2,465 matches
-
Andrei ne-a adus ortodoxia Pios, credioncios îl slăvește România Pe Zalmoxis îl căuta în Transilvania Dar Zeul, înainte cu 2000 de ani era slava. Dorul, sentiment unic, acerb, înalt S-a născut în Carpați de la ciobanul în voalt Cântecele duioase el le-a petrecut Pornind în lume misterios De la început Doina absolut românească și ea E inima românului pe care o ardea Curge lină în vers armonios Poporul român e plin intens de prinos. Iile, aripi de fluturi neimaivăzute În
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
un tezaur Gângurind omul o simte cu mama Cu limba română ne luăm seama Cresc în livezi verzi de cuvinte Vocale, consoane - luați aminte Când spuneți în gânduri dragostea În limba română frați sunteți cu nemurirea CÂNTUL (EMINESCIANĂ) Alină, plânge Duios Melodios Ca raiul, Ca marea, Ca vântul Bătând pământul Vreme trece, Vreme vine Și geniul se-nalță Mai mult Mult Eminescian FLOARE ALBASTRĂ (EMINESCIANĂ) Floare albastră Eminesciană S-a prins un fir de aur Din pădure Ca să răsune În veacuri
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
îl mișcă în voie și îl duc, suverane, într-un labirint unde îl lasă să se descurce cum va putea . “Ceva i se întâmplă.?.. oare o fi bolnavă?...are necazuri la servici, acasă??” se întreabă Ștefan și chiar o compasiune duioasă îl încearcă, deși Ștefania a fost și este în continuare față de el, glacială și indiferentă. El iese agale din magazin în ziua rece, umedă și mohorâtă de iarnă și merge fără țintă lovindu-se de pietonii mirați. În week-end merge
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
puțin plăcut și acesta face parte indubitabil din existența umană, pământeană sau cosmică. Încet,încet Ștefan și Ștefania încep parcă să se redescopere, între ei se înfiripează o relație de amiciție, cuminte și caldă, iar ușor ea evoluează spre o duioasă prietenie. Își trimit mesaje pe telefoanele mobile, simt nevoia să se caute, vorbesc din ce în ce mai des, povestesc cum își petrec timpul liber, ce preferințe culinare au, ce le face familia... În câteva rânduri se vizitează reciproc la serviciu, aparent în scop
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SUFLET PROSCRIS Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când blânde aripi își întinde Pădurea mângâind duios În visuri dulci abia cuprinde Un suflet ce plângea sfios. Pierdut în gânduri de iubire Învăluit în doruri grele Cu ochi -izvor în devenire Vorbea în dodii către stele. Și-n mila sa nemărginită Lumina ei și-a revărsat, Privindu
SUFLET PROSCRIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384066_a_385395]
-
trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu o livadă! El e fugar, ducându-și șarpele apei în brațele altei ape, ea-și deschide florile la albine! Toate cântecele sunt o iubire duioasă, un soare vioriu pe cristalul geamului inimii. O salbă de comoară jucând pe sânul viu și capricios al iubirii sunt cântecele compozitorului Florin Bogardo, cutremurând și firul de iarbă pe deasupra căruia alunecă umbra lor! Nicio șoaptă din univers nu e
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
-ți cer, să pot să te iubesc S-adorm, privindu-te din prag, Să știi că te slăvesc În ruga mea De suflet cald și mare cât pământul Și dacă poți, atât aș vrea: Să-ți venerez cuvântul. Cuvântul tău Duios și bun, de dragoste și bine Căci tu m-ai ridicat din hău Și te-ngrijești de mine. Și-ades îmi curg Din ochii blânzi, acum de mulțumire, Doar lacrimi ce, încet, se scurg Pe mâna-ți, cu iubire. Referință
DIN OCHII BLÂNZI SE SCURG... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383365_a_384694]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit
SUFLET ÎNCĂTUŞAT ÎN ŞOAPTE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383392_a_384721]
-
studenți. Munca nu numai că-ți creează mijloace de trai dar alină răni ale sufletului. Cu cât ești mai ocupat, oră de oră, cu atât devii mai puțin pradă amintirilor. Sunt mii de ocazii să rememorezi prezența pierdută. Unele amintiri duioase care privesc viața de zi cu zi. Prima cireașă a anului îmi amintește, de pildă, idila petrecută cu ani buni în urmă când i-am pus o pereche la fiecare ureche. În afară de pupic am primit în schimb o terță la
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383379_a_384708]
-
ia-le din chin! Am fost că ei și moartea mi-am gustat Neiubind adevărul, frica aveam de Tine, Îngerii trimis-ai când dureri am îndurat Și curajul mi-ai redat, mi-s zilele senine. Uneori, iti simt prezenta ce duios îmi zice: -Ai să vezi, crede cu putere, totul va fi bine! Doamne, știu că nimic nu-nsemn fără Ține, Inima bate dar fără iubirea Ta nimic nu simte. Îți mulțumesc, credința vie-n mine o trezești Chiar de unii-mi
IERTARE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383395_a_384724]
-
peste poteci și peste dealuri. Întinse mâna tremurândă să-l atingă, să-l cheme ... Așa, fără glas. Deschise ochii mari , apoi îi închise încet, tot mai încet. Acolo, dincolo de colțul tavanului, peste dealurile Vingardului, omul ei și băiatul îi zâmbeau duios, făcându-i cu mâna, ei doi, fericiți. Mai în spate, Katarina, prietena ei din copilărie, îi întindea un bujor roz, zâmbindu-i cu gropițe, săsoaica... Veni și mama ei cu alți morți. Erau toți. „Uite, acum , la sfârșit , viața mă
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Antoche , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. UNDE FUGIM... SPRE CE? V-ați oprit vreodată să priviți o floare Ce zâmbește viața sub un cer frumos, Zămislind petale sub lumini de soare Și sub vântul leneș, așternut duios? V-ați oprit vreodată să priviți o frunză Ce robustă șade într-un vârf de ram, Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuză Cum zâmbește lumii, boabă de siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce ... Citește mai mult UNDE FUGIM... SPRE CE?V-ați oprit vreodată să priviți o floareCe zâmbește viața sub un cer frumos,Zămislind petale sub lumini de soareși sub vântul leneș, așternut duios?V-ați oprit vreodată să priviți o frunzăCe robustă șade într-un vârf de ram,Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuzăCum zâmbește lumii, boabă de siclam?V-ați oprit vreodată să priviți naturaCe se oglindește sub frumoasa zare,Din
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
2017 Toate Articolele Autorului Muză îmi este durerea, Nu voi pierde-a ei speranță, S-a înfiripat din ceață Plânsul, înnoind vederea... Și văd în inimă frumos Durerea florii ce moare Jertfind parfum, lină boare, Iar glasul i-l aud duios. Și văd iarba-ngenuncheată De pașii surzi, mult prea grăbiți S-audă copaci-nverziți Cântându-mi ca niciodată! Și văd cerului durerea Plângându-și ploaia peste noi, Îi simt iubirea, uit apoi Gândul meu și-i dau tăcerea.. Stau și gândesc
MUZĂ ÎMI ESTE DUREREA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383600_a_384929]
-
Albert O clipă a fost, și tot ce-a rămas E zâmbetul tău...privirea, și-un glas. Un glas ce mă strigă, dar nu-l înțeleg Privești lung la mine, și-as vrea să întreb... Zâmbit-ai vreodată atât de duios La chipu-mi de fiară, cu suflet hidos La inima-mi frântă, ai ascultat S-auzi cât de des îmi scap' un oftat? Ai fost prea mult timp, de gheață, prea rece Ciudat, dar te simt... căldura te trece. Ce
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
de-un fior Cânți toamna lui Vivaldi Iar dorul meu te va afla În mijlocul pădurii... Chiar dacă te va camufla Pădurea, tot îmi va sufla, Că asta,-i legea firii... Iar tu, frumos atuncea cânți Fără de-un bob zăbavă Prin duios sunet mă încânți Când coardele frumos alinți Ești dulcea mea otravă ! Frumoasă ești, iubito, azi Iar eu, ca Garibaldi Conduce - voi azi, la amiazi Oștirea mea de mii de brazi În toamna lui Vivaldi. 05.11.2015, Focșani Referință Bibliografică
TOAMNA LUI VIVALDI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383025_a_384354]
-
strada Dianei numărul 127.” Deși îi părea rău pentrucă îi întorsese spatele Mihai porni spre bac, mai ales îl durea faptul că simțese în glasul Sofiei ultima dată când el îi întorsese spatele iar ea îl strigase cu o grijă duioasă ca a unei mame și își aduse aminte de mama lui și de momentele când în copilărie era bătut la joacă de băieți sau chiar de tatăl lui, iar în momentele când era zdrobit cel mai tare mama sa îl
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
la Galați...Flori, restaurant, a spart cu nonșalanță câteva milioane și a evitat să-mi facă ceva, nici măcar apropouri. Numai romantism și visuri mărețe la tot pasul, că în curând, musai să ne unim viitorul. În schimb, nimic concret. Palavre, duioase palavre!..Mama mi-a spus: n-ai vrut tu să nu-ți ceară sex? Omul îți dă ce-ți dorești. A mai venit de vreo două ori, înainte de Crăciun. Și l-am întrebat: de Crăciun, ce facem? Că nu poate
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
bine, i-am răspuns crezând că 20 de centimetri e prea puțin. Căutăm ceva mai adânc... Atunci a venit replică lui care mi-a luminat toată săptămâna, replică la care nu mă așteptam din partea unui angajat al unui supermarket. Foarte duios ne-a răspuns, folosind dulcele grâi moldovenesc: - Căutați himere... Mai adânci nu există. Mai zi ceva...
Dedeman e plin de poezie () [Corola-blog/BlogPost/92319_a_93611]
-
ia păcate și poveri! L-a dat pe Fiul, pentru tine, Crucificat, ...pe-un vârf de deal! Iar sângele ce-a curs pe cruce, S-a transformat în flori și-n har. Deschide-ți inima și gândul! Ascultă glasul cel duios! Acum, e glasul blând de Tată; E glasul sfânt a lui Cristos! Acum te cheamă-ncet, pe nume, Să îl primești ca salvator! Să-ți fie prieten drag și Tată! Iubire, nu judecător! Citește mai mult În zări de fericiri
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ia păcate și poveri! L-a dat pe Fiul, pentru tine,Crucificat, ...pe-un vârf de deal! Iar sângele ce-a curs pe cruce,S-a transformat în flori și-n har.Deschide-ți inima și gândul! Ascultă glasul cel duios! Acum, e glasul blând de Tată;E glasul sfânt a lui Cristos! Acum te cheamă-ncet, pe nume,Să îl primești ca salvator!Să-ți fie prieten drag și Tată!Iubire, nu judecător!... XI. TRISTEȚI ȘI ZBORURI, de Florina Emilia
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
profesorul școlar Nicolae Mintencu, vechile sale cântece așternându-se ca balsamul pe rană, la fel ca și melodiile (una tristă, alta veselă) interpretate de tânărul talent răsărit la Ropcea, Ilie Caraș. Domnișoara Marinela Nedelcu din Carapciu ne-a convins, doinind duios, că „dorul e mai greu decât un sac de sare”, iar de la Mihorenii Herței, o frumoasă copilă, Adriana Lupu, cu memorie fenomenală și măiestrie actoricească, a recitat o odă pentru „Limba care-i numai dor,/ E cununa cea de aur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
existențialului nostru: tinerețea feciorelnică și cea a rodniciei („o fragedă nalbă”, „o salcie albă”), urmată de statornicia și fidelitatea față de magma străbună („tăcerea, pământul”). Și-ntr-această îmbrățișare, cuvântul se dorește - lumină. Da, Cuvântul Poetului Dominic Stanca degajă Lumină întru duioasă Amintire. Livia Ciupercă, UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
cu melodioasa-i voce, prin divinele cântări bisericești, a evocat semnificația Sărbătorii Învierii Domnului, patimile lui Iisus, sacrificat pentru mântuire și credință, proslăvindu-i pe Maică și Fiu: Sub o salcie pletoasă Maica Sfântă se opri Și cu vocea ei duioasă Către salcie grăi: -Salcie, dacă și-e milă, Apleacă-ți crengile-n jos, Să faci din ele-o cunună Pentru fiul meu Hristos. Dacă îmi cunoști durerea Și dorești să mi-o alini, Fă-mi din ramurile tale O cunună
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]