656 matches
-
cele mai caracteristice: „Pasul pipăie ca un toiag pînă ce nimerește bolovanul din care un izvor de alte excursiuni izbucnește. Sunt bolovani aici și acolo, să nu-ți Înfunzi capul În pernele lor, să treci iarăși de barierele orașului cu dulăul care se va speria vestindu-ți goana printre ultimele garduri căzute. Peste noapte sau peste zi șovăirea ta ca o umbră se comunică tuturor Înfățișărilor. Pe cine l-ai lăsat În urmă sau cine Îți va ieși dinainte cu pîine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de moarte! Sărmanul, dacă iese, El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis, Ce caută cărarea mormîntului deschis... Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urei. Grui-SÎnger, ucigașul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți vine ceasul „ca să-ți sufli de muci nasul”, s-o faci cu pază și multă rușine, căci: „Foarte scîrbos lucru este Cineva cînd Își privește Mucii și nu-i Învelește Au cînd nasu-și curățește Cu unghia, ș-Îl
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemiș cați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească de ei, cât și cei trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
După vreo zece zile, convins de Aurora, Suflețel se resemnă să doarmă acasă, păstrând toate celelalte precauții, ba chiar întărin-du-le. Ademeni cu avantaje culinare și pecuniare pe sergentul de stradă să vegheze în chip deosebit asupra locuinței lui și aduse dulăul din fundul curții la poartă, cu cușcă cu tot. Intrarea la Suflețel era mai dificilă decât la palat. Gaittany povestea cu mare haz ce pățise voind să-i facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pățise voind să-i facă o vizită. Când Suflețel auzi zgomot de mașină și văzu un automobil în poartă (instinctul lui avea o justificare: era mașina ce servise la omorul lui Dan Bogdan!) fugi imediat în pod. Poarta era închisă, dulăul lătra formidabil, o servitoare deschizând dinăuntru o fereastră întrebă cine este. Abia după ce, descoperind pe Suflețel în gura podului, primi instrucțiuni, veni la poartă cu cheia, unde mai verifică o dată identitatea vizitatorului. Poarta fu reînchisă imediat tot cu cheia. Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fugea în disperare. Fugea în direcția Soarelui de mână cu sora lui mai mare ca el, dar mai mică de statură, amândoi luptându-se cu vegetația crescută exagerat. In spatele lor, lătrând și hămăind sinistru, evadați din continentul verde, doi dulăi dingo, negri, abia ieșiți din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe unde și pe ce calcă. Distanța
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ea. Trebuia s-o ridice și pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Epitaf (subliniat tragic) mai depresiv ca orice alt text al poetului, aproape mazochist, amintește vehemența verbală din Rugăciunea unui dac: Da: mie celui stins aici uitare Să cadă praful pe scriptura mea (...) La poarta nopții puneți câinii răi să latre dulăul meu zmălțat de brume Luați-vă-ndrăzneala voi, cei vii, să încercați uitarea mea, treptată. Muiați în râs prostesc cuvântul grav și ocoliți cuvântul de iubire. Așadar, mie mortului uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pedalam liniștit, cu pieptul plin / de puterea aerului plin și a luminii". La rându-i, câinele Degringo aleargă și el "liniștit, lângă roata din spate", privind "cu ochii lui umezi / parcă afectuoși"; la repetatul pleacă, un "pleacă îndârjit de mânie" dulăul ripostează cu "un fel de iubire amară". Moment de subită revelație: Îl priveam prostit de mirare, înmărmurit (...) când, deodată, zării în ochii lui limpezi, strălucitori, chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
chipul meu, oglindit chipul meu, care seamănă atât de bine cu o veche coajă de pâine neagră. "Povestea", în fond o fabulă, sugerează subtextual perpetua nevoie de altcineva atât din perspectiva omului "pe două roți", cât și din cea a dulăului Degringo; luat acasă ("fii binevenit în viața mea"), patrupedul "nedespărțit" se situează "poate chiar undeva în mine". Devine așadar un factor de complementaritate. Din tendințele "antipoetice" ale liricii moderne analizate de William H. Rey în a sa Poesie der Antipoesie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
puțin amuzante, a devenit reper de orientare pentru întreaga societate. Candela românismului arzând în Siberia Într-un timp al smintelii ideologice, dube negre străbăteau în goană străzi și ulițe, umplându-se cu oameni nevinovați. Între țevile de pușcă și colții dulăilor, românii erau scoși cu forța din case și duși în gări. Pe peroane, se înșirau destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ei sunt cei care au „traversat”, au „rătăcit vreme mult prea îndelungată”, venind „de dincolo de ape”. De fapt, locuiesc într-un azil, un vechi castel sumbru (foarte asemănător cu castelul din Prințesa Maleine), unde și-a găsit adăpost și un dulău care îi însoțește pretutindeni; un preot bătrân le e paznic și totodată ghid. Ce se întâmplă cu oamenii aceștia? Sunt morți? Își așteaptă moartea? S-au resemnat cu o viață care e pe jumătate moarte? Orbii lui Maeterlinck prefigurează în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
devotament (5); loial (5); loialitate (5); jucăuș (5); mare (5); mic (5); patruped (5); blană (4); drăgălaș (4); fidelitate (4); javră (4); maidanez (4); prietenos (4); stăpîn (4); bucurie (3); coadă (3); colți (3); companie (3); cuminte (3); dinți (3); dulău (3); ham-ham (3); iubire (3); joacă (3); labă (3); om (3); os (3); paznic (3); păr (3); pufos (3); Rex (3); suflet (3); turbat (3); ascultător (2); bate (2); bărbat (2); blînd (2); cadou (2); cățea (2); cățeluș (2); cîine
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aerul ud, păstrăvii își urmează călătoria odată cu valul în spume, șarpele se retrage înțelept în ferigi, moara de apă își duce povara, iar piua punctează ironic tăcerea ca o ciocănitoare într-un nuc bătrân. Coboară bușteni de la munte morocănoși ca dulăii de stână. Pâinile stau azimi biblice să le ceară cuptorul încins. Seve, arome, culori, sunete, ca polenul de flutur pe aripa gingașă îi deseneză vieții miracolul. Pulberea clipelor acoperă deocamdată nervuri, trasee spre moarte". Virgil Podoabă are sagacitatea de a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Punctele din modelul rochiei pe care încercau să le desprindă erau cele care s-au jucat toată viața "de-a ascunselea" cu mine ca "Fîntînile buclucașe" din Petrodvoreț? Neputincioase ca fuga și țipătul din somn au dovedit a fi cînd dulăul a încrustat carnea lui în timp ce cobora frînghii din soare pentru o "Femeie la fereastră" a lui Toulouse Lautrec din Muzeul Impresioniștilor din Moscova în ea zămislind hățișuri cel care se înalță dincolo de țara ploilor Cîte taine din zori vestiți de
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
amintește ea, lui Dinu i-ar fi greu să pătrundă în casă, fiindcă în curte se găsesc patruzeci de câini, "mari ca vițeii". Haita este obiectul unei spaime materializate viu în scriitură: într-o noapte, ca să potolească urletele turbate ale dulăilor, Mircea se înarmează cu un bici și iese în curte. Ceea ce urmează este un convingător tablou al fricii reificate: "întreaga haită s-a prăbușit asupra îndrăznețului. Zadarnic vocea lui cutremura temeliile nopții, zadarnic biciul plesnea ca bubuiturile de armă. L-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca pasul să nu mai dârdâie ca la paralitici". Notabil este că întreaga scenă este înregistrată cu acuitate de protagonistă, fapt care concură la augmentarea stării de fobie difuză de care este cuprinsă. Gelosul soț, deși decide, inițial, ca fiecare dulău să primească cincizeci de bice, iar cinci dintre fiarele recalcitrante să fie ucise, se răzgândește în favoarea sălbăticirii definitive a haitei agresive, care urmează să primească, de atunci înainte, numai carne crudă, cu porții îndoite pentru cei mai tineri și chiar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
foarte bine ce fac, își cunosc perfect drepturile și libertățile". Mulți, din păcate prea mulți dintre noi, cei care n-am fost deprinși să trăim, ci doar să supraviețuim, ne-am lăsat prematur copleșiți de sentimentul preatârziului. "Traducerile sunt precum dulăii de la stână, care nu lasă turma să se răsfire și s-o ia razna. Sunt un lătrat întru sincronizare, dacă-mi acceptați formula" V-ați exprimat reținerea în privința obsesiei scriitorilor români contemporani de a fi traduși, înainte de a-și "epuiza
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să faci, revendicativ, procese de intenție sistemului autohton de receptare. Păi cum să nu cazi iarăși ! în depresie ? Fac au ba traducerile o literatură? Cum bine știm de pe la 1840, n-o fac. Dar o favorizează, o fertilizează. Traducerile sunt precum dulăii de la stână, care nu lasă turma să se răsfire și s-o ia razna. Sunt un lătrat întru sincronizare, dacă-mi acceptați formula. Cred c-ar fi palpitant un studiu în paralel, traducerile la modă și romanul autohton, dinspre interbelicul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
domnișoara Matilda Popescu cu mama sa Ghioala Popescu și domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa sa Anica Ionescu (Proces verbal); trecerea antroponimelor asupra regnului animal devastează semnificația acestora din care nu rămîne decît ridicolul: Zambilica e o cățelușă foarte frumușică, Bismarck dulăul ofițerului care șade cu chirie la Papadopolina, Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea numită Costică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
toate, tu m-ai dus la "Iunion", tu ai dat nas amploiatului să se ție după noi, de mi-am găsit beleaua cu Chiriac... Zița: Cu Chiriac?" Se pot adăuga mijloace paralingvistice (În Bubico, dama din tren vorbește de Bismark, dulăul ofițerului care stă cu chirie la Papadopolina și... "tușește cu mult înțeles"), se pot evoca spații ale confortului erotic (Tren de plăcere: soțul află de la soacră-sa că "Miții i-a dat odaia lui Mișu, și el doarme pe canapea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ne răcorim puțin la izvor și apoi urcăm dealul. După aceea vom mai vedea. Într-o jumătate de ceas urcară și coborâră cele două dealuri și erau la poarta lui Sandu lui Mitru lui Simion, unde Îi Întâmpină lătratul unui dulău ciobănesc, gata să sară poarta și să-i rupă. Nu vă fie teamă! Aici stă uncheșul Sandu și ne adăpostește el undeva câteva zile, zise Traian Pop. Vezi, Sandule, cinei că acesta latră la oameni, Îl știu eu, zise mătușa
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Combinatul zace În paragină, ca atâtea altele de pe cuprinsul țării. În loc de paznic o haită de câini, care ies În stația de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
câini, care ies În stația de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]