13,416 matches
-
cred că toate acestea trebuie lăsate pe seama individului. Căci reacția spontană a individului este de a refula trecutul, de a spune că nu-l privește, că nici n-a existat. - E mai confortabil... - Se alege confortul în detrimentul adevărului, căci adevărul doare. Între cele două, formula cea mai remarcabilă pe care o cunosc este cea practicată în Africa de Sud, unde s-a înființat acea comisie numită Reconciliere și Adevăr. Pentru că și în Africa de Sud apartheidul a fost adevărul statului. Deci nu se putea alege
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
m-am decis! Oricare dintre variante este periculoasă, dar a doua ar fi genială. Fiindcă aș filma 24 de ore din 24, live stream, procesul de producție și tot ce se întâmplă. Și nu știu ce o să vreau să parodiez. Că mă doare-n c*r dacă e pe placul cuiva sau nu."
Mihai Bendeac, avertisment dur: "Ori îi dau în judecată, ori mă întorc la Antena 1" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21806_a_23131]
-
văzduhului ocean, Mii de aștri, mii de stele, Trec prin liniști de noian ; Peste șesurile-ntinse, Peste-al lumii vis stingher, Norii,-n pâlcuri necuprinse, Fără urme trec pe cer. Nu-i îngenuncheză lutul, N-au mâhnire, n-au nici dor ; Nu pot regrete trecutul, Nu visează viitor. Tu la orice încercare Fă-ți din pildă lor temei ; Calmă și nepăsătoare, Și-mpăcată fii, ca ei ! Și-ndata ce a nopții umbră Va revarsă tăcerea-i sumbră, Când, ca vrăjit de un
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculți cerșesc, Șanț robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc ,deși-s deșarte ; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Răcita inima pustie Mi-o rencălzi o rază vie, Si,ca un șarpe-nveninat, Tristeția-n rană-mi s-a mișcat. Ce-I veșnicia-mi fără tine? Și nefirșita
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
cât de serioasă a fost lovitura până când cei din jur nu i-au spus că are sânge pe față. Atunci a scos un șervețel și a încercat să oprească sângerarea, informează româniatv.net. Întrebat în cele din urmă dacă îl doare, primarul Constanței a replicat: Am pus niște sare, lasă că nu moare nimeni. Ce? Eu sunt ca militarii ăia care lețină de la puțină căldură?".
Radu Mazăre s-a lovit la cap: Nu moare nimeni! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/22177_a_23502]
-
scandal. Badea a precizat că așteaptă scuze din partea Alinei Dumitru pentru că a fost indusă în eroare de "presa băsistă". Mircea Badea a explicat că singura sa afirmație este cea de pe Twitter în care explica de ce nu votează Alina Dumitru. "O doare mâna cu care votează că i-a făcut brazilianca armbar și a bătut-o la zero”, a spus Badea dumiică pe Twitter. Apoi, i-a transmis un mesaj Alinei: „Eu sunt victima în treaba asta. Sunt tâlhărit de doamna Alina
Badea aşteaptă scuze din partea Alinei Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/22254_a_23579]
-
va trage el o țeapă nepricepuților de la anti-doping. Or, iată că țepuirea nu e o treabă atât de ușoară! După o logică ce dovedește că etatismul zace în noi ca o comoară pe fundul lacului, niște cetățeni pe care-i doare-n cot de stat vin acum și pretind ca douăzeci și trei de milioane de fraieri să plătească pentru două sute cincizeci de bandiți și pentru vreo sută de mii de speculanți care nu acceptă să piardă la loz în plic
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]
-
de democrație, ci de o etnocrație care vizează preluarea progresivă a prerogativelor statului român". Citesc și recitesc aceste aberații ale unui domn care mai e pe deasupra director al "Centrului European de Studii Covasna". Subliniez, "Centrul European"! Va să zică, problema care-l doare pe ins e că ungurii sunt în Covasna și Harghita un electorat "stabil și disciplinat". Oare nu cumva și "majoritar"? Tare mi-e teamă că da! Și atunci, unde suferă democrația? Că doar asta înseamnă cuvântul-fetiș al filozofului spăimos: puterea
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
omorau?... - Era mai complicat. N-ar fi eliminat tot. Apoi, cine știe, ceva tot ar mai fi rămas în burta respectivului. Așa că era mai simplu, - pac-pac!... Și-l căutau direct înăuntru, după ce-i spintecau burta, și nici nu-l mai durea... * Din amintirile lui G.J. Cele două domnișoare din lumea înaltă bucureșteană, una din ele domnișoara Cancicov, fiica marelui cărturar, și prozatoare excelentă după maturitate, în plin regim comunist, și care se duc la Paris și locuiesc la Elysée, fiind fetele
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
la o anume infatuare. Iat-o în expresia unui autocomentariu grandilocvent: "Ești vie, pentru că vreau eu, killer-ul plăcerilor amînate. Eu, care nu amîn nimic, lovind cetate după cetate. Luîndu-te în primire cu tot arsenalul din dotare și cabrîndu-te pînă ce doare. Pînă ce explodezi de viață. Pînă ce urli.(...) Curajul de a inventa este la fel de viril ca și curajul de a trăi. Nu am nici o afinitate pentru respirație, masticație etc. Frecventez imaginația, îmi exercit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
cine a fost femeia care te înlănțuia/ în timpul visului/ avea un nume destul de lung/ începea și se termina cu aceeași vocală" (miercuri în mijlocul vieții). Cuvintele de ordine sînt disperarea, supraviețuirea, înfrîngerea: "și de fapt ar trebui să recunosc/ că te doare/ auzind cum urcă treptele casei/ acum el nu este altceva decît un războinic/ îmbrăcat cu ciorapi de piele neagră/ care dorește cu disperare să supraviețuiască/ între pleoape/ și colțul gurii/ după o înfrîngere/ drumul e întotdeauna prea lung? (războinicul cu
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
multe voci suprapuse" (deltaplanul). Ori: "sufletul unui om/ cîntărește cam 145 de grame// așa se spune// aproape cît o ceașcă fierbinte de ceai/ pe marginea ferestrei din bucătărie" (ceașca de ceai). Ori: "atunci cînd pe împăratul Menelik al Etiopiei/ îl durea capul/ mesteca pagini din Biblie/ așa cum unii oameni/ zdrobesc între dinți aspirină" (păgînul). Uneori senzaționalul se interferează cu superstiția: "arunci în sus un pumn de bețe de chibrit/ ca să vezi de unde vine ploaia o noapte/ apoi altă noapte memoria - o
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
nucleu semantic a întins valențe afective în toate direcțiile". Sintagma stilistică împreună cu noapte sugerează "neantul, haosul primordial, genunea, neființa", ca în scrisoarea I ("Noapte-adâncă a veciniciei el în șiruri o dezleagă") sau în La steaua: Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă." Adjectivul e folosit și adverbial, "condensând în el un nucleu semantic mai încărcat" (Luceafărul) și substantivat, evocând "un spațiu necuprins, un abis, un loc nepătruns" (Călin). Sunt numai câteva din remarcile autorului, care depășesc sensibil nivelul strict
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă la forma - și culoarea! - finale; odată mai mult, se confirmă trecerea de la estetica celui-ce-scrie-trăind (specifică generației '80
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Și nu-l interesa nici starea materială. Ai lui aveau o moșie destul de mare în Oltenia, de se putea descurca întreaga familie, chiar dacă el studia peste granițe. Iar dacă-ntr-o zi n-avea să mai aibă nimic, nu-l durea de loc... Liniștit parcă de propriile-i gânduri, nici nu-și dădu seama că a ajuns pe malul apei Moldovei. Un zăvoi des se întindea de-o parte și de alta a râului. Lăstarii încâlciți îi împiedicau înaintarea. Tot mai
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
ei. Cele cîteva trăsături prin care sunt individualizate victimele contribuie la performanța grupului. Memorabilă este prezența handicapatului mintal: interpretul sugerează supunerea, spasmul, destinderea cînd acesta încetează. Împins și dirijat de ceilalți el se integrează în chin; desigur suferă, desigur îl doare, dar faptul că nu înțelege cît este de umilit îi conferă o anume liniște și un fel de imobilism care îi dau relief. Neimplicarea sa afectivă devine un standard și pentru ceilalți. Rezistă dinamicii delirului colectiv, cînd toți evreii se
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe banca din chioșcul muzicii. Cerul, văzut de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am mîncat o prăjitură la Anghelescu, ceea ce mi s-a părut vulgar. Mama a fost numită la Robescu. Citesc La Bruyère". Notele de evadare în timpul istoric, favorizate de străzile cu iz arhaic ale Bucureștilor, se îmbină cu semnalele necruțătoare
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
stropit de agheazma lui Eugen Simion, (catolicul) poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă vreun critic de treabă, fără nici o coterie, pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru, dar abil, care e
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
în mare parte, o ficțiune. Teatrul ne arată că există teatru în societate, că societatea e un teatru. Romanul ne arată că există ficțiune în ceea ce luăm drept lume. Trăim în iluzii pe care le pierdem. Și simțim că ne doare. Și tot așa, nu mai punem capăt. Domnule Michel Butor, ce se mai întâmplă în literatura franceză contemporană? Și ce i se mai întâmplă, la modul general, literaturii europene? Mă simt incapabil să vorbesc despre literatura Franței de azi. Se
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în microuniversul său, în care pur și simplu "doare sîngele de viață". Viziunea fantast-anecdotică devine o viziune a subiectului ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
își recunoscu feciorul numaidecât... Era Ugu și, îndată după el, sosi și Eeee... Ținându-se de mână, cu capetele înconjurate de un nimb ceresc, lucrat în geometria binecunoscută a fulgilor de zăpadă, ei își salutară și apoi își îmbrățișară cu dor mama... Doctorița Asklepia, care nu umblă cu farmece, și care poate fi crezută, va mărturisi, încuviințând că totul s-a petrecut astfel. Cele două însoțiră minunata pereche de tineri până întâlniră un loc mai liniștit și mai departe de astfel
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
sociale. Șoferii vor refuza să sufle în fiolă pentru că au plămânii slabi, soldații nu vor dori să depună jurământul pentru că au fost învățați acasă să vorbească frumos, nu să înjure, doctorii nu vor mai vrea să opereze pentru că tăieturile-l dor pe pacient iar profesorii nu vor mai preda ca să nu-i streseze pe elevi... Absurditatea pretenției mai-marilor Bisericii Ortodoxe Române ridică încă un văl de pe putreziciunea care domină, și după zece ani de așa-zisă libertate, în România. Atentatul la
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
ce ar sta la baza actului suprarealist ortodox. Prin atitudinea d-sale, funciară, de neîncredere în absolutul vizionar, Paul Aretzu cultivă nu o poezie irațională, ci una, după cum sugerează el însuși, "supralucidă": "sufeream de o supraluciditate ca atunci cînd te dor ochii și vezi lumea filtrată prin durerea ta" (ibidem). Defel metafizică, ci doar sofisticat rațională ni se înfățișează și "supralumina" evocată astfel: "e drept, într-un moment de exaltare, la sulina, unde era să înnebunesc de frumusețe. m-am gîndit
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
în situația în care ne aflăm. Nu! Dar cred că ați înțeles foarte bine ce vreau să spun, și de ce cred că avem, acum, prea tîrziu, exact ce merităm. Din tot ce-ați scris prin ziare, zilele astea, m-a durut o singură afirmație a dvs.: "Am 68 de ani!" Nu vreau să pară că vă propun o consolare puerilă, dar Manoel de Oliveira face film la 93 de ani, și e nelipsit de la Cannes! Cred că, în loc de explicații, autobiografii, scrisori
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
o acțiune de la ora x la ora y. După care fiecare zboară repede spre alte zări. Nu neapărat mai calde, mai senine, mai minunate, mai generoase, mai îmbibate de mirosul profesiunii lor. Prea puțini sînt cei cărora le pasă, îi doare, visează sau regretă. Despre prietenii, aproape că nu mai putem vorbi. Despre interes și interese, din plin! Minciuna este, iarăși, la mare preț, căutată, cultivată, îngrășată cu vorbe dulci și măguleli. Ea ține loc, primejdios, de criterii, de balanțe echilibrate
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]