2,902 matches
-
la brâu, Ghepardul a țâșnit precum un arc, Setos de sânge și înfometat, Iară gazela parcă-i prinsă-n țarc În cotul râului învolburat. Eschive a făcut în salturi lungi, Din calea sângeroasei carnivore Și în savană a lăsat doar dungi Pe sub copacii largi de sycomore. Felina și-a pierdut vivacitatea, De-atâtea salturi ce-a făcut în van Și s-a retras uitând ferocitatea, Gazela împlinise-abia un an. Aceasta a băut pe îndelete Din apa râului cu val spumat, Astâmpărându
GAZELA ȘI GHEPARDUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384947_a_386276]
-
ce o pretindea să-i aducă neapărat blana unei leoaice dacă ține la ea și zice că o iubește. Îi stătea bine, dar s-a plictisit repede și a optat pentru blana unei tigroaice. Ce-i drept, tigroaica avea multe dungi și îi scotea mai în relief năravurile. Dar nici tigroaica nu a ținut mult de cald. În plus, animalele s-au prins că vor să li se fure blănurile și au devenit ceva mai precaute și mult mai greu de
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
Localnicii, mai ales cei obișnuiți să frecventeze birturile, se mulțumeau cu interiorul restaurantelor, unde se serveau și băuturi mai ieftine. Stabilind ținuta pe care o voi adopta și având suficient timp până la ora fixată, mi-am călcat cămașa, am refăcut dunga la pantaloni și m-am bărbierit proaspăt, cu toate că nu erau nici douăzeci și patru de ore de când o făcusem ultima oară. Imi priveam fața în oglindă și-mi puneam problema dacă o voi impresiona plăcut pe Miruna, dacă am vreo șansă să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
albastre pasărea galbenă își etalează inima curcubeică ruptă din astre, ce pentru noi vibrează. OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE Cei doi oameni cu capete de textile unul roșu, celălalt violet, se ceartă ca nebunii de multe zile urlând furios, în dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
mea... Joi, 14 Iulie 2016 Pentru cine-i curios și-ntreabă, Ce mai fac acum la anii duși, Stau la umbra mea și-mi văd de treabă, Nu-s cerșetor pe la străine uși! Sunt încă vertical și nu pe-o dungă, Pe niciun cititor nu l-am mințit, Stau la umbra mea, puțin cam lungă Și soarele-i aproape de-asfințit... Alții stau acum la „Belvedere” Și-acolo pe căldura asta-i full, Nu deranjez pe nimeni în ședere, Că-n
STAU LA UMBRA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383909_a_385238]
-
și purtau ghete din piele grosa sau cizme înalte. Din anii 1400, femeile purtau pălării înalte, numite "hennin", care semănau cu turlele din biserică. În Bizanț se purta tunica, era modă bărbaților, aceasta era lungă dar și largă, ornamentata cu dungi verticale de diferite culori, la fel ca mantia, purtată peste tunica. În secolulal XVll - lea, costumul devine strâmt și aderent pe corp. Bărbații au împrumutat de la barbari pantalonii. Peste ei, purtau o cămașă în diferite culori: lungă până la genunchi, cu
VESTIMENTATIA EVULUI MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383403_a_384732]
-
El, încă înalt, curbat ușor de spate, cu obrazul supt și ochii verzi, parcă decolorați, pășea rar și apăsat.Ea, mărunțică, dar dreaptă, cu aceeași ochi cu muguri verzi, cu batic și șorț peste fusta încrețită și o bluză în dungi, alb cu negru. Optzeci de ani și o gospodărie încă pe picioare, o țineau ei doi, binișor. Ceva animale, plus căteva păsări care au mai scăpat de ultima molimă, deși vaccinate , găini și pui , un cocoș mândru și pintenat, fără
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
de primăvară și pentru că astăzi este Ziua internațională a Poeziei, le doresc tuturor autorilor sănătate, dragoste și inspirație! MUGURI La echinox reînvățăm algebre: Că dragostea se-mparte doar la doi, Chiar dacă adunăm și vijelii și ploi Și umbre cad ca dungile în zebre. Extragem rădăcina din noroi, Culorile din flori zoresc în febre, Căldura se desprinde de tenebre, Dar tot departe suntem, amândoi. Tu vii din noaptea cea întunecată, Ca dintr-o casă fără uși și geamuri, Eu, din lumina blândă
MUGURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382888_a_384217]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați încă pe buk
PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382915_a_384244]
-
nu-s decât poet Eu sunt ăl mai nalfabet dezbrăcând sau nu pufoaice merg nainte sau napoi încet dragi tovarăși și tovărășoaice Cât înaintați încă pe net eu oi merge îndărăt Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Plenară într-o dungă / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382915_a_384244]
-
-l aduce aminte dacă închide ochii. Un șleau nenorocit, cu hârtoape și țărână, vara iar toamna și primăvara, cu bolovani și gropi mocirloase. Numai bieții boi știau cum se trage carul, chiar gol, pe acest drum, Spinările lor erau numai dungi de la bicele stăpânilor furioși care îi înjurau cumplit. Așa îl știa Tudorel, însă... niciodată nu mersese pe acest drum pe vreme de iarnă. Când a ajuns la pâlcul de salcâmi de la marginea Lisei a rămas derutat de albul zăpezii căzută
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultima privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dungă, Răzleți ne trece-n seara de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și-n noaptea asta să rămâi cu noi! ------------------- Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia noiembrie 2016 =========== Daniel IONIȚĂ, poet, scriitor și translator (română-engleză), născut la București în 1960
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate la case de departe Ca o replică la știrile din țară și ca o completare la optimismul legat de „tinerețea fără bâtrănețe“ a Domnului Erbiceanu și a Doamnei Elena Buică, jurnalistul Octavian Curpaș scrie un reportaj despre cel mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
noastre”, cum o numea savantul Nicolae Iorga sau ,,spiritul românesc la modul absolut”, după cum numea Adrian Păunescu Spiritul Olteniei -, locuitorii acestui ținut românesc iradiază cvasipermanent lumină, seninătate, bună dispoziție și un apetit deosebit de a vorbi ,,în dodii”, ,,pe dedesubt”, ,,în dungă”. Mai tot timpul, ei fac slalom prin pădurea nebună-nebună-de-legat a tâlcurilor subtile ale Limbii Române. Într-un dialog cu oltenii, ceilalți locuitori ai țării noastre trăiesc un stres special, deoarece nu știu, mai niciodată, când vorba acestora este în glumă
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
îmi pare cărarea, iar ochii, deși-s tot mai ageri, nu văd decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai lungă; omătul va geme în membre, iar gerul ne va trage o dungă, noaptea, cu umbre, dansând pe pereți. mai pune trei lemne în sobă, să nu te zgârcești la caldură, căci vreau să fac numai o probă: vom mai putea, gură în gură, să privim noaptea, cu umbre, dansând pe pereți?... Referință
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
prin care voi interzice sarcinile din prima lună de după Carnaval. Doctorul de mult trebuia să-mi sugereze așa ceva... Prima noapte a serbării a fost stricată de către Astrolog! A apărut, în carne și oase, cu un bandaj imaculat ieșit, ca o dungă, de sub pălăria de fetru. Arăta bine. Drept, zâmbitor, sigur. Pentru că nu se temea de nimeni, fusese omorât o dată, lucru dovedit; cine poate fi ucis de două ori? Raționament perfect, până în clipa în care unul din oamenii Magistratului i-a turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum era abătut. Nu avea puterea de a se Întreba dacă femeia pe care o văzuse fusese cu adevărat Antilia. Pe mâinile lui erau niște dungi roșii. Trebuie să fi fost carminul care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o intrând în drogherie, cu puțin timp în urmă. Ea nu știa că e singurul lucru pe care mi-l dorisem vreodată și pe care am crezut că o să-l am. Mi-am scos bandajul și m-am uitat la dungile roșii de pe obraz. Arătau ca o grilă de x și 0, cum desenam pe tabla de la școală când eram mici. Mi-era rușine când mă uitam la zgârieturile alea. Cineva m-a lovit. Nu am făcut niciodată nimic ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
repede încât nu reușeam să opresc nici un gând suficient de mult ca să-l gândesc. Mă uitam pur și simplu la mușamaua de pe masă. Era aceeași de când locuiam în casa asta. Partea lucioasă începuse să se uzeze, forma pliuri mici și dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea cu totul altfel față pe partea lucioasă și alunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în jur neliniștit, îngrijorat, ca și când a dat greș în ceva și din cauza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că Judy era trezită, îmbrăcată și făcuse și ceaiul. Camera ei mirosea a bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scurt, indicând că cineva a intrat în galerie. Cu colțul ochiului am văzut un bărbat plimbându-se încet printre tablourile care erau deja atârnate. Majoritatea erau de Susan Durrit; suprafețe imense, incrustate cu straturi groase de vopsea în mănunchiuri și dungi, care păreau că se scurg ușor de pe pânză. Trebuiau privite de la distanță; dacă stăteai prea aproape de ele, ochii nu mai focalizau cum trebuie, incapabili să surprindă ideea picturii. Bărbatul se dădea tot mai în spate, cât pe ce să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la liceu și urmase un colegiu de agricultură. Ochii lui albaștri contrastau cu fața deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca măgarii când izbucneau în râs. Fetele purtau bentițe de catifea ca să-și țină părul pe spate și bumbi de perle în urechi. Harriet nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]