916 matches
-
Tudor Drăganu, Maurice Duverger dar, pe de altă parte, este subliniat faptul că în opinia unor alți autori (Marcel Prélot) nu putem vorbi de un nou regim prin raportare la Constituția Franței din 1958, ci mai degrabă de un regim eclectic 13. Dealtfel, opinia potrivit căreia regimul politic francez nu ar fi semi- prezidențial, ci de o altă natură nu este singulară, ea a mai fost susținută și de alți autori mai recent 14. Tudor Drăganu întreprinde o analiză complexă a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
amintindu-i de țara sa natală, și-a Înălțat Carol I, cu grijă și dragoste, reședința lui preferată: Castelul Peleș, un colț de Germanie În inima României. Silueta zveltă a castelului, În stilul Renașterii germane, ascunde În interior un decor eclectic, juxtapunere a tot felul de stiluri, unic În felul lui, Însă Încărcat și apăsător; este un muzeu care ignoră și anulează natura Înconjurătoare. Se poate trăi Într-un muzeu? Carol putea, și chiar cu delectare, nu Însă și Maria. Pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
monumentală, construit Între 1930 și 1937. În ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și În primii ani după 1900, s-au Înmulțit edificiile, realizate de arhitecți francezi sau de discipolii lor români, În diverse variante de arhitectură franceză (eclectică, neoclasică...). Astfel, pe Calea Victoriei, În sensul dinspre Dâmbovița spre Palat: impunătoarea clădire a Casei de Depuneri (P. Gottereau, 1900); peste drum de ea, și mai impunătorul Palat al Poștelor (Alexandru Săvulescu, 1900); Cercul Militar (Dumitru Maimarolu, 1912); Fundația „Carol I
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
El este altfel. Nu se remarcă În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai puțin prin unitate de concepție. Sub acest aspect, Micul Paris se află la antipodul Parisului. Este un oraș dezordonat, de o inegalitate frapantă, un oraș eclectic, făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas doar bisericile. De dimensiuni modeste, se pierd printre construcțiile moderne din jur. Dar merită să fie descoperite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prea ridicată ("ședință toată ziua"), fie prea scăzută (colaboratorii nu stau niciodată de vorbă unii cu ceilalți, toate înștiințările sunt scrise, rareori verbale). Dezumanizarea este înaltă până la extremă. P -, I , S +, D + dau o Eficacitate mai puțin bună. B Sistemul eclectic are un înalt grad de prioritate. Un bun contact informal dă o intercomunicare ridicată. Stabilitatea este moderată. Dezumanizarea este optimă (mai degrabă scăzută decât ridicată). P +, I +, S, D + dau o bună Eficacitate. C Sistemul spontan apare de regulă în jurul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
mai bine, când mai rău deputați din partide foarte diferite. Conservatori britanici și democraț-creștini italieni stau alături de populari portughezi, democrat-social nemți, radicali de dreapta ai lui Berlusconi ș.a. Există un Partid al Popularilor Europeni, dar doctrina populară în măsura în care există este eclectică, iar pentru noi, românii, este practic necunoscută. Diversitatea curioasă din grupul popular din PE se regăsește și în România, pentru că din PPE fac parte PNȚCD, UDMR și, mai nou, PD; am înțeles că și PNG-ul s-ar dori membru
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
ea. Dar În ciuda cuvintelor lui, acum știam... Știam că atunci cînd marele spirit care ne ghidează viața va despica omenirea În două jumătăți antagoniste, eu voi fi de partea oamenilor. Știu asta, văd scris pe cerul nopții că eu, ipocrit eclectic al doctrinei și psihanalist al dogmei, urlînd ca un posedat, voi lua cu asalt baricadele sau tranșeele, Îmi voi lua arma pătată cu sînge și, plin de furie, voi masacra orice dușman care-mi va cădea În mîini. Și văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
decât în ultimele opt secole. În fiecare vară milioane de turiști pleacă din zone nordice spre zonele maritime din sud. Televiziunea ignoră barierele naționale; televiziunea europeană este deja o realitate. În ciuda diversității lingvistice, culturile devin din ce în ce mai puțin naționale și mai eclectice, printre tineri mai mult decât între cei în vârstă. Cacofonia europeană rămâne chiar și astăzi cel mai vulnerabil țel. Europa este noul Turn Babel. Bineînțeles culturile amestecate nu penetrează în mod egal peste tot. Spania și Italia primesc în fiecare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
uzaj de monedă, să afecteze resurse productive rare producerii în cursul timpului de mărfuri și servicii variate și le repartizează, în scopuri de consum prezent și viitor, între diferiții indivizi și colectivități ce constituie societatea"6. Această definiție este una eclectică, ce reunește definiții esențiale, elaborate succesiv de economiști care au contribuit la fundamentarea de veritabile cadre de referință în gîndirea economică, spre exemplu: a) economia studiază activitățile ce pun în joc moneda și implică operațiuni de schimb între indivizi; b
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
oferă elementele punerii în scenă a echilibrului parțial al pieței. Aici apare o diferență netă de viziune față de teoria echilibrului general a lui Walras. Vechile teorii ale cheltuielilor de producție, productivitatea capitalului, abstinența și utilitatea marginală sînt îmbinate în mod eclectic și opuse teoriei marxiste despre valoare și plusvaloare. Spre deosebire de școala austriacă, autorul britanic nu pornește de la ideea primatului consumului asupra producției, acordînd un rol important cheltuielilor de producție. Îmbină teoria utilității cu cea a cheltuielilor de producție. Atît utilitatea, cît
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
citat pe directorul unei mari companii de inginerie, care i-a spus recent: „Nu-mi trimite ingineri care pot fi Înlocuiți de un calculator. Genul acesta de muncă o externalizez În India. Trimite-mi ingineri adaptabili - care pot să gândească eclectic, În mai multe discipline“. Ceea ce este sus este și jos. Facultatea de Informatică de la Georgia Tech a preluat liniile generale prezentate mai sus și le-a transformat În cursuri specifice. După explozia Internetului, numărul de studenți care se Înscriau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Iași, săptămânal, între 29 august 1933 și 30 mai 1934. Director: H. Burileanu-Grancea. De la numărul 30/1934, când se consemnează, în antet, seria a doua, subtitlul „Ziar popular independent” devine „Politic, social, artistic, cultural”. Articolul-program, intitulat Cronica, vorbește despre caracterul eclectic al gazetei, lipsită „de orice program mai de înainte stabilit și totdeauna dat uitării”, hebdomadarul propunându-și să fie în primul rând „o oglindă fidelă” a vieții sociale și culturale din capitala Moldovei. Ceea ce și încearcă, în rubrici precum „Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290234_a_291563]
-
clivajul suprasolicitat dintre cultura înaltă, cu artele frumoase propuse ca etalon de către elitele conservatoare, și cultura materială, avansând cultura vizuală revendicată ca alternativă populară de către artiștii progresiști. Practica artistică contemporană este descrisă, analizată și judecată critic din perspectiva unui complex eclectic și sincretic de teorii care activează în diversitatea câmpurilor de cunoaștere și de activitate umană. Aplicate în zona de influență a studiilor, în general, culturale, în particular, vizuale, aceste teorii pot fi înțelese și, ca atare, utilizate ca intrumentare operaționale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
marcat începutul economiei serviciilor și că arta anilor '80 a criticat noțiunea de autor și de semnătură fără însă a le aboli. În fine, cultura globală actuală pare a face un efort considerabil de anamneză, printr-un proces cu rezultate eclectice a cărui criterii de selecție devin indiscernabile. În aceste condiții, Nicolas Bourriaud atrage atenția asupra depășirii culturii de consum printr-o cultură a activității, afirmând importanța menținerii activității în fața producției de masă. Insistând asupra unei nelimitate negocieri între perspective diferite
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
puterea. Înțelese dintr-o perspectivă a interdisciplinarității, studiile culturale sunt puse în situația de a apropria teorii și metodologii ale altor discipline, cum ar fi etnografia, sociologia, semiotica, psihanaliza ori teoria critică. Abordând procesul producției culturale dintr-o perspectivă metodologică eclectică, studiile culturale devin un domeniu de lucru experimental. Metoda analitică propusă de Martin Lister și Liz Wells pornește de la prezumția că semnificațiile imaginilor sunt produse, distribuite și consumate social, trecând printr-un ciclu de transformări în funcție de felul în care sunt
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la o disciplină, cât și la un obiect de studiu, disciplina putându-se numi mai curând "studii ale culturii vizuale", câmpul ori obiectul de studiu fiind "cultura vizuală". S-a constatat, de asemenea, faptul că această disciplină e un hibrid eclectic, o întreprindere multi(inter)disciplinară formată prin convergența unei varietăți de discipline și metodologii 91. Potrivit lui Jessica Evans și Stuart Hall, răspândirea termenului de "cultură vizuală" s-ar datora Svetlanei Alpers, care, studiind o lucrare despre pictura olandeză, pe care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din care ar fi provenit. Toate cele trei momente ale definirii studiilor (culturii) vizuale sunt puse în relație cu istoria artei, datorită influențelor metodologice și genealogice, deși s-au constatat fricțiuni importante între practicile stabilite ale istoriei artei și interesele eclectice ale culturii vizuale. Acest lucru s-ar întâmpla deoarece, din punctul de vedere al culturii vizuale, istoria artei ar fi deconectată de la viața contemporană, fiind elitistă, naiv politică, în strânsă legătură cu piața de artă și interesată doar de un
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
opere de artă. În schimb, din punctul de vedere al istoriei artei, culturii vizuale i-ar lipsi conștiința istorică, ar fi entuziasmată de o noțiune simplificată a vizualității, neglijentă cu privire la diferențele dintre medii, relaxată cu privire la problema valorii și cu privire la alegerea eclectică a obiectelor și metodelor sale. Cu toate acestea, nu se poate justifica faptul că studiile (culturii) vizuale ar avea ca obiect dimensiunile mai puțin investigate ale istoriei artei, câtă vreme multe dintre resursele reflexive și metodele de cercetare provin din
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
distribuire, de receptare, de participare și comunicare, activând într-o rețea dinamică de decizii instituționale, critice, teoretice și istorice. Diversitatea de producții, practici și reprezentări ale artei contemporane bulversează abordările teoretice, estetice, critice și istorice tradiționale, deschizând perspectiva unei receptări eclectice și contradictorii cu privire la înțelesul și rolul artei. Varietatea evenimentelor și pozițiilor publicului solicită o reconfigurare fluidă a raporturilor de întâmpinare critică și teoretică a artei. În aceste condiții, la ora actuală nu avem de-a face doar cu o regândire
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
În arta actuală această teorie e aplicată în analiza felului în care receptarea și participarea în cadrul artei e influențată de motivațiile activismului cultural și politic 133. Poziția de apreciat în judecarea unei lucrări de artă ar fi poziția pluralistă și eclectică a posibilității de a prezenta și interoga consecințele artei dintr-o multitudine de perspective, evitând orice dogmatism concludent. Terry Barrett recomandă păstrarea unei distincții între preferință și valoare, fiind în favoarea preferinței în abordarea unei lucrări de artă, însă solicitând evitarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
condiții, constată Weintraub, pentru ca actul artistic să aibă putere de expresie, formelor convenționale ale talentului artistic (acuitatea vizuală, dexteritatea manuală, sensibilitatea, inteligența, ingenuitatea și perseverența) trebuie să li se adauge capacitatea de a face alegerile potrivite dintr-un repertoriu nelimitat, eclectic și haotic de alternative 229. Conceptul de politică, înțeles din perspectiva construirii și coordonării deciziilor la nivelul producțiilor și practicilor artistice ajunge nu doar să fie reprodus prin exemplificare creativă, ci chiar produs sub forma articulării unor conținuturi sugestive cu privire la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
adapta nevoilor și așteptărilor celuilalt. Domeniul comunicării interculturale: între teorie și practică. Domeniul comunicării interculturale se constituie la intersecția unor observații, date, analize, teorii provenite din domenii relativ diverse - antropologie, studii culturale, psihologie, sociologie, comunicare. Ceea ce dă unitate acestor perspective eclectice este scopul cercetărilor: de a oferi un cadru general menit să faciliteze comunicarea dintre oameni care s-au născut și trăiesc în diverse părți ale lumii, prin cunoașterea, înțelegerea, tolerarea și aprecierea diferențelor. De exemplu: Cum comunică un american cu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a lumii. Esența vieții se reduce la coexistența elementelor perechi - unul activ și altul pasiv -, nu opuse, ca în dialectica hegeliană, ci complementare, elemente care se unesc într-o sinteză, alcătuind o „triadă” ce asigură armonia universului. Din această filosofie eclectică au ieșit liniile esențiale ale gândirii lui H.-R. - cultul rațiunii care domină „materia” și haosul, aspirația spre absolut și spiritualitate -, cu efecte considerabile mai ales în poezia sa. Sinteza fenomenelor complementare, din natură și din viața socială, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
a ajuns la următoarea concluzie: „Nu există nici o îndoială în privința gândului ce l-a determinat pe rege să-i încredințeze Patriarhului președinția Consiliului. În realitate, el este acela care devine, din acest moment, prim ministru”. Noul cabinet era „un guvern eclectic”, compus din oameni de centru-dreapta, animați de un spirit de datorie și o doză de oportunism politic, care avea misiunea de a restabili și menține ordinea în țară. Tocmai de aceea, primele măsuri instituite au fost îndreptate în această direcție
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
laureaților români de la Bruxelles, dorind să dezvăluim felul în care ei s-au remarcat, mai mult sau mai putin, în viața politică, profesională ori publică a țarii. În cea de-a treia parte a volumului nostru, una ceva mai compozita, eclectica, din păcate, am continuat într-o primă parte, ca și în cazul anterior, articolul lui Constantin C. Angelescu din 1943 cu privire la românii titulari unei diplome de inginer la Scoala Politehnica a Universității Libere, completând din Union des Anciens Étudiants de
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]