741 matches
-
făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
furie teribilă. Pisă două tablete de Lexomil În puțină dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar, Îl aruncă pe parchet; duhoarea era atroce. Copilul Înghiți fără Împotrivire amestecul și Înțepeni, ca năucit de o lovitură. Bruno Își puse bluzonul și se Îndreptă spre Madison, un bar de noapte de pe strada Chaudronnerie. Cu trei mii de franci, plăti o sticlă de Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea, ca la un semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea Încotro. Poate că de-asta spusese Barra că e frumoasă? Cum-necum, urâtă sau frumoasă, Nunatuk avea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văd decât o singură explicație: ai fost atât de tensionat - supraâncordat, epuizat nervos - Încât locul ăsta liniștit e prea liniștit pentru tine. Ești racordat la Înaltă tensiune. Era evident Îngrijorată de forța și violența reacțiilor mele. - Trebuie să scap de duhoarea asta grețoasă de mâncare gătită. - Hai să ieșim. - Da, să ieșim În oraș. Tu ai nevoie de o masă bună, Rosamund - trebuie să te hrănești. Eu n‑am nici un pic de poftă, dar vreau ca tu să mânânci. Nopțile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că exagerezi cu chinina, Își dădea Rosamund cu presupusul. - Doctorul Schley mi‑a spus că pot lua orice doză pentru aritmia mea - pentru fibrilații. Dumnezeule, toată lumea o face azi pe doctorul! Ne‑am dus pe plajă ca să nu mai simt duhoarea din bucătărie și putoarea homarilor la grătar de pe strada principală. La „Le Forgeron”, le patron trândăvea În fața porții cu privirile pierdute pe mare și nu mi‑a răspuns la salut. - Cinci mii de mile depărtare de Franța și a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În mod normal, le‑aș fi savurat cu entuziasm. Dar carnea din piață era grosolană. Când Îmi pregătea supe, nu suportam să Înghit nici măcar o lingură. Francezii de jos continuau să gătească diferite sorturi de excremente și mă Înnebuneau cu duhoarea. - Cum e posibil ca niște oameni drăguți, cumsecade, agreabili, civilizați să gătească - și să mănânce! - asemenea Împuțiciuni! - S‑ar simți jigniți dacă le‑aș cere să Închidă ferestrele, mi‑a replicat Rosamund. Dar nu crezi că ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l-a păzit Bruno pe deținut? De ce a lăsat asupra lui uneltele diavolului? Că la noi neglijența e mai gravă decât rebeliunea. Și s-a zis cu bătrânul Bruno. Și copiii lui tușesc... ARTUR: Ascultă, Grubi! Tu nu vezi ce duhoare e aici? Tu nu vezi cum arată securea ta? Tu nu vezi nimic? Toate astea trebuie să aibă un capăt. CĂLĂUL: Nu-i destul că-l aveți dumneavoastră? Vreți ca și alții să-și pună capăt? ARTUR: Sucit mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la mormânt! Am să culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata cu murdăria! (Din sticlă nu mai curge nimic.) Gata? (I se face rău; râgâie, tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el e cel mai vinovat dintre toți... L-am mirosit... ARTUR: L-ați mirosit? GUFI: Îl miros tocmai de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aceste cadavre vor duhni, vor duhni insuportabil. Așadar va fi nevoie să mă retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre, pe Podul Prieteniei. După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce în oraș. Morții mumificați de clima deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
jos obiectul cu pricina. Era un pion de la jocul de șah pe care îl sculptasem dintr-o coadă de mătură. L-am băgat în buzunar. Încă îl mai am. Când l-am strecurat în buzunar, mi-a ajuns la nas duhoarea infracțiunii împotriva ordinii publice săvârșită de Bernard B. O’Hare. Pe măsură ce coboram scările duhoarea devenea și mai puternică. Când am ajuns pe palierul din fața ușii tânărului dr. Abraham Epstein, un om care își petrecuse copilăria la Auschwitz, duhoarea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
sculptasem dintr-o coadă de mătură. L-am băgat în buzunar. Încă îl mai am. Când l-am strecurat în buzunar, mi-a ajuns la nas duhoarea infracțiunii împotriva ordinii publice săvârșită de Bernard B. O’Hare. Pe măsură ce coboram scările duhoarea devenea și mai puternică. Când am ajuns pe palierul din fața ușii tânărului dr. Abraham Epstein, un om care își petrecuse copilăria la Auschwitz, duhoarea m-a oprit locului. Următorul lucru de care mi-am dat seama a fost că băteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la nas duhoarea infracțiunii împotriva ordinii publice săvârșită de Bernard B. O’Hare. Pe măsură ce coboram scările duhoarea devenea și mai puternică. Când am ajuns pe palierul din fața ușii tânărului dr. Abraham Epstein, un om care își petrecuse copilăria la Auschwitz, duhoarea m-a oprit locului. Următorul lucru de care mi-am dat seama a fost că băteam la ușa doctorului Epstein. Doctorul a venit la ușă în halat și pijama. Era în picioarele goale. A fost surprins să mă vadă. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură pentru golirea haznalelor, printre care un dezinfectant cu microunde și o instalație de determinat cantitatea de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcea duș și se privea în oglinda ușor aburită, care nu-i arăta clar întregul trup, dar i-l descria destul de bine. Ridica brațul drept; pielea îi fleoșcăia și-i trimitea miros de Dove. Ridica brațul stâng; se insinua o duhoare pestilențială și subțire, care nu dispărea nicicum și - Elena era recunoscătoare măcar pentru atât - nu se răspândea niciodată la o distanță mai mare de câțiva centimetri în jurul subțioarei. Era mirosul ei pentru ea însăși, un fel de cadou pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al rezervorului din WC-ul de acasă. Întotdeauna găsea defecte closetelor străine pe care le vizita. Numai acasă, își spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar la ureche: — Ce fetiță rea - fumatul nu-ți face bine. Gâdilată de barba lui, însoțită de duhoarea de bere de rigoare, Tabitha se trase deoparte, tocmai când MM intră și spuse: Are cineva vreo veste de la Violet? Clătinarăm cu toții din cap. Toată lumea e aici, în afară de ea, MM, zise Matthew. Și de Sally. S-a dus s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aerul; vacarmul, cu tăcerea; spaima, cu liniștea... Fabricile, cu arborii; mașina, cu caiacul; uniforma, cu goliciunea... Ordinele, cu libertatea; moartea, cu viața; urâtul, cu frumosul... „Civilizația“, cu Natura... În urmă, rămăseseră Chicago și Vietnamul, frigul și moartea, poluarea și napalmul, duhoarea și neînduplecarea... Și Clarence... De parcă ar fi vrut să alunge vechile amintiri, respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spiritul de luptă și se simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici să dea ordine. Se răspândea indisciplina; toată compania, care fusese martoră a măcelului, era cuprinsă de aceeași senzație de lehamite. Chipurile ciopârțite ale morților, duhoarea cadavrelor, tânguiala muribunzilor îi asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de armă. A doua zi, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zărea la distanță. — La urma urmelor, murmură el cu voce tare, ce dracu’ îmi pasă mie ce gândește ea? Își reluă drumul spre hotel. Un portar somnoros apăru pe trotuar și începu să scoată enorme butoaie de gunoi a căror duhoare se răspândi de-a lungul străzii. De parcă ar fi fost un semnal, porțile mari începură să se deschidă una după alta, și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau că se lasă antrenați într-o ciudată întrecere în care fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nici cea mai mică Adina Dabija 62 Îndoială că mi se petrecea un lucru identic cu ceea ce trăiau toți navetiștii din acel tren puturos ce vindea iluzii, În care mă aflam. respiram același aer de mâncare la pachet Înmiresmat cu duhoarea de budă de tren accelerat la clasa a doua și Împărtășeam cu toții aceleași vise de furnici. Crezusem că, odată ce voi scăpa de plictiseala de provincie și de bombănelile lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia Îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dinți. Nu aveam nici cea mai mică îndoială că mi se petrecea un lucru identic cu ceea ce trăiau toți navetiștii din acel tren puturos ce vindea iluzii, în care mă aflam. Respiram același aer de mâncare la pachet înmiresmat cu duhoarea de budă de tren accelerat la clasa a doua și împărtășeam cu toții aceleași vise de furnici. Crezusem că, odată ce voi scăpa de plictiseala de provincie și de bombănelile lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
păsările au devenit stăpîne pe apartamentul meu am sperat că mirosul de coteț va deveni destul de jenant pentru locatarii ultimului etaj sau pentru alte persoane avînd ferestrele de aceeași parte cu mica mea fereastră deschisă de la baie. Un fel de duhoare se instalase în apartamentul meu, un amestec de mirosuri provenind de la excrementele păsărilor, dar și de la penele rămase de la ele, de la praful acumulat pe mobile și pe mochetă, de la resturile din pubelă nedevorate integral precum și... de la mine. totuși, țin să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
biscuiți : trei ani. Pentru lapte : șase luni. Un miros din ce în ce mai insuportabil pătrunde de pe coridor (sau mai degrabă din bucătăria doamnei Bordaz). Un miros de pește stricat. (apucase, doamna Bordaz, să facă piața ?) Un miros cumplit pătrunde și de pe stradă, o duhoare de zarzavat alterat, de cărnuri putrede, de gunoaie neridicate. X încearcă să acopere cu fîșii de leucoplast toate crăpăturile de la uși și de la ferestre. După o vreme simte însă că nu mai are aer, că se sufocă. mai mult decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]