476 matches
-
gândi cu mâhnire la galeriile de metrou. Voi locui o vreme la fabrica de stixuri, unde proviziile nu-mi vor lipsi. Nu-mi va lipsi nici udătura, cu tot Vinalcoolul pe mâna mea. Totuși toate aceste cadavre vor duhni, vor duhni insuportabil. Așadar va fi nevoie să mă retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre, pe Podul Prieteniei. După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tridentul și plasa lui... Numai așa vei învinge. Aleargă! — Ajunge. Dacă nu-ți continui antrenamentul și nu alergi, te omor. Ajunge, răspunse Valerius nepăsător. Instructorul îl apucă de gât cu mâna liberă, roșu la față de furie. Valerius îi simțea răsuflarea duhnind a usturoi. — Te-aș sugruma cu plăcere, Valerius. Știi de ce? Cu o mișcare bruscă, Valerius se eliberă din strânsoare. — Nu așa sugrumi un om, zise disprețuitor. Vrei să-ți arăt eu cum? Îl apucă pe instructor de gât și apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi spus să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimeni. Își scria cheltuielile cu cifre ordonate, străduindu-se să gătească bine și ieftin. Îmi lipesc palmele de fereastra rece, la fel cum le lipea ea. Străzile lașului mi se păreau-obosite, anoste, oropsite. Zidurile cu rouruscă tristă, sala de cinema, duhnind a motorină și traversată de șobolani, unde am văzut amîndouă ceva oribil, cu un matroz sovietic, mustăcios. Asociam casa de pe "Trompeta" cu o oglindă neagră; cele sclipind erau dincolo, în "țara francă"***** a Lisellei. Bunelul rămînea închis (a ieșit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a hotărît Pasăre, pășind în librărie tocmai cînd storceam cîrpa în găleata de zoaie. Avea ochii ca spirtul medicinal și duhnea terifiant. Dacă ești fată de comitet, te ajut. Recenzează-l pe ăsta (și mi-a băgat în mînă placheta unui colonel de securitate) ca să redebutezi". Părea aproape normal totul, nu? Puteam să fac din nou critică literară. Pasăre îmi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încețoșată să-i fi arătat o imagine mult deformată. Se aplecă deasupra patului și încercă să o sărute. Olga acceptă gestul soțului ei, dar când îl simți că e bine aburit, dădu capul într-o parte și-i spuse șoptit: - Duhnești a băutură ca un butoi! Ești beat, Victore! Du-te acasă și te culcă. - De fe-li-ci-le, mamă, de fe-li-ci-le...! - Fii cuminte și du-te acasă... Te rog...! Vezi că ți se încurcă limba chiar și când pronunți cuvinte simple... - Aș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se târăsc oamenii cu lăcomie spre ceruri Când le put a privată și gesturi, și mâini, și razele ochilor Orice pâlpâire de gând le duhnește ca o bubă plină cu viermi Cum să rezist eu singur și pur În această leprozerie nedeclarată Unde oricine se plimbă prin aerul putred fără să știe că este bolnav Am Încercat să mă scutur de diagnosticul atât de precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din cauza trăscăului care le înviorase ochii și le îmbujorase obrajii. Omul-pasăre făcea volute, începând deja să amestece limbile, păsărește. Puteai să juri că ai în fața ta doi frați siamezi. Puțică își îmbrăcaseră haina largă, singura pe care, laolaltă cu punga duhnind a aurolac, erau dispuși s-o împartă. Fiecare cu câte o mână și un picior afară și capetele scoase ca din același gâtlej, făcură o tură prin fața audienței înveselite. Apoi trecură la numărul de senzație. Puțică din dreapta începu să mănânce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sus tot ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei. La Gerace, Tommaso a reușit să vorbească, ajutat de un prieten de nădejde, cu cei din temniță: cam vreo 20 de bărbați cu bărbi răvășite, duhnind ca niște capre. Unul dintre ei știa chiar să citească și puse multe întrebări, a vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme. Părea să aibă stofă de căpetenie. Tommaso a promis
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care cei răi și puternici îi supun pe cei slabi și buni. Imagini kafkiene tulbură dimensiunile clare ale lumii: "Creșteau cât patru într-un an/ și scoși apoi spre vin pe mesele comune,/ copți grași cu usturoi, s-au dovedit duhnind,/ Pleoștiți la gust și fără nici o sevă/ ca și cum molfăi țâța unui mort." Ni se înfățișează o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mizeri și impunători. A se vedea, bunăoară, ursul uriaș, respingător ca înfățișare, dar care are capacitatea de a visa la propria împlinire, așadar este apt a-și restaura inocența printr-o realitate paralelă: "Tâmpit de dans, cu părul încleiat și duhnind/ de toate scursorile/ ursul visează la Ursula" (Ursul). Sau deplorabilul măgar, Midas, la al cărui piept crește o lupoaică albă ce-l umple de regești dezmierdări: "de-un timp, la pântecele ei/ într-adevăr mă simt regește / dar vai urechea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de fierbinte). Sau: "(astăzi va fi așa de pustiu / astăzi aceste cărți ce-mi subvenționează/ existența vor coborî în stradă să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix - adăugă tânărul, uimit de această primire - nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să-l primească “unchiul”? Dar de ce? Desigur că nu a lămurit bine
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
a pastorului au ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist al foamei, contribuie și ea la accentuarea atmosferei de nobilă sfidare a realității. Ianuarie 1960 Și-atunci m-am aruncat în apa neștiută, fără a fi învățat
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
sabie și asta se găsește foarte explicit atît în Vechiul și Noul Testament cît și în manuscrisele descoperite la Marea Moartă unde ei clo- ceau conspirația împotriva romanilor și a întregului neam omenesc. Acest viespar iudeu care numai a blîndețe nu duhnea, a fost ațîțat de nebuniile și nelegiuirile rabinului eretic Filon pentru realizarea religiei universale. Toți susținătorii lui au fost iudei elenizați din Alexandria dar a găsit destui adepți și în Iudeea, pentru că trebuia anihilată religia crucii practicată de galii și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la traci și Zabelo la geți, divinita- tea are o trăsătură fundamentală, se naște din lumină, regenerează viața pe pământ și apoi se urcă iarăși în lumină la ceruri. Iahwe se ține numai la întuneric și la dos puturos ce duhnește numai a pucioasă! Obiceiul adepților lui Sabasios de a consacra mîinile pentru rugăciune din care primele trei degete întinse, făceau gestul liturgic al binecuvîntării și care a fost preluat de iudeo-creștini fără să se rușineze. Adepții religiei înțelepților - mitraismul - credeaua
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
îngrozitor și, nu numai că trebuie să-l tragi în piept, ci mai ești și nevoit să și trăiești în atmosfera lui cîtva timp. Fumul acesta are un iz cumplit, indescriptibil, cam ca acela care plutește în preajma rugurilor funerare indiene. Duhnește ca aripa stîngă a îngerului trimis să vestească ziua Judecății de Apoi; e încă un argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împotriva Armatei Roșii și a propriilor conducători, "Bucureștiul dădea impresia unui oraș mut și abandonat", își amintește Petru Dumitriu. "Noaptea nu era nimeni pe stradă cu excepția patrulelor de poliție dotate cu arme automate ușoare și civili siniștri, întotdeauna perechi, care duhneau a poliție secretă de la kilometri distanță" (Dumitriu: 1961, 18). O atmosferă apăsătoare, menită să descurajeze orice manifestări de frondă împotriva regimului. Însă PMR a încercat de asemenea să câștige populația de partea sa, nu numai să o intimideze. Stau mărturie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce monstruozități duhnind a praf de pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar: Nicolae Moraru. Le vorbea (în acea zi) studenților, cu drăgălașul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gunoiul sub covor: centrul să ia ochii, în rest... - cerșetorii; unde vrei, unde nu vrei, bălăbănindu-se ca niște metronoame dezafectate și îndrugînd jalnice tînguieli orientale. - pe trotuar; în spate, la doi-trei metri, unu perseverează în slobozirea gîtlejului de mucusurile duhnind a mărășească și-a cinzeacă; mă opresc, îl las să treacă, aștept să se depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită curte din centru? Cea a Teatrului Național; parte din gărduțul de fier (gardul original, masiv, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de operetă...! Gh. P. unu: Da tu nu mi-ai cîntat ca un tenor liric, și inocent, aria cu fiul în America și cocoșeii de aur? Gh. P. doi: Tocmai de aia. Spune ce ascunzi în sufletul ăla care-ți duhnește a canal, a rușine... (îl apucă de gît) Gh. P. unu: Ești nebun de-a binelea! Ești bun de legat, du-te dracului! Dă-mi drumu'! (scapă din strînsoare) Gh. P. doi: (îl prinde) Vino-ncoace! Stai aici și spune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care descriu evenimente având
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care tuna și fulgera împotriva autorităților și care, prin înjurăturile lui răsunătoare, făcea să zăngăne geamurile și mătura șirul de băbuțe de pe banca lor. Or, același Gavrilici, când o întâlnea pe bunica, se oprea și, încercând să-și aspire răsuflarea duhnind a vodcă, rostea cu un vizibil respect: - Bună ziua, Charlota Norbertovna! Da, era singurul, din curtea aceea, care o chema pe numele ei franțuzesc, ușor rusificat, e drept. Ba mai mult, ținuse minte, nu se mai știa nici de când, nici cum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cereasca boltă cu naltu-i baldachin, Îl amețește fala puterii, ca un vin. Da, oamenii aceștia, sărmani printre sărmani, Și deșelați de trudă, împovărați de ani, Sub maldărul de zdrențe cu trupul sfânt, diform, Murdară vărsătură-a Parisului enorm, Se-ntorc duhnind a doagă și a balerci din vii Cu frații lor de arme albiți în bătălii, Le spânzură mustața ca un străvechi stindard. Flori, arcuri triumfale și prapure ce ard144. Punând în paranteză literatura propriu-zisă, să nu uităm nici faptul că
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]