1,466 matches
-
înfrigura în vene foculși n-o vesteji la căpătai,lasă-i nevinovăția crudăa iubirii-n ziua cea dintâi.Lasă-mi toamnă dragostea fecioarănu mi-o întrista că cerul tău,lasă-i nevinovăția crudă,lasă-i dorul verde tot mereu.... XII. DUIOȘIE, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 612 din 03 septembrie 2012. Precum se știe, doar copiii nu sunt niciodată pregătiți pentru somn. Prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care avea
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
și urarea străbună de LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE! Vă doresc viață îmbelșugată, dragoste și respect în familie, împliniri, pace și lumină! Primiți din partea mea aceste versuri pentru a... vă identifica în strofele ce vi se potrivesc!! Sunt crizantema iubitoare Cu duioșie încărcată Sunt floarea toamnei zâmbitoare Ce nu se uită niciodată Sunt o camelie crescută Cu dor adânc să te pot prinde Sunt floarea-n lume cunoscută Ce inimă nu poate vinde Sunt frezia misterioasă Cu mângâiere de amantă Sunt floarea
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
lanțuri,/ A risipit toți norii de pe cer,/ Mi-ai apărut în vis ca altădată,/ M-ai uns pe mâini cu mir, ca să nu pier. “(Izbăvire ). Tot ce amintește de biografia lăuntrică e evidențiat prin implementări de amintiri afective, exhibit cu duioșie în viziuni duioase încărcate de speranțe, ce se încheagă într-un spectacol al exorcismului divin. Speranțele încarnate în imagini conduc către fenomenul Fata Morgana, hrănită de metafore surprinzătoare, ce produc contemplații calde ale alterității, vibrații extatice ale sufletului. Autoscopia, care
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită. Pentru a ajunge cât mai sus, în vârf, era nevoit să îmbrățișeze de nenumărate ori trunchiul copacului. Motoceii iviți pe ramuri, de după frunze, îl făceau să se simtă învăluit de duioșie. Ajuns sus, era convins că își putea mărturisi dragostea: “Iuria, te iubesc!”. Deși coaja netedă a copacului, sărutată fierbinte, rămânea rece, el oricum se simțea într-al nouălea cer și era convins că fericire mai mare de atât nu poate
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
-i sfâșii inima. Nu! Lăsaserăm ca să ne luminăm pe parcurs. Și cât de bine am făcut! Îl scutisem de recunoașterea încă o dată a slăbiciunii sale, o slăbiciune indusă de grozava maladie de care se trezise agresat... N-aveam să uit duioșia cu care mă privea și-n care se includea, desigur, și mulțumirea că fusesem discretă, că-i dădusem timp să se deprindă cu mine, cu familia după străbaterea unei așa bucle a timpului... Doar amintirile îi fuseseră șterse, el uitând
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
Acasa > Orizont > Selectii > UNDE VEZI TU DRUMUL URCÂND? Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului În jurul meu cărările mă strâng. O ultimă întindere a duioșiei, palisandă a somnului iernii, mă ajută să merg pe mijloc. Nu mă las păcălită! Voi înceta să mai cred, că albastrul clopotului mă strigă! Cobor la fântână, aștept (cumpăna adulmecă miezul alb al mărului) până când cineva cu cărările la fel de strâmte
UNDE VEZI TU DRUMUL URCÂND? de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364917_a_366246]
-
de înfrânare este să fii între plăcerile omenești și să păstrezi măsura cumpătării”. Amintindu-și de părintele Petra căruia i-a fost ucenic în Sciția Minor și care mai târziu avea să ajungă episcop, Dionisie Exiguul îi scrie plin de duioșie: ,, Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte si podoabă aleasă a învătătorilor lui Hristos și am mereu înaintea ochilor minții râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiați cu mine când eram copil, râvnă pe care nici spațiul
SFÂNTUL DIONISIE EXIGUUL de ION UNTARU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364929_a_366258]
-
zile în șir la acest ospăț al cărui singur invitat era. Acum, că l-a prins în flagrant delict și știe că el este responsabil pentru prăpădul din stratul de ceapă, doamna a schimbat foaia. Nu-i mai vorbește cu duioșie, dimpotrivă, percepe răutate în glasul aceleia când îl interpelează: «Mai vrei ceapă, dragule? Vai, ce tocană gustoasă vei fi!». - No, doamnă, dacă-i așa, io-l tai!, promite Nica Mânzan, ca să-și împace vecina. Lea se dezmeticește. - Oh, nu! Cum
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
schimbare își destăinuie printre rânduri trăirile în laconicele însemnări făcute pe margine unui „Ceaslov” din 1795. Se numea Ioniță Măgură ce s-a căsătorit la 20 de ani cu Anica. Ea a murit în 1808 și soțul consemna evenimentul cu duioșie reținută. Din anonima istorie a celor mulți răzbate astfel un crâmpei de viață, în care, peste toate frământările zilnice, iubirea aruncă câteva raze senine. Al Florin ȚENE Cluj-Napoca 1 august 2013 Referință Bibliografică: Al Florin ȚENE - EROSUL CA ARTĂ ÎN
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
fină, amabilă...! În tainele firii sale e un ceva din sfiala și gingășia de copil. Parcă îi e teamă să pună în libertate chiar și un singur cuvânt în starea lui brută, de vocabular, fără să-l îmbrace într-o duioșie, fără să-l însoțească de un zâmbet atrăgător, luminător până la frunte, dintr-o teamă de a supăra, incomoda, deranja și dintr-o incredibilă grijă de a fi generoasă cât poate fi de generos omul cel mai bun din lume, de
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
ca să ai și tu loc lângă mine când îți vei da sfârșitul, să fie ca un fel de garsonieră cu subsol și demisol - spuse cu un pic de amărăciune, însă cu același zâmbet care îi lumina ochii a bunătate și duioșie ... si, după un timp de la plecarea mea, să tai mocheta în două (aveau o mocheta tip covor, în așa zisa sufragerie) să-ți fie mai ușor să o manevrezi când faci curățenie, că și tu ai îmbătrânit și nu mai
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
cu noi toți, dintre aceia care în mod sigur nu au câștigat la loteria vieții, iar asta ni-i face apropiați și chiar dragi, pentru că-i înțelegem iar Natalie are un fel special de a trata subiectele cu o incredibilă duioșie și căldură pe care reușește să ne-o transmită aproape instantaneu, imediat ce privim fotografia. Sigur nu mă voi întreba niciodată despre cum folosește ea tehnica subtilă al clar-obscurului, efectele de blur, sau cam câte sute de fotografii a făcut pentru ca
NATALIE SCHOR NE INVITĂ SĂ ARUNCĂM O PRIVIRE DINCOLO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366658_a_367987]
-
doi iepurași au adormit fericiți! Și ca prin vis, auzeau un glas drag care le șoptea: - Noapte bună, somn ușor, dragii mamei! Cei doi iepurași au adormit fericiți... călătorind în lumea viselor. Iepurica îi privea cu drag, mângâindu-i du duioșie. Aceasta este povestea celor doi iepurași neascultători care au ieșit din cuvântul mamei. Mamele, dragi copii, sunt îngerii noștri protectori. Ele veghează asupra noastră pentru ca noi să creștem mari, frumoși, buni și generoși. Ca urmare, trebuie să le răsplătim dragostea
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE... Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului M-ai trimis să învăț carte, nu stiu țese la război, de tine nu mai am parte și de
M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE... de DORA PASCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366259_a_367588]
-
după note și n-a studiat la Conservator pe Amneris; dar a cutreierat toate ținuturile țării, de sub poalele Ceahlăului până în Munții Apuseni și și-a cules melodiile de-a dreptul de la izvorul lor. Apă limpede într-un pocal de cristal! Duioșie, umor, tristețe, voie-bună, toată poezia sufletului popular vibrează în glasul ei cald și pătrunzător. Nu-i o interpretă a cântecului; e cântecul însuși! Aș dori s-o ascultați într-o zi... Câteva seri mai târziu, am auzit la radio, împreună
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
-mi râvnea ! * Cealaltă carte, *Răscrucea destinului *, aceeași autoare - Vasilica Ilie, este de proză. Scrisă sub semnul emoției interioare, autoarea să se poată exterioriza, pune pe hârtie toate faptele petrecute în arealul unui sat din Bărăgan, îm măsura timpului cuprinzând: dragostea; duioșia sau disperarea; vorba bună sau cea aspră; paza bunului Dumnezeu prin naștere și moarte cât și starea de spirit al personajelor prezentate, cum unele din ele pot fi în același timp și îngeri și demoni . Cu iscusință creatoare, Vasilica Ilie
ÎNTRE POEZIE ŞI PROZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361752_a_363081]
-
așa este! Cu siguranță, Diana este una dintre minunile lăsate de Creator ca să se formeze și să crească din frumusețea și semeția Apusenilor, din sufletul ei țâșnind, ca un izvor de frumusețe și puritate, o puzderie de cuvinte încumințite în duioșia versului sau țesute în neasemuite pânze de poveste. Prima ei poezie se intitulează “Dia și gădinița” și este scrisă în 2007: “Uite, mamă, grădinița, / Frumoasă ca un castel, / Merg și eu cu a mea gentuță, / Și cu frățiorul meu. / Hai
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Dragii mei, Timpul parfumat, aroma serilor răcoroase și mirajul multicolor al florilor îmi creează, în fiecare an, o stare specială. Sursă incontestabilă de lumină sufletească, primăvara dăruieste un alt veșmânt lumii. Duioșia cerului de primăvară, blândețea păsărilor, îmi renasc toate petalele inimii, reamintindu-mi că iubirea înflorește acum, cu lacrimi de cântec, înmiresmată de candoarea și fragilitatea emoțiilor dezghețate. Vă doresc să aveți lumină în suflete, să iubiți cu aceeași intensitate tot
MESAJ DE MĂRŢIŞOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351855_a_353184]
-
o simplă peregrinare pitorească, de decor schimbat! Și apoi, rotind ochii către candelabrul din care țâșnea lumina chiar și în miezul zilei, în living-room-ul în care ne “găsise” pasiunea pentru “răzlețiții” Lumii Noi, își “puse” în voce un strop de duioșie și nostalgică cadență, dând impresia că ieșirea mea din “captivitatea” frazărilor care m-au ispitit se va produce de la o clipă la alta și atunci, m-am gândi pe dată, ce-am să fac cu libertatea pe care mi-o
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
cu el în casă. Tot așa, nu este un lucru ușor să fii Dumnezeul cel sfânt și să cauți să locuiești în inima omului. * Era Osea un bărbat de lepădat? Care altul o mai trata pe Gomera cu atâta respect, duioșie și iubire? Cine mai funcționa ca un har al Domnului pentru Gomera, desfrânata? Tocmai un astfel de soț să fie părăsit? * Este Domnul Isus un Dumnezeu de lepădat? Care altul pe tot pământul se mai îndură de păcătos, îi leagă
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TE ROG! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 783 din 21 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Te rog, Păstrează-ți duioșia, Și caldul suflet pentru totdeauna! Cândva, Când zi de zi tristă eram Și atât de nefericită, Doar tu venit-ai să m- alinți Cu magicul cuvânt Ce cu blândețe l-ai rostit: „Zâna!” În ceasul acela, Mi-am reamintit cine
TE ROG! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352031_a_353360]
-
viciat de neglijență, deviaționism, improvizație și corupere emoțională în formă continuă. În spațiul vizualului public se practică vulgaritatea, pornografia, scandalagismul, grotescul, bădărănia și instigarea directă la ură revanșardă! Au fost eliminate, cu mici excepții, temele formative, artele frumoase, manifestul iubirii, duioșia, tandreța, frumusețea ca stare de spirit, caritatea, buna cuviință, smerenia și toleranța. Strada a devenit o junglă umană. Agresivitatea trotuarului, nesimțirea automobilistului, insolența omului de ordine, kitchul omniprezent, extravaganța și exhibiționismul, toate, în parte sau la un loc, agresează la
APEL-MANIFEST CU PRIVIRE LA STAREA MORALEI PUBLICE ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de MIRCEA CHELARU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352265_a_353594]
-
pe care ne-o dăruiește pământul însă totodată este și perioada de consolare, mângâiere și pomenire a celor care ne-au părăsit...luînd drumul spre...stele. Da, acest anotimp frumos și binecuvântat este totodată anotimpul îngândurării, al tristeții și al duioșiei. Zilele scurte..., ploile reci însoțite de vânt răutăcios, frunzele moarte, florile care suferă de lipsa soarelui..., toate acestea le adun în suflet și acolo, ele se transformă în lacrimi de... toamnă. D. Theiss Referință Bibliografică: Lacrimi de...toamnă / Doina Theiss
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
fi doar aripile îngerilor inundă biroul. Afară ninsese. Blănița Mielului Imaculat acoperise din nou urâțenia gri a acestei lumi. Un efemer semn al unei divinități capabile să ne arate drumul către adevăr. În inima profesorului se ascunse o lacrimă de duioșie. O amintire, poate a unei mult prea îndepărtate copilării, atunci când mama le spunea copiilor în dimineața primei zăpezi căzute peste ținuturile de basm ale Bucovinei natale că, iată, suntem din nou iertați de păcate. Și el atunci credea ce-i
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
zâmbet și mai larg apăru pe tot chipul atunci când, la a doua filă, dădu cu ochii de propria fotografie. Micul document arăta un chip degajat, senin și matur, care privea spre obiectiv aproape zâmbind. Gândul răsfățului de sine izvorî cu duioșie și-și citi propriul nume cu o infatuare mută: „ Dan C. Mihăilescu ”. octombrie 2013 Aurora Cristea - Galați Referință Bibliografică: Pensionarul / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1247, Anul IV, 31 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristea
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]