703 matches
-
lungă. La cel mai mic semn de pericol, la pământ... Aveți vreo nelămurire? - Așteptă câteva clipe și, cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Atunci, înainte! Cei paisprezece supraviețuitori își reluară acțiunea de încercuire, dar cei mai mulți dintre ei începură să se dumirească unde se află abia după o oră. Soarele, aproape la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făina așa cum îl învățase bunica, și o luă cu tăbuiocul în spinare spre gară, unde, la casa de bilete era o aglomerație dezarmantă. Totuși se băgă în mulțime și reuși să cumpere biletul fatal; fatal, deoarece ieșind din îmbulzeală se dumiri că era mai ușor cu zece kilograme, adică taman greutatea tăbuiocului cu mălai, care se evapoase cu ajutorul unor hoți de meserie ce iau tăiat baierele pe nesimțite și dispăruseră cu sac cu tot. Săracul Sile rămase înmărmurit și înfricoșat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
colo de sub masă. Eu am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi... Am urmat sfatul bătrânului și îndată din cele două ulcele adia miroaznă îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini în care aburea o tochitură de îți lăsa gura apă... Călugărul a tăiat mămăliga în dărabe potrivite cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
revenim însă la oile noastre... Îți amintești cred faptul că atunci când am vorbit de Chervăsăria domnească am amintit și de faptul că unele mănăstiri aveau chervăsărie proprie. Uite că printre acestea se numără și mănăstirea Sfântul Sava. Spre a te dumiri, ascultă ce spune Simion Moghila voievod la 30 octombrie 1606 (7115): „Scriem domnia mea slugii noastre, ureadnicului din târgul Iași și tuturor celorlalte slugi... cum veți vedea această carte a domniei mele, voi să aveți a lăsa foarte în pace
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că eu am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne vedem sănătoși! Cu alte cuvinte, mergi dumneata înainte, că eu am alte treburi” - mi-a trecut prin minte. Fără alte vorbe, am pornit, cu gând să încerc a mă dumiri dacă țiganca urmează aceeași cale sau... Abia când am ajuns în pădure mi-am întors capul și am privit înapoi. Mă așteptam s-o văd pe țigancă venind în urma mea, dar cât ți-i calea nici țipenie... Doar din când
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
exterminare crimă, vă Întreb :Ceea ce se Întâmplă În sistemul sanitar ce este ? Și nu numai aici, ci peste tot unde te Întorci, ce este, domnilor? Ce este? Mă uit În jur, privesc la talk-show-urile de pe toate programele, Încerc să mă dumiresc de ce mâna de tineri bine căptușiți financiar și mai mult sau mai puțin intelectual s-au Împiedicat de niște cuvinte și stau și le pisează În disperare. Că nu sunt singurii, este alt aspect pe care-l vom dezbate, dar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai aflat. Că era murdară când au adus-o, și cu pâslarii plini de noroi, și-i lipsea și jacheta de lână cu care plecase de-acasă. Era o vreme tot cam așa, tocma ieșeam din iarnă, și nu se dumirea ei unde putuse baba să stea două zile de nu înghețase. Au întrebat-o ei, au lăsat-o, dup-un timp au întrebat-o iar, da de scos de la ea n-a scos nimica. Ceva își mai aducea ea aminte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult. A mai slăbit, iar cicatricea de deasupra sprîncenei stîngi pare că-i sporește aerul întrebător. Stau amîndoi în fotolii și sorb din cafea. Ai o poză a fetiței? Mihai tresare. Apoi, cînd vede palma femeii întinsă spre el, se dumirește și scoate portofelul. Te rog! rămîne Simona cu palma întinsă pînă primește toate pozele. Își pune ochelarii și le privește cu atenție. Înapoiază ma întîi pe aceea în care Ana e cu copiii: Te rog să transmiți soției complimente! Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
problema și de la care n-am primit de mult informații, deoarece s-a aflat pe drum și apoi trei zile a fost bolnav la Petersburg - chiar acum, de vreo oră, la prima noastră întrevedere, m-a anunțat că s-a dumirit asupra tuturor intențiilor lui Cebarov, că are dovezi și că Cebarov este tocmai ce bănuiam eu că este. Doar știu, domnilor, că mulți mă cred idiot, și Cebarov, aflând de reputația mea, că dau banii cu ușurință, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai adăpostesc mândria verticală, ci vestejesc spre absolut de bunăvoie. Iar sufletul, desfermecat de lume și de sine, urmează pilda trupului. Mi-aș vrea viața povestită de îngeri veseli în umbra unei sălcii plângătoare. Și de câte ori ei nu s-ar dumiri, crengile aplecate să le lumineze neștiința cu adierile întristării... De-aș vrea să văd ce m-a îmbogățit mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate bea apă prea rece deoarece i se inflamează amigdalitele; (n-a ajuns să-mi mai spună că și-ar aduce aportul Într-o anumită problemă sau că preferă mai bine să facă ceva În loc de altceva, deoarece mă lămurisem); mă dumirisem că tovarășul meu de roaba nu putea fi ziarist, ci probabil să fi avut prin București vreun chioșc de ziare sau făcuse același lucru pe la Târgu-Neamț, unde spunea că s-a născut. În afară de aceste inadvertente de ordin morfologic și sintactic
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prudent, cel puțin până află cui îi poartă Livia sâmbetele și ce vrea de fapt de la el. Afișează un aer nevinovat: — Cum adică? Trio se tulbură oarecum. — Rolul tău nu este să fii venerat, ci să împarți dreptatea. Aha! se dumirește bătrânul. Deci aici vor să ajungă. Îi întoarce spatele și aruncă peste umăr: — Dacă oamenii și-ar imagina cât de anevoios este numai ascultatul plângerilor adresate unui conducător, nu s-ar mai repezi ca orbeții să culeagă de jos o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inelul pe deget, cu toate fibrele corpului în alertă. Primejdia este aici. Organismul ei o percepe. Dacă ar putea-o dibui îndeajuns de repede, poate ar ști cum să se apere. Își lasă abătută bărbia în piept. De obicei se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
silabisește rar germanul. Se uită întrebător către Rufus: — Un fel de gladiator spectator? întreabă ezitant. Nici vorbă! răspunde acesta. În urma unei victorii specta culoase, publicul a cerut să nu mai lupte în arenă și să vină printre ei. — Aha! se dumirește germanul. — Era cât pe-aci să fie meci nul, comentează Ganymedes. Nu-ți poți da seama dacă e trist sau vesel. Eram amândoi doar ușor răniți... Privirea îi virează spre nostalgie, dar se îmbățoșează imediat. — Adversarul meu n-a mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
S-a întâmplat ceva, anunță îngrijorat. Vocea îi tremură. — Ia ține-mă, să văd despre ce e vorba, îi cere imperios Rufus. Germanul își face palmele căuș și instructorul se cațără cu dexteritate. Aruncă o scurtă privire afară și se dumirește imediat. Încă e pauză. — Dar mulțimea asta? — Au chemat în arenă tineri din rândul spectatorilor și i-au înarmat. — De ce? întreabă Pusio lăsându-și obosit brațele în jos. Simulează manevrele unei oștiri în mers, răspunde plic tisit Rufus. — Ce fel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga întinsă pe jos, la coroana de lauri de lângă ea, la cupele răsturnate. De unde au apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege în minte frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie. De unde? Cu fruntea încrețită, încearcă să se reculeagă. Din Illyricum! țâșnește într-un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și Tibru pare în dimineața aceasta neîncăpătoare. Oamenii au venit grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să conducem pe rând. Iată că acum e rândul lui Nică să conducă. Pornește el binișor, dar când pe aproape de casa popii Oșlobanu, nu știu cum se face că intrăm chiar în gardul popii. Toți eram zăpăciți și până să ne dumirim ce s-a întâmplat ne trezim cu popa lângă noi. Pe mine și pe Nică ne-a apucat de gulerul paltonului și ne-a dus direct la mama acasă. Ce bucurie îi făcuse bietei mame! După ce aplecat popa, ne-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru că deja am fost tradus. Într-adevăr, anul trecut numele meu a apărut mai des În presă, dar nu datorită literaturii, ci pentru că am scris scenariul unui scurtmetraj care a câștigat peste 30 de premii internaționale. Și nu-s deloc dumirit de unde impresia că prin toate acestea aș fi o piedică În calea afirmării altor tineri scriitori. COOLTURISME Bijuteriile au promovat examenul lui Aristotel Mădălina COCEA Deja nu mai este la modă să Întrebi câte carate are. La fel de important este și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei nu trebuiau să se teamă neavând o lețcaie, se făcuse seară și ei alergaseră degeaba circa 50 de kilometri prin rătăcăniile și hudițele Țarigradului. Și tocmai când, dumiriți de propria lor sărăcie salvatoare, se opriseră cu caii în spume într-o fundătură mirosind a levănțică, îl zăriră pe Broanteș mergând pe lângă ziduri și ținând-o de mână pe Cosette. — Hei, Iacopone!* - strigă vesel spătarul. Ia vino-ncoace! Broanteș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai stați pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spun? Doresc să-ți amintesc că inima are mintea ei, are un fel de rațiune, soro! Tocmai ea generează sentimentele și, mai ales, iubirea. Cu alte cuvinte, este momentul să-ți întrebi inima, fată dragă, nu creierul! Aha! M-am dumirit... Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața unor întrebări al căror răspuns nu-l găsesc... - Bun! Și ce ai făcut? Marian Malciu - ... Mi-a venit amețeală, în primul rând. Apoi am retrăit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
las omul liber. Dar tu nu poți să fii liber decât dacă mă alegi pe mine. Înțelegi?!... Și rău a procedat că nu l-a înzestrat pe om cu mai multă memorie de la început! Odată ce-a prins a se dumiri cam cum stă treaba cu răul și cu binele, era deja prea târziu. COOLTURISME Vedetele copilăriilor reciclate Mădălina COCEA Nostalgia pentru ceea ce nu mai suntem înseamnă, în termeni de industrie culturală, ci-cing. Un public care oftează, câteodată, după „filmele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut în arta lui. Uluit, sărmanul om dădea din colț în colț, parcă apărându-se, fără să se poată dumiri ce se întâmplase cu făptura lui într-un răstimp așa de scurt. Dar soții Alexe nu-i dădeau timp să-și revină, să se dumirească, se repezeau cu noi complimente, se dovedeau experți în a descoperi noi formule, erau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Uluit, sărmanul om dădea din colț în colț, parcă apărându-se, fără să se poată dumiri ce se întâmplase cu făptura lui într-un răstimp așa de scurt. Dar soții Alexe nu-i dădeau timp să-și revină, să se dumirească, se repezeau cu noi complimente, se dovedeau experți în a descoperi noi formule, erau de-o inventivitate delirantă, amețitoare! Vocea precisă, gravă a lui Alexe. Glăsciorul Ninei plin de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]