700 matches
-
se apropia era un bătrân. Mergea ușor îndoit de spate, cu un băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a oprit și cu ochii burnițați l-a privit lung pe Toaibă... Dumirindu-se pe cine are în față, a exclamat: Da’ bine măi băiete, așa te întorci tu? Beteag? Așa mă întorc, moș Petrea. Rănit. Bine că o fost numai atâta, că pentru unii o vinit numai țâdula în care scria că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe limba rusului: 101 Aiștia nu au animale. Bărbatul îi bolnav de multă vreme și fimeia muncește pe la alții cât poate și ea. De unde să aibă animale? Rusul nu s-a lăsat convins de vorbe. El a vrut să se dumirească singur. A deschis larg ușa grajdului, cercetând amănunțit încăperea și... Cum nu are cal? Uite colo căpăstrul!... Albă ca un perete abia văruit, Maranda și-a aruncat privirea spre cuiul din perete, unde atârna căpăstrul... Cu ochii larg deschiși, bătrânul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc, Toadere! Lasă că am să ies acușica afară - că tot am o treabă - și ți-oi spune dacă-i laie sau bălaie. Până atunci, am să ies eu să mă dumiresc, că cu tine mă apucă ziua trează... Odată cu ultimul cuvânt, Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în mintea lui decât ideea că cele ce se petreceau în jur erau bătaia lui Dumnezeu și că doar prin această rugă lucrurile ar putea lua altă întorsătură... Un geamăt l-a adus la realitate. Mișcarea de pe laiță l-a dumirit de a binelea: Maranda se trezise din leșin. Ai înviat, fata tatii? Da’ ce s-o întâmplat de sunt pe laiță și nu pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a lăsat să se îndestuleze. I-a umplut țoiul din nou, furându-l cu privirea. Măi Toadere, te aș întreba ceva, dar mi-i să nu te superi. Când m-am supărat eu pe matale? Niciodată. Atunci, dă-i drumul! Dumirește-mă și pe mine... Da’ ce nedumerire ai? Ce vorbeai tu sâmbăta trecută când ieșeai pe ușa crâșmei? De când vorbesc eu singur, bade? Uite că vorbești. Și ce spuneam, mă rog frumos? Ziceai ceva de un geamantan, de un liman
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
atunci? Cum să nu? I-am cerut cartea învățătorului și am citit și eu... Da’ cine le-o scris? Unul căruia îi zice Topâr... Topârceanu. Da da. Topârceanu îl cheamă. Doamne, ce frumos ni le citea învățătorul! Ei, acum sunt dumirit, Toadere, că, drept să-ți spun, atunci seara credeam... că, Doamne ferește... te-i fi scrântit și ai început să vorbești singur. Încă n-am ajuns zilele acelea. Cu toate că a fost o vreme când vorbeam singur... Când, Toadere? Când blestemații iștia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să nu știe...” „Atunci cum a fost în stare să facă asemenea minunății?!...” Cam așa comentau întâmplarea cei de față. Dar, pe când își dădeau ei cu părerea, meșterul a deschis ochii. S-a uitat lung în jurul lui, pentru a se dumiri unde se află, i-a privit cu prietenie pe cei ce se holbau la dânsul ca la o arătare și a spus: „Bonjour, monseurs et madames”. în zilele și nopțile care au urmat, Biscornet a trudit din greu, dar cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
să vorbim despre unul din cele mai deosebite fenomene prin care au trecut mănăstirile noastre. Închinarea către locurile sfinte... Așa că ai ce să citești. După amiază, la ceasul știut, vom începe să întoarcem lucrurile pe toate fețele, până ne-om dumiri cum stau treburile cu închinarea mănăstirilor... ― Așa am să fac, părinte. Noapte bună . ― Noapte bună, fiule. Când bătrânul mi-a vorbit de mâncare, întrebarea cine mi-o va aduce s-a înfipt în mintea mea ca un ghimpe. “Cine? Cine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de oprire... Înspăimântat, am început să strig, cerând ajutor... ― Conașule, trezăști-ti
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox...” e o cale destul de lungă, fiule... Din cele documente pe care le vom întoarce pe toate fețele, vom încerca să ne dumirim care-i adevărul... ― Eu cred că ar fi bine să lămurim lucrurile dintru început, chiar dacă vom trece peste câțiva ani buni din istoria închinărilor. ― Fie și așa, dar cu o condiție: să ne întoarcem pe urmă la începuturile închinărilor, pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi, văzând că prin văzduh se cerne atâta pulbere de argint, am ieșit să culeg și eu oarece din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o farsă. Poate că era numai o asemănare... Aș fi vrut să stau de vorbă cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din urmă și i-am ieșit în față. L-am invitat să se întoarcă, să intre în casă. Vroiam să-l confrunt pe furiș cu stampa care-l reprezenta pe călăul Parisului. Atunci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
i se asigura perspectiva.) Uneori cobora în curtea strimtă și, intrând la Cecilia (așa o chema pe fiica proprietarului Chintescu), stătea acolo ore întregi. Altădată ieșeau amândouă în oraș cu automobilul și nu se întorceau decât seara târziu. Nu mă dumiream: cum s-a înfiripat așa deodată strânsa prietenie dintre ele? Dar asta e altă socoteală. În sfârșit, întîmplarea făcu s-o întîlnesc într-o după-amiază pe când urcam scările locuinței. Ea tocmai cobora. Scara era îngustă, trebuia să mă rezem de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rămas în amintire ca un oraș inaccesibil. Și nu din pricina "misterelor" lui, din pricina întinderii. Nicăieri n-am încercat o impresie atât de acută de oraș aberant, monstruos, fără limite perceptibile și, de aceea, cu neputință de cuprins mental. După ce te dumirești cât ar trebui să mergi (cu mașina!) ca să-l străbați, nu mai vrei să-l cunoști deloc. Clădirile joase, cam cum sunt vilele din Cotroceni, numai că mai aerate, cu spații verzi între ele, ar trebui, în mod normal, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
condiționat e ajutată de un ventilator uriaș, ca să combată zăduful. În timp ce Băcanu se spală pe mâini la baie, am ocazia să-mi demonstrez ignoranța tehnică. Încerc să opresc ventilatorul, ca să nu fie curent, și trec câteva secunde bune până ce mă dumiresc că "obiectul" are patru viteze; în consecință, trebuie să trag de patru ori de firul ce atârnă din tavan pentru ca elicea să nu se mai învîrtă. Răpuși de căldură, ne repezim să ne răcorim în piscina din apropierea barăcilor. Înot mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
film. Aici, o doamnă din fața mea se tot codea să-i spună ceva, cu voce joasă, vânzătorului, uitîndu-se mereu în spate, pentru a se asigura că nu era nici o ureche indiscretă. Fără să vreau, am auzit cuvântul "sex". M-am dumirit că onorabila doamnă dorea să obțină un film pornografic (astfel de filme nu erau puse "la vedere") și m-am îndepărtat ca să n-o incomodez. Greșesc, oare, spunând că sexul îi preocupă pe americani chiar mai mult decât moartea? Aici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare. Îmi adun totuși voința și întorc fața. Descopăr că nu e altcineva decât o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am așezat pe raft și s-a auzit glasul grijuliului bătrân: „ Apoi nu așa ne-a fost vorba, fiule. Să treci peste înscrisuri domnești de seamă? Asta nu-i de laudă.” Unde am greșit, sfințite părinte? Rogu-te să mă dumirești. „Citește ce a hotărât Radul voievod la 1 februarie 7125 (1617) și ai să vezi ce însemnătate a avut aceasta pentru tagma preoțească din acele vremuri.” Așa am să fac, sfinția ta - am răspuns eu, ca și cum nu aș fi vorbit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
De ce ai amintit de acest domn, părinte? „Citește cu luare aminte suretul de pe uricul lui Gașpar Grațiani din 12 aprilie 7128 (1620), tradus de „Pisah Grigoraș sin Vasile uricariul de pe sârbie românește, let 7235 (1727), februarie 28.” și te vei dumiri.” Așa am să fac, părinte. Când am sfârșit de citit, bătrânul m-a întrebat cu grabă: „Spune-mi, te rog: ai găsit ceva deosebit în acest act?” Da, părinte. „Ce anume?” Gașpar Grațiani voievod a întărit stăpânirea unor sate dăruite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mănăstiri care se numește Sfânta Vineri, în târgul Iași, zidită de răposatul Nestor Ureche vel vornic, și altei mănăstiri, din jos de Galata, zidită de Melentie Balica hatman,...” „Nu-i prea limpede ce spune vodă. Poate încerci tu să mă dumirești ce-i cu cele două mănăstiri.” Să încerc, sfințite părinte. Voi apela la ce mi-a rămas în cap din niște hârțoage la fel de vechi ca acestea pe care le avem în față. „Atunci, dă-i drumul!” Mănăstirea Sfânta Vineri a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ca pentru el: „A existat totuși un voievod care a încercat să pună ordine în viața monahală. Știi care-i acela?” Nu știu, părinte. „Fă bine și citește cartea lui Antioh Cantemir din 30 iulie 1700 (7208) și te-i dumiri.” Am dat la iveală hrisovul cu pricina, în care am găsit înscris: „Noi Antioh Constantin (Cantemir) voievod, ...Dat-am cartea domniei mele... sfinției sale părintelui Savin arhiepiscopul, mitropolitul Sucevei,... ca să aibă voie și putere...a merge...pe la toate sfintele mănăstiri,...și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și de singurătate. În timp ce mie îmi umblau prin minte aceste presupuneri, călugărul mi-a întins un hrisov, dat de Mihai Racoviță voievod la 18 noiembrie 1707 (7216), și m-a atenționat: „ Uite-te pe acest hrisov și ai să te dumirești câte biserici armenești au fost în acel timp în târgul Iașilor.” M-am repezit pur și simplu asupra hrisovului, fiindcă până atunci știam că în Iași a existat doar o singură biserică armenească și doar așa, pe departe, am oblicit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cai și să-i trimită la Scântei și vineri sara negreșit să să afle acolo, ca să vie cu mărie sa pașe păr-aici... Și cu caii să trimită și oameni de la ținut să le poarte de grijă”. După ce m-am dumirit cum stă treaba cu cărțile lui vodă, i-am citit și bătrânului. El mi-a răspuns pașnic: „ Păi așa erau vremurile, dragule: doreai să ai pace, trebuia să pleci capul în fața turcului.” Dacă așa ședeau treburile când un pașă era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
praf, ceea ce într-un oraș ca Asybaris e aproape un miracol, și haine ușor demodate, dar atent periate, fiindcă, după teoria doctorului, un bărbat în vârstă nu-și poate permite să umble cum se nimerește. Treptat, tânărul custode s-a dumirit că, dincolo de faptul că-și pierde nopțile cu persoane deocheate, doctorul Luca e un personaj ciudat, cu o erudiție pestriță. De altfel, cum n-are pacienți (cînd are vreo suferință, soția lui, Nelly, trebuie să apeleze la alt medic, "eu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]