1,272 matches
-
aici și nu în sala cu oglinzi, domnule sculptor. Ca să înțelegi cum își fac opera viermii de mătase și ce ar trebui să fie adevărata artă. " Și, înflăcărîndu-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru suma de 12 pînă la 15 franci“? Nu cred că cei doi tineri și-ar fi putut oferi un asemenea lux, dar Îmi place imaginea părinților mei sorbindu-se din priviri Într-o trăsură care strălucește În soare, printre duzi, stejari mediteraneeni și levănțică sălbatică, pe drumuri care Îi aduc mai aproape de locul unde poetul Petrarca a avut geniul de a lega amintirea unei iubiri de permanența unui peisaj. Puteți avea deplină Încredere În tata că a găsit pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul după-amiezii, în timp ce lucrăm, e la fel de rău să afle înainte de prânz ca și imediat după aceea. Șoseaua făcea o buclă largă la capătul așezării, după ultima casă se vedea în depărtare un uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul olar al lui Cipriano Algor, care purta același nume, s-a hotărât să planteze dudul într-o zi atât de îndepărtată încât nu fusese păstrată în memorie. Cuptorul, pe o latură, fusese o modernizare adusă de tatăl lui Cipriano Algor, care și el primise același nume, și înlocuise un altul, foarte vechi, ca să nu spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici sub soarele încins al carierei, nu s-a mai așezat la masă nici la roată, n-a mai curățat cenușa căzută de pe grătar nici n-a mai întors piesele care se usucă, n-a curățat cartofii, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tot felul de lucruri absurde, cum ar fi că te întorci acasă cu jumătate din vase sau că fiica ta te va lăsa în curând singur. Olarul ajunse la capătul drumului și respiră adânc. Decupat pe perdeaua de nori cenușii, dudul negru e la fel de întunecat pe cât îi cere numele. Lumina felinarului nu-i pătrunde coroana, nu atinge nici măcar frunzele crengilor mai joase, doar o slabă luminozitate tapisează solul aproape atingând trunchiul gros al copacului. Vechea cușcă pentru câine e tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urciorul pe care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e un subiect potrivit într-un asemenea moment, fiicei lui nu-i spuse decât, E un câine afară, făcu o pauză, așteptând parcă un răspuns, și adăugă, Sub dud, în cușcă. Marta se spălase și se schimbase, se așezase un minut odihnindu-se înainte de pregătirea cinei, nu-i arde să se gândească la locurile pe unde trec și zăbovesc câinii fugiți sau abandonați în hoinărelile lor, Să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie, chiar dacă nu de model recent, așa cum știm. Sub dudul negru, apa se scurgea de pe frunze în picături mari și rare, acum una, apoi alta, la întâmplare, de parcă legile hidraulicii și dinamicii lichidelor, încă stăpânind dincolo de precara umbrelă a copacului, sub el nu s-ar fi aplicat. Cipriano Algor puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a fost găsit, acesta îi va fi numele, Pe mâine, tată, somn ușor, Pe mâine, să nu stai târziu la cusut, ai grijă cu ochii. După ce fiica lui se retrase, Cipriano Algor deschise ușa care dădea afară și privi spre dudul cel negru. Burnița persistentă continua să cadă și nu se simțea nici un semn de viață în cușcă. O mai fi acolo, se întrebă olarul. Găsi un fals pretext ca să nu meargă să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
această culoare, sau, cum nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
împiedica să se întâmple asemenea calamități. Se ridică în două labe, agitându-și coada cu forță, ca și cum ar fi rotit o biciușcă, și, pentru prima dată de când venise aici să ceară azil, Găsit lătră. Cipriano Algor conduse încet furgoneta spre dudul negru și se opri la mică distanță de cușcă. Credea c-a înțeles ce vrea Găsit. Deschise ușa de pe partea opusă, și, înainte să apuce să-l ivite la plimbare, câinele era deja înăuntru. Cipriano Algor nu se gândise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
umblând pe aici acum două trei zile, l-am strigat, dar s-a făcut că nu mă aude, e un animal frumos, Când m-am întors ieri acasă de la cimitir, am dat de el pe jumătate ascuns în cușca de sub dud, care a fost a altui câine pe care l-am avut, Constant, era întuneric, doar ochii îi străluceau, Căuta un stăpân pe placul lui, Nu știu dacă eu sunt un stăpân pe placul lui, poate că are deja unul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se întorcea ca s-o ia înapoi pe drumul pe care venise, se uită la câine și la bărbatul care conducea, bărbatul îi făcu cu mâna stângă un semn de rămas-bun, câinele probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i se explice noua compoziție a agregatului familial, cum se spunea pe vremuri. Marta îl certă, Să te văd cum te porți de acum înainte, între tine și bărbatul meu poți fi sigur că-mi aleg bărbatul. Ultima umbră a dudului negru se retrăgea încetul cu încetul începând să se piardă în umbra mai adâncă a nopții care se apropia. Cipriano Algor murmură, Trebuie să avem grijă cu Marçal, ce-a spus el adineauri a fost ca o lovitură de cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Isaura, în sfârșit, adăugă propriul lui nume, Cipriano, Cipriano, Cipriano, îl repetă până pierdu șirul, până când simți că amețeala îl azvârlea în afara propriei persoane, până când încetă să mai înțeleagă ce spunea, atunci pronunță cuvântul cuptor, cuvântul șopron, cuvântul lut, cuvântul dud, cuvântul arie, cuvântul felinar, cuvântul pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă, cuvântul apă, cuvântul olărie, cuvântul iarbă, cuvântul casă, cuvântul foc, cuvântul câine, cuvântul femeie, cuvântul bărbat, cuvântul, cuvântul, și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din olărie, însoțindu-l la Centru, așezată lângă el în furgonetă, se gândi la ea în diverse situații, din ce în ce mai intime și mai liniștitoare, mâncând la aceeași masă, conversând pe banca de piatră, dându-i de mâncare câinelui Găsit, culegând fructele dudului negru, aprinzând felinarul de deasupra ușii, dând la o parte cearșaful, fără îndoială prea multe gânduri și prea aventuroase pentru cel care refuzase până și să guste din prăjitură. Bineînțeles că vorbele lui Marçal nu cereau un răspuns, fuseseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că se va preschimba în diamant. Cu blana de pe spate zburlită, cu coada între picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul dintre stăpâni, casa și câmpul păreau abandonate, iar dudul negru, desigur din pricina unghiului de incidență a soarelui, părea să proiecteze o umbră stranie, care se târa pe sol ca și cum venea de la un alt copac. Spre deosebire de ce se crede în general, câinii, oricât ar fi de îngrijiți și răsfățați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din când în când de soarele care se insinuează și se deplasează în frunziș, sunt avangarda unei noi ocupații, a sute de figuri identice care, în batalioane strânse, vor acoperi planșele lungi, o mie două sute de figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pietrarilor, și faptul e riguros istoric, le-a plăcut întotdeauna să mănânce în aer liber, chiar când au lucrat în deșert, cu atât mai mult într-un loc atât de agreabil de campestru ca acesta, cu planșele de uscat sub dudul negru, și plăcuta adiere a amiezii. Indiferent de unde vii, trebuie să ieși afară, spuse Cipriano Algor, problema e cum te scot de aici, ca să te duc în brațe ești prea grea, dacă te târăsc îmi distrugi dalele de pe jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în liniștea nopții, tremurând de frică și de emoție, înaintează pe pipăite pe coridorul întunecat să descopere ce jucării și daruri visate i-au fost puse în pantof. Cipriano Algor se încălță, deschise ușa bucătăriei și ieși. Frunzișul compact al dudului negru reținea cu fermitate noaptea, nu-i va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin jumătate de oră. Se uită spre cușcă și își roti ochii de jur împrejur, mirat că nu vede câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu pământul care prin drept natural îi aparținea, o bătători ca nici un pumn de țărână să nu rămână pe dinafară, și, cu trei păpuși în fiecare mână, se îndreptă spre casă. Curios, cu capul ridicat, Găsit țopăia pe lângă el. Umbra dudului negru se despărțise de noapte, cerul începea să se deschidă tot în primul albastru al dimineții, soarele nu va întârzia să apară pe orizontul care de aici nu se poate zări. Cum au ieșit, întrebă Marta când tatăl ei intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai ridicat o dată, apoi încă o dată cu mai mare efort, a treia oară n-a fost decât o încercare lipsită de convingere. Cu sufletul și stomacul în stare de plenitudine, Cipriano Algor se lăsă să alunece în somn. Afară, la umbra dudului negru, Găsit dormea și el. Ar fi putut sta așa până la întoarcerea lui Marçal și al Martei, dar deodată câinele lătră. Tonul nu era de amenințare sau de teamă, era o simplă alarmă convențională, un cine e acolo din datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și mai mult de la spinoasa situație în care i-am lăsat pe Cipriano Algor și Isaura Madruga, acum singuri, de vreme ce Găsit, pricepând cât de încurcate erau lucrurile, consideră că e cazul să se îndepărteze și să se întoarcă la umbra dudului negru ca să-și continue somnul întrerupt. E vasăzică momentul să căutăm o soluție pentru inadmisibila stare de lucruri, făcând, de exemplu, ca Isaura Madruga, mai hotărâtă ca femeie, să pronunțe câteva cuvinte doar ca să vadă ce se întâmplă, acestea vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu le-ar mai recunoaște ca fiind opera lui, condamnându-le să fie definitiv orfane. Tot opera lui, și foarte trudnică, sunt și zecile de păpuși terminate care, în fiecare zi, sunt transferate pe planșele de uscare, afară, la umbra dudului negru, dar acestea, fiind așa de multe și nedistingându-se una de alta, nu cer altă grijă și atenție decât cea indispensabilă ca să nu se strice în ultimul ceas. Pe Găsit au fost nevoiți să-l lege ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]