etichete defăimătoare necredincioșilor sau credincioșilor de credință diversă, ateilor, scepticilor sau celor în dubiu, și chiar în acest caz atitudinea este reciprocă, pentru a nu mai aminti binecunoscutele generalizări de natură politică: germanii, elvețienii, americanii. Experiența m-a învățat în schimb că este valabil exact opusul: în toate națiunile, religiile și culturile am întâlnit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
baza cunoștințelor noastre actuale, omul este singurul apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar cosmosul în care trăiesc oamenii și animalele ascunde un mister. La acest mister vom reflecta în continuare. Religiozitatea cosmică În ciuda tuturor dubiilor pe care le am față de concepția mistică a naturii, reușesc totuși să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
responsabilitatea credinței în Dumnezeu? În decursul deceniilor, am vorbit despre Dumnezeu cu foarte multe persoane de proveniență diversă, în locuri și moduri diverse; am dezbătut și meditat. De mai multe ori am fost întrebat: "Vi s-a întâmplat să aveți dubii cu privire la existența lui Dumnezeu?". Răspunsul meu a fost: "De existența lui Dumnezeu nu, dar de probele care o susțin da". Immanuel Kant, cel care a dus la desăvârșirea și depășirea Iluminismului, m-a convins imediat: rațiunea "pură" sau teoretică are
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care vorbesc statisticile. Nu mai este suficientă lamentarea cu privire la decadența valorilor epocii noastre și a spiritualității, produs al pluralismului său. Dar creștinismul poate încă să ofere o orientare? În lumina realității Bisericii prezente, nu ar trebui mai curând să avem dubii cu privire la această religie? Creștinismul nu a pierdut din credibilitate, nu doar din perspectiva țărilor europene, ci și la nivel mondial? Nu este mai curând parte a problemei decât soluție? Astăzi, mai mult ca oricând, există tendințe de abandonare a creștinismului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ci semne concrete, semne de umanitate și umanizare a omului și a societății. Totuși, nu doresc deloc să mă prezint precum unul ce a realizat toate aceste lucruri. Nu sunt un creștin model, un candidat la canonizare. Însă nu am dubii că această forță spirituală determinantă este cea care a făcut ca spiritualitatea mea să fie una optimistă. Este o consolare să văd că această forță a spiritului nu scade în mod necesar cu trecerea anilor și că, la bătrânețe, poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în ebraică zimzum) și "retragere" voluntară înapoi, o autolimitare a lui Dumnezeu. Este acesta un răspuns mulțumitor pentru evrei, pentru creștini? Cu tot respectul pentru Hans Jonas, căruia îi datorăm importanta operă Principiul responsabilității, observ că mi s-au confirmat dubiile pe care le nutresc cu privire la această soluție, împărtășite și de importanți teologi evrei precum Louis Jacobs și Joseph Soloveitchik: faptul că Dumnezeu trebuie să se retragă, să se "contracteze", la fel ca în cazul naturii omului; pentru a da ființă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
schimba condițiile dureroase ale vieții. Mai mult, ar trebui să elaborăm durerea în profunzimea noastră. Eliberarea interioară de durere se manifestă de fiecare dată când un om de credință nu se sufocă în fața greutăților și a problemelor: dacă în ciuda tuturor dubiilor nu disperă, dacă în ciuda singurătății nu se dă bătut, dacă în ciuda pedepselor nu-i lipsește bucuria, dacă în ciuda înfrângerilor nu este anihilat. Existența omului rămâne în orice caz un eveniment marcat de cruce: de durere și îngrijorare. În perspectiva crucii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vizează un guvern mondial unic sau birocratic. Nici dominarea exercitată în numele unei culturi sau religii, a constrângerilor fizice sau spirituale vechi și noi sub semnul legalismului, dogmatismului sau moralismului. Dimpotrivă, îmi doresc libertate pentru necredincioși și pentru cei aflați în dubiul credinței și necredinței, dar și solidaritate față de ei. Speranța mea concepe și o comunitate ecumenică a popoarelor, "națiuni unite" în sensul autentic al termenului: iar în slujba lor, religii ale căror intenții umane profunde și fundamentale mântuirea omului și a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Când a atins oglinda cu degetul, vrând parcă să se convingă de materialitatea acesteia, vizaviul și-a pus și el degetul, de cealaltă parte, firește, dar cu mult alături, cam la o palmă, dorind, se pare, să-i dovedească, fără dubii, că orice comunicare între imagine și realitate este, în cazul lor, imposibilă. G. s-a bărbierit orbește, fiindcă, străin, cel de dincolo se așezase pe marginea căzii, proptindu-și bărbia în palme și lăsând impresia că este cufundat în gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Wolfe-Murray, în The Huffington Post. El consideră că ceea ce s-a întâmplat în România în 1989 a fost o revoluție reală, de care românii nu sunt mândrii pentru că iubesc teoria conspirației și să dea vina pe alții. „Nu am niciun dubiu că schimbarea de putere din România a fost o revoluție - chiar daca înscenată, iar mulțimea a fost manipulată. Are toate ingredientele unei revoluții clasice: o schimbare totală a sistemului politic, o mulțime furioasă, câteva zile de haos, grupuri înarmate care s-
Huffington Post: "Din '89, România a fost condusă de o gașcă incompetentă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80489_a_81814]
-
personale e mînat de subiectivism furibund, pînă la fanatism (cea mai odioasă boală a spiritului ). Dumnezeule, ce plăcere îi face să se audă dizertînd! Nu îngîmfarea, nici măcar megalomania nu mă supără atît cît faptul că are numai certitudini și niciun dubiu!". Nu ne îndoim însă că o serie de date oferite de Silviu Brucan ( ce contează!) cu privire la "brusca și inexplicabila îmbogățire a unor personaje", după decembrie 1989, n-ar putea stîrni obiecțiile criticului nostru: "Nicolae Văcăroiu (la începutul mandatului de prim-
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
de junețe mi-a consolidat opinia de acum zece ani. Cel de-al doilea Steinhardt nu înseamnă decât maturizarea firească a primului - sub impactul noilor experiențe existențiale, culturale și spirituale prin care i-a fost dat să treacă." (pag. 52) Dubiile mele, dacă e să mi le restrâng la dimensiunea acestui pasaj, se opresc în jurul firescului sub semnul căreia s-a petrecut toată această evoluție. Căci, cu flerul lui politic bine exersat, Dan C. Mihăilescu sesizase ceea ce o simplă perspectivă stilistică
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
a o interesa cu preeminență „instrumentele de lucru și metodele de redactare“, „stările infertile , de sterilitate și inhibiție, de vulnerabilitate și crispare“, „tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]