711 matches
-
a inspirat pe naturalistul Charles Darwin să scrie "Originea speciilor", o lucrare ce a transformat modul în care omenirea privea istoria și evoluția vieții pe Pământ. Arhipelagul este cunoscut azi sub denumirea de Insulele Galápagos. Insulele Galápagos sunt situate la Ecuator și sunt dispersate pe o suprafață de aproape 60.000 km² din Oceanul Pacific. Arhipelagul este construit din 19 insule, dintre care 13, mai mari, variază ca suprafață de la 4.588 km², la 14 km². Cele 6 insule mai mici au
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
Pacificului face ca precipitațiile anuale să fie imprevizibile și pot cauza secete sau ploi torențiale. Insulele Galápagos au cea mai cunoscută anomalie climatică. Darwin începea descrierea Galápagosului cu urmatoarea remarcă: „Având în vedere că aceste insule sunt plasate exact sub Ecuator, clima este departe de a fi una excesiv de caldă”. În același paragraf, Darwin identifica principalul motiv pentru clima uscată și moderată a Galápagosului: „aceasta pare cauzată de temperatura joasă a apei înconjurătoare, adusă aici de Marele Curent Polar Sudic”, astăzi
Insulele Galápagos () [Corola-website/Science/300168_a_301497]
-
Chimborazo, în Ecuador, este punctul de pe Pământ cel mai îndepărtat de centrul său. Deși are doar 6267 m peste nivelul mării, acest pisc andin e cu 2 150 m mai îndepărtat de centrul Terrei decât Everestul datorită convexității Pământului în jurul Ecuatorului. Suprafața Pământului e un etern câmp de luptă între forța ascendentă de formare a munților și forțele de eroziune a gheții, apei și gravitației. După formarea unui lanț, dezagregarea începe să distrugă suprafața rocilor. Ghețarii, râurile și căderile de pietre
Munte () [Corola-website/Science/300217_a_301546]
-
așezată în partea de nord-est a județului Bistrița Năsăud, la izvoarele râului Ilva, la întretăierea paralelei 47 grade 21' 25" latitudine nordică, cu meridianul 24 grade 56' 20" longitudine estică. Aceasta înseamnă că localitatea se găsește la jumătatea distanței între Ecuator și Polul Nord, în mijlocul zonei temperate, unde nu se resimt căldurile ținuturilor tropicale și nici gerurile prelungite din zona polară. Amplasarea localității în culoarul amintit în imediata apropiere a cumpenei carpatine, a oferit posibilitatea ca în ambele sensuri să se deschidă
Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300882_a_302211]
-
cosmică se desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare, aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km de punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului cu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată față de ecuator cu 51,6. Prunariu a devenit astfel primul român din istorie care a zburat în spațiu. Conform planificării zborurilor Intercosmos zborul avea să dureze aproape 8 zile, între 14 mai - 22 mai 1981. Decolarea a decurs fără probleme. După înscrierea
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
azi"”. Apariția primelor idei și ipoteze cu privire la ceea ce azi este cunoscut sub numele de izostazie este legată de una din controversele ce au frământat lumea științifică de la sfârșitul sec. al XVII - lea : "stabilirea formei Pământului (turtit la poli sau la ecuator)". Măsurarea meridianului terestru a elucidat această dilemă dar a generat o altă problemă de geodezie: "găsirea unei explicații pentru diferența dintre valoarea observată sau măsurată și valoarea teoretică a abaterii verticale observată lângă mase semnificative (lanțuri muntoase mari)". Explicarea acestei
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Canalul Panama. Linia de demarcație dintre și Oceanul Indian este la meridianul 20°E. Atlanticul este separat de Oceanul Arctic printr-o linie care duce de la Groenlanda, prin insulele Svalbard până în nordul Norvegiei. Atlanticul de Nord se întinde în emisfera nordică de la ecuator până la Oceanul Arctic. El cuprinde insulele Capului Verde, insulele Canare, Madeira, insulele Azore, Bermuda, Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud. Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
duce de la Groenlanda, prin insulele Svalbard până în nordul Norvegiei. Atlanticul de Nord se întinde în emisfera nordică de la ecuator până la Oceanul Arctic. El cuprinde insulele Capului Verde, insulele Canare, Madeira, insulele Azore, Bermuda, Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud. Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud, Africa Occidentală și Africa Sudică. La sud, Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
emisfera nordică de la ecuator până la Oceanul Arctic. El cuprinde insulele Capului Verde, insulele Canare, Madeira, insulele Azore, Bermuda, Färöer, Islanda, Groenlanda precum și Terra Nova. Este delimitat prin ecuator de Atlanticul de Sud. Atlanticul de Sud este regiunea Atlanticului situată la sud de ecuator, între continentele America de Sud, Africa Occidentală și Africa Sudică. La sud, Atlanticul este limitat de Oceanul Antarctic și Antarctida. Marile care fac parte din Oceanul Atlantic (sunt considerate adiacente) includ: Marea Caraibelor, Marea Nordului, Marea Labrador și Marea Baltica. Insulele importante din Oceanul Atlantic sunt
Oceanul Atlantic () [Corola-website/Science/298652_a_299981]
-
milioane km³ fără apa din mările secundare. Adâncimea medie este de 3.940 m, dacă sunt luate în considerație mările secundare, sau 4.188 m fără acestea. Adâncimea maximă este de 11.034 m. Temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25-30 ° C. De asemenea, și salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie putin mai caldă decât apa Oceanului Indian
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
dacă sunt luate în considerație mările secundare, sau 4.188 m fără acestea. Adâncimea maximă este de 11.034 m. Temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25-30 ° C. De asemenea, și salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie putin mai caldă decât apa Oceanului Indian. Relieful submarin al Pacificului este foarte variat. Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
planetă este Groapa Marianelor, la 11.022 metri sub nivelul mării. Adâncimea medie este de 4.280 metri. Pacificul cuprinde peste 25.000 de insule, mai mult decât suma tuturor insulelor din celelalte oceane, majoritatea aflându-se la sud de ecuator. În prezent, se micșorează, încet dar permanent, ca urmare a mișcării plăcilor tectonice, cu aproximativ 2-3 cm pe an pe 3 laturi, ceea ce înseamnă aproximativ 0,5 km² pe an (în timp ce Oceanul Atlantic se mărește permanent). De-a lungul coastei vestice
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
de vulcani și sunt des afectate de cutremure. Tsunamiurile, valuri imense declanșate de cutremure subacvatice, au devastat multe insule și au distrus multe orașe. În Pacific temperatura apei variază de la punctul înghețului, în zonele polare, până la circa 30 °C la ecuator. Salinitatea variază în funcție de latitudine: apa este mai puțin sărată lângă ecuator decât cea din zona temperată, din cauza precipitațiilor abundente din zona ecuatorială / tropicală. Și spre poli salinitatea este mai mică, deoarece evaporarea este foarte scăzută. În general apa Pacificului se
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
declanșate de cutremure subacvatice, au devastat multe insule și au distrus multe orașe. În Pacific temperatura apei variază de la punctul înghețului, în zonele polare, până la circa 30 °C la ecuator. Salinitatea variază în funcție de latitudine: apa este mai puțin sărată lângă ecuator decât cea din zona temperată, din cauza precipitațiilor abundente din zona ecuatorială / tropicală. Și spre poli salinitatea este mai mică, deoarece evaporarea este foarte scăzută. În general apa Pacificului se mișcă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică a Pământului
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
Ecuatorial de Nord. Curentul Aleutian se ramifică în apropierea Americii de Nord și formează baza circulației de formă triunghiulară din Marea Bering. Ramura sudică a lui devine liniștitul și încetul curent Californian. Curentul Ecuatorial de Sud, curgând spre vest de-a lungul ecuatorului, cotește spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est în dreptul paralelei de 50° latitudine S și se unește cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce înconjoară pământul. În timp ce se apropie de coasta
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
Clima din Indonezia se caracterizează prin două anotimpuri tropicale, care variază cu circulația aerului la ecuator (Circulația Walker) și cu circulația meridiană a aerului (Circulația Hardley). Mișcarea celei din urmă urmărește mișcarea de la nord la sud a soarelui și poziția relativă a acestuia față de Pamânt, în special dinspre continentele Asia și Australia, în anumite perioade ale
Clima Indoneziei () [Corola-website/Science/299237_a_300566]
-
urmă, la Marga. Până la urmă, în 1949, olandezii au acceptat independența Indoneziei. Aeroportul din Dempasar, Ngurah Răi, a fost numit după liderul forțelor balineze de la Marga. Băli este o insulă mică, în estul insulei Java, la aprox 8 grade de ecuator, cu o suprafață de 5577 km², distanța cea mai mare fiind de 140 km în lungime, iar în lățime de 80 km. Relieful este muntos, cu vârfuri care ating peste 2000 de metri în cazul lanțului muntos din centrul insulei
Bali () [Corola-website/Science/299230_a_300559]
-
Dreapta ce trece prin observator paralelă la axa Pământului se numește "axa lumii". Axa lumii intersectează sfera cerească în două puncte numite "poli cerești": polul nord ceresc și polul sud ceresc. Cercul mare definit ca intersecția dintre planul paralel cu ecuatorul terestru și sfera cerească se numește "ecuator ceresc". Cu excepția cazului unui observator aflat la unul din polii Pământului, există exact un cerc mare ce trece prin polii cerești, prin zenit și prin nadir. Acest cerc este "cercul meridian" al observatorului
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
axa Pământului se numește "axa lumii". Axa lumii intersectează sfera cerească în două puncte numite "poli cerești": polul nord ceresc și polul sud ceresc. Cercul mare definit ca intersecția dintre planul paralel cu ecuatorul terestru și sfera cerească se numește "ecuator ceresc". Cu excepția cazului unui observator aflat la unul din polii Pământului, există exact un cerc mare ce trece prin polii cerești, prin zenit și prin nadir. Acest cerc este "cercul meridian" al observatorului. Semicercul delimitat de poli și conținând zenitul
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
situate pe cercul orizontului pe direcție perpendiculară pe direcția nord-sud se numesc "punctul est" și "punctul vest". Planul ce trece prin observator și este paralel cu planul orbitei Pământului taie sfera cerească după un cerc mare numit "ecliptică". Ecliptica taie ecuatorul ceresc în două puncte diametral opuse, numite "puncte echinoxiale": "punctul vernal" și "punctul autumnal". În descrierea poziției sau mișcării aparente a unui corp pe sfera cerească se utilizează două categorii de sisteme de referință: Reperarea punctelor pe sfera cerească se
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
utilizat de sistemul de coordonate, există: În Univers însă nu există coordonate absolute, asta deoarece nu există un punct de reper absolut, întotdeauna univoc și fix, de la care să putem calcula. Stelele sunt (aproximativ) fixe față de sfera cerească (raportate la ecuator si ecliptică). Ca urmare, poziția unei stele descrisă în coordonate ecuatoriale (ascensie dreaptă și declinație) sau în coordonate ecliptice rămâne fixă în timp. Față de un observator terestru, orice stea îndepărtată se deplasează pe un cerc paralel cu ecuatorul ceresc. O
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
raportate la ecuator si ecliptică). Ca urmare, poziția unei stele descrisă în coordonate ecuatoriale (ascensie dreaptă și declinație) sau în coordonate ecliptice rămâne fixă în timp. Față de un observator terestru, orice stea îndepărtată se deplasează pe un cerc paralel cu ecuatorul ceresc. O rotire completă se petrece în exact o zi siderală. Momentul în care steaua traversează meridianul superior se numește "culminația superioară" sau "trecerea la meridian" a stelei. Momentul traversării meridianului inferior se numește "culminația inferioară". Soarele se deplasează, față de
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
la meridian" a stelei. Momentul traversării meridianului inferior se numește "culminația inferioară". Soarele se deplasează, față de sfera cerească, de-a lungul eclipticii, efectuând o tură completă în timp de un an. Echinocțiile sunt definite ca momentele în care Soarele traversează ecuatorul ceresc. Față de un observator terestru, Soarele descrie o traiectorie complicată, semănând cu două elici de sens contrar, lipite cap la cap. Ecuatorul Ceresc trece prin următoarele constelații: Multimedia
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
efectuând o tură completă în timp de un an. Echinocțiile sunt definite ca momentele în care Soarele traversează ecuatorul ceresc. Față de un observator terestru, Soarele descrie o traiectorie complicată, semănând cu două elici de sens contrar, lipite cap la cap. Ecuatorul Ceresc trece prin următoarele constelații: Multimedia
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
din lume (6,915,000 km²), acoperind cinci țări ale Americii de Sud: Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) și Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, la fel ca Dunărea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul. În prezent Amazonul ocupa locul al doilea (ca lungime) și este cel mai mare curs de apă dulce al Terrei datorită a două caracteristici de bază: debitul de apă și suprafața bazinului hidrografic. Izvoarele Amazonului se găsesc în masivul muntos
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]