605 matches
-
îl conducea intuiția propriu-zisă..." Studiul istorico-literar dedicat lui Macedonski are toate atributele genului, având o primă parte strict biografică și o a doua dedicată evaluării axiologice a operei. Vladimir Streinu, istoricul literar de tip pozitivist, pune la contribuție un întreg eșafodaj documentar, etalând o nebănuită voluptate de biograf, care urmărește riguros ascendența poetului, anii formării intelectuale, relațiile cu contemporanii notorii (Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Caragiale ș.a.Ă. Încheierea este că poetul n-a avut relații de prietenie cu niciunul din fruntașii literaturii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nemurire devine tentația principală a acestei dinamici dintre cele mai imprevizibile, căci mai independente de natura manifestă a celui vizat: conducția de înverșunare elementară are loc prin omul de după om, prin rămășita lui reziduală, pârjolită de traficul de inclemență, prin eșafodajul de carbon al vieții, care formează verigheta ei cu regnul neînsuflețit. E foarte probabil ca miticul furt al focului de către Prometeu să fi avut loc în acest fel telecomandat, adică prin atragerea și concentrarea vectorilor luminiscenți asupra unui focar uman
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
stării inițiale. Referințele Băncii Mondiale, ale instituțiilor europene și literatura de specialitate detaliază stadiile dezvoltării comunitare sub următoarele denumiri: * Auditul comunitar; * Analiza factorilor externi; * Analiza nevoilor și elaborarea viziunii; * Planificarea strategică; * Analiza resurselor interne ale comunității; * Stabilirea de parteneriate. Întregul eșafodaj al dezvoltării durabile a comunității este construit pe principiul dialogului, urmărindu-se respectarea echității și dreptății sociale, precum și implicarea și participarea responsabilă cât mai largă a actorilor sociali. Dezvoltarea comunitară este un proces educațional, auto-identitar și auto-formativ, prin care resursele
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Ca atare, el trebuia ocolit sau izolat. La rândul lor, evreii au identificat în izolaționism un mod de conservare a religiei și tradițiilor culturale. Modelele, în mare parte negative ale străinului, au fost dezvoltate de doctrina națională, creând un întreg eșafodaj ideologic, la nivelul elitei politice. Interesant este și faptul că, abia la jumătatea secolului al XIX-lea, se poate vorbi de o “problemă evreiască”. Mai ales în Moldova, acolo unde evreii au fost acceptați, deși nu fără a depăși unele
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ai promoției ‘90”. Cand a primit Constantin Hușanu volumul cu poeziile În așteptare, după ce le-a lecturat cu atenția necesară, a și răspuns, entuziasmându-se: „Dragă amice ireversibil, Volumul răsfoit de mine mi se pare un vehement protest Împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la părăstasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate În putrefacție, un inventar acid al limbajului ce Încearcă să peticească o mantă făcută ferfenița. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Hipparhia ! Am nevoie de voi, oameni, nu pricepeți ? ! Recunosc, ați avut dreptate... Nu se poate trăi așa, ca un câine (p. 170). Asemenea lui Socrate și Platon, și Diogene este nevoit să admită că a greșit când și-a înălțat eșafodajul teoretic incapabil să reziste la confruntarea cu viața reală. Piesele închinate filosofilor atenieni sunt drame de idei în descendența celor alcătuite de Camil Petrescu, scriitor căruia Dumitru Solomon i-a consacrat studiul Problema intelectualului în opera lui Camil Petrescu (1958
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
paragrafe de mai sus nu sunt doar un simplu exercițiu de imaginație. Ultimele două constituții ale României au fost elaborate respectând întocmai scenariul de mai sus: majoritatea politică la putere, atât în 1991, cât și în 2003, a construit un eșafodaj constituțional ce a îndeplinit, de fiecare dată, două funcții: a consfințit viziunea personală a facțiunii politice majoritare ca normă constituțională și a rezolvat probleme punctuale ale guvernării din momentul elaborării actului constituțional. Altfel spus, a manevrat jocul constituțional în propriul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
mare anvergură în jurul unor școli de răsunet, care au pus bazele modernizării acestui domeniu, atât ca gândire științifică, dar și ca metodologie. Una dintre cele mai complexe astfel de comunități științifice a fost ȘCOALA FORMALĂ DE LA MOSCOVA care, ridicată pe eșafodajul teoretic fundamentat de profesorii Pogodin și Buslaev și organizată în jurul activității lui Filipp Feodorovici Fortunatov a impus principii lingvistice de bază precum: limba - un sistem de relații caracteristice și forma - un aspect prioritar în analiza lingvistică. Prima generație de discipoli
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
oaselor ni se transformă, ci și cea a poemelor noastre. Cuvintele poemelor mele s-au întunecat ca marea-n furtună. Sunt tot mai convins că Nietzsche și Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eșafodaj irațional, pe care doar fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
țara Românească! Al doilea argument privea exploatarea economică a țărilor române; indirect, prin monopolul comercial exercitat și prin tribut turcii câștigau mai mult decât ar fi obținut printr-o administrare directă.<endnote id="4"/> În sfârșit, o interpretare recentă dărâmă tot eșafodajul interpretărilor tradiționale românești: n-ar avea rost să Încercăm să răspundem la Întrebarea „de ce n-au cucerit turcii țările române“, pentru simplul motiv că, de fapt, le-au cucerit! <endnote id="5"/> Sporadicele victorii românești nu au Împiedicat trecerea treptată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
europeni cred că a trecut în secolul nostru la „anarhicii politici”, setea de un „nou mit” și, la urma urmei, în idealismul lor radical și pur, setea de mit, pur și simplu! (În romanul meu Bunavestire am ridicat un uriaș eșafodaj acestei „nevoi de mit”, desigur, prin metafora epică, paradoxală ca orice creație ce recurge la ambiguitatea extremă, criptică uneori, pentru a rămâne în limitele și limbajul artei adevărate. În această carte, un personaj sau poate chiar autorul afirmă ritos că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lipsuri materiale etc. Nu, eu am voit-o și, cum o spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să „mă înham” la „eșafodaje, construcții și teme” la care nu visam și nici nu îndrăzneam să o fac când îi citeam înfometat, nopțile, pe Ionel Teodoreanu sau Kipling sau Michel Zevaco sau Cronin, Dessila, Pitigrilli și Stendhal! În acest amalgam, descoperindu-i, apoi, pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decenii în urmă, la prăbușirea comunismului în Europa? Ivirea unei pleiade de unități statale cu cheag etnic, în fosta Iugoslavie, în fosta Cehoslovacie și mai cu seamă în fosta Uniune Sovietică. Nu se ridică țări precum China, India, Brazilia, amenințând eșafodajul planetar postbelic? Nu întâmpină măsurile ordonatoare ale Uniunii Europene o opoziție, care e departe de-a se fi sleit, într-o serie din țările ce o compun? Nu se profilează o "raționalizare" a hegemoniei Statelor Unite chiar în sânul alianțelor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dacă vreți să n-ajungeți voi acolo, bulău vă mănâncă! s-a răstit el către Gârmoci și Fanache, care ședeau în poziție de drepți, mai mult morți decât vii, gândindu-se că nenorocitul de cizmar le aruncase în aer tot eșafodajul cu migală ridicat de ei. Astfel a fost internat domnul Tomiță la sanatoriul de boli mintale din comuna Valea Mare, de lângă orașul Serenite - era un loc în care, dacă nimereai, și sănătos tun să fi fost, nu aveai cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În timpul anchetei, acuzația ce ți se aduce nu se rezumă la informațiile iscoadei. Într-un expozeu preliminar - un „desfășurător“ -, anchetatorul se folosește de unele date și fapte reale ca desimple repere, doar pentru ca mai apoi să pătrundă în hățișul unui eșafodaj imposibil de verificat.Dar desfășurătorul își are importanța sa. Acuzatorul trebuie să știe pe ce se poate baza, ce și câte invenții poate atârna de gâtul faptelor. Mozaicul pe care ți-l prezintă a trebuit alcătuit după regulile unei logici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spune nu, se cheamă că a și depus armele și că lasă ca acuzația să treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește mai puțin, cu atât oferă mai mult timp anchetatorului să-și dezvolte și amplifice eșafodajul. Să vorbești la o anchetă înseamnă să te ocupi de partea de invenție a acuzării. Ca acuzat, vatrebui să faci abstracție de tine, cel din realitate, pentru a te ocupa de tine așa cum apari în invenție, dar fără să te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se audă. Lipsa de ambiție și greutățile vieții nu sînt însă cea mai adîncă explicație pentru obscuritatea în care s-a com plăcut. De fapt, ca și la alții, a fost un fel de bizară formă de protest. Faptul că „eșafodajul“ literar i s-a părut întotdeauna un fake dezgus tător (cum și este în bună parte) iese limpede în evidență cînd ne gîndim că faimosul - sau, cum spun americanii, in-famous - număr despre Eminescu al Dilemei e creația lui. La demistificarea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
treabă în mijlocul universalei iluzii, dar, dacă zice „nimic nu mai este”, atunci totul se năruie. Mulți savanți, oameni de știință ca Dv., de știință „exactă”, cum se zice, arborează dictonul lui Socrate fără ca aceasta să afecteze câtuși de puțin siguranța eșafodajului lor științific. Dar noi aceștilalți, „umaniștii”, cum ni se zice și cum ne place să ne zicem, nu putem în mod onest pretinde că știm ceva cât de cât riguros demonstrabil. Noi suntem oamenii aproximativului, ai intuiției, ai așa-numitului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dovedește ipso-facto că Antonescu n-ar fi avut, eventual, motive obiective să îndepărteze regimul legionar, și de aceea se cuvine să ne oprim aici și asupra acestei posibilități. Una dintre principalele acuzații aduse legionarilor, pe care s-a sprijinit întregul eșafodaj al procesului „rebeliunii”, a fost înarmarea legionarilor deși nimeni n-a putut dovedi niciodată că, în afară de revolverele poliției legionare și ale altor puțini legionari, precum și de puținele puști luate în timpul tulburărilor de la Cazarma Gardienilor Publici (și poate și de aiurea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
negre, ținând o palmă subsuoară și alta la gură. Deodată răsună un ordin sec. Pe scenă, un ostaș țâșni din rând și călcă pe un capăt de scândură; instantaneu, aceasta săltă ca o cumpănă de fântână. În aceeași clipă întreg eșafodajul, cu tot cu brigadă, se trezi între capre. Pantomima distră de minune babele care șușoteau între ele: „Dumnezeu nu bate cu ciomagul !” La scurt timp după întâmplare poetul și-a zugrăvit impresiile de la Iazu Vechi într-un lung poem despre colectivizare. O
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul cel mai emoționant al acestor funeralii mi s-a părut acela cînd după ce orga și corul au tăcut, ceremonia fiind terminată s-a văzut sicriul, suspendat în lanțuri de un eșafodaj de bîrne, coborînd în nișa provizorie operațiune mecanică asemănătoare celei de descărcare dintr-un port. Balansul acelui sicriu atît de mic în golul imens de la Sfîntul Petru, era ca o atestare a vanității lucrurilor omenești, chiar după 25 de ani
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cai, dar și garajele, iar bucătăria era instalată sub acoperiș, pentru ca mirosurile să nu pătrundă în saloane. Nu se prevăzuse nimic pentru dotarea cu elemente esențiale, așa încît trecătorii gură-cască au avut parte de spectacolul gratuit și rizibil al unui eșafodaj ridicat în fața ambasadei pentru a băga pe fereastră o sobă mare care nu intra pe scara de serviciu... Domnul Crozier reprezenta Franța ca celibatar cu succes la femei: înalt, cu talia bine strînsă într-o redingotă cu revere mari de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
legitimant, Constantinopolul, în aceeași perioadă, fie le modifică prin reinterpretări, completări și redenumiri, fie le înlocuiește definitiv (Benoist 187). Grija "păgână" pentru transferul valoric în lumea celestă este însă atent preluată în ceremonialul constantinopolitan, "creștinat"; el va susține construcția unui eșafodaj simbolic și a unei arhitecturi complicate a ierarhiilor de putere, reale și "imaginate" - memorate toate de comunitate −, în care intră "figurile" cetății, respectiv modelele politice și spirituale. În relație cu ele ne așează și arheologia imaginarului, pe un amplu bazin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discutat de Marie-José Mondzain în legătură cu textele iconodulilor din perioada crizei icoanelor, pentru care a constituit un adevărat punct de referință în tratarea problemelor legate de mímēsis, de paideía, precum și de strategiile politice de guvernare teritorială − determinate de un eșafodaj de natură sacră: imaginea naturală christică inspira imaginea artificială, care, la rândul ei, fonda puterea temporală (14). La întâlnirea dintre imaginea divinității invizibile și icoana sa, vizibilă, oíkonomía a devenit fundamentul pentru articularea lor "vie", dar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
2000) Între Humboldt și Herzogtc "Între Humboldt și Herzog" Am fost șocat, mărturisesc, toamna trecută, citind un doct studiu despre Saul Bellow, avanpremieră publicistică a apariției romanului său ultim, Ravelstein, În România. Prelungitele speculații porneau de la o premisă falsă. Un eșafodaj pretențios și adesea pedant pe o bază artificială, clătinându-se la prima briză de adevăr. A-l discuta pe Saul Bellow În contextul literar american al prezentului și a omite că scriitorul este de multă vreme categorisit de presa de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]