542 matches
-
continuai violent, în timp ce umpleam iarăși paharul. Și acolo pe șantier ai găsit un nou dipsoman care s-a îndrăgostit de tine? Daaa! Și imitai glasul ei când încerca să vorbească în numele plopilor și al cârciumioarei care populaseră la început lumea edenică a iubirii noastre, daaa, frumoasa zidăriță, biata de ea, nu e liberă, au condamnat-o pe nedrept, dar iat-o cum muncește cât trei ca să scape... Și atunci ne vom căsători și o s-o fac fericită, eu nu sânt dipsoman
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi concepută În afara familiei, școlii și bisericii (vezi Violența Între agresiune și abuz sau voința inhibitorie ca remediu prin educație). Rămâne mediul social care, Începând cu Jean Jaques Rouseau, a fost considerat ca sursă a răului și corupător al frumosului edenic. Aici Însă, vorbind desigur la modul utopic, frumosul s-ar putea obține și printr-o legislație de organizare socială alcătuită În așa fel Încât (parafrazându-l pe Aristotel), „cei buni să nu dorească răul, iar cei răi să nu-l
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
liberi și sclavi. Astăzi, la frontera nu este gardul ce apără SUA de valurile de imigranți ilegali mexicani, ci spațiul cultural unde se întâlnesc și dialoghează, mai mult sau mai puțin pașnic, culturi și limbi diferite, în umbra miticului (și edenicului) Aztlan, paradisul și moștenirea culturală aztecă. Prima conferință a tineretului chicano a avut loc în 1969, la inițiativa unor militanți, precum Rodolfo Gonzales, talentat boxer și ... poet. În poezia Yo Soy Joaquin (eu sunt Joaquin), devenită imn al neamului (La
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ca parte componentă, a doua, a unei suite ficționale ce include reprezentări ale furiei și violenței sub frumoase și înșelătoare titluri precum Wonderland, publicat după them. De remarcat faptul că volumul ce precede romanul them are un titlu și mai edenic, A Garden of Earthly Delights (grădina desfătărilor terestre, dacă nu chiar lumești). Them, un fel de cronică de familie, evocă viețile a două generații, urmărind copilăria și maturizarea Lorettei în raport cu fratele ei, cu prima iubire ce se termină tragic, cu
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a copilăriei în care natura juca un rol esențial, prin simbolistica pe care o dezvoltă în mod sistematic, prin incursiunile în irațional, urmărind fluxul experienței subconștientului și preconștientului. Natura la Roethke pornește de la ceea ce Parini numea "mitul autobiografic al serei edenice", subiectul și imaginea centrală în opera sa de la început și până la sfârșit (Parini: x). Sera edenică are legătură cu anii copilăriei lui Theodore, născut în Saginaw, Michigan. Tatăl și unchiul său, copiii unui imigrant venit din Prusia în 1870, aveau
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mod sistematic, prin incursiunile în irațional, urmărind fluxul experienței subconștientului și preconștientului. Natura la Roethke pornește de la ceea ce Parini numea "mitul autobiografic al serei edenice", subiectul și imaginea centrală în opera sa de la început și până la sfârșit (Parini: x). Sera edenică are legătură cu anii copilăriei lui Theodore, născut în Saginaw, Michigan. Tatăl și unchiul său, copiii unui imigrant venit din Prusia în 1870, aveau suprafețe mari de sere pe care le cultivau. Amintirile din copilărie ale lui Theodore combină fascinația
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din Prusia în 1870, aveau suprafețe mari de sere pe care le cultivau. Amintirile din copilărie ale lui Theodore combină fascinația rădăcinilor misterioase și a vieții vegetale ascunse din sere cu nostalgia rămasă în urma pierderii timpurii a tatălui, stăpânul grădinii edenice a serelor. Volumul de debut, Open House (casă deschisă), anunță o poezie a sincerității, autentică, necontrolată, neîmpodobită, a cărei goliciune este principalul său punct forte (I'm naked to the bone, / With nakedness my shield). Metafora goliciunii, expresie a sincerității
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. Cântece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum în viziunea unei omeniri fericite, a unei vârste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lângă soarele de aramă, Cu împărțirea dreaptă a bucatelor, Lângă aburii desfăcuți între fânețe și vânturile de argint. Iată-te, tu, omule bun, Argat sau cântăreț cu uneltele amiezii, Câinii latră bucuroși
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-un holism de tip monologic, preistoric, nu postistoric ("o singură viziune"). Antimodernismul lui Zerzan implică "negația tuturor simbolurilor, a limbilor și culturilor", într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cartea lui J. Urwics „Fără pașaport prin URSS” în care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați în democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
de căutător, va fi descensional și va duce de la Paradisul pierdut, întâia "casă" descrisă de Biblie, la intrarea, ca pedeapsă, într-un habitat terestru (atât de fragil în raport cu natura, cu alteritatea dușmană și cu voința divină). Această alungare din perimetrul edenic în cel terestru, aflat doar parțial sub semnul divinului, va fi dublată și de ruperea relației cu Tatăl. Din această cauză, bărbatul medieval va reproșa femeii drama pe care este condamnat să o trăiască până la momentul Judecății. În încercarea de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la „Urzica”. Prima plachetă pentru copii, Ham, aventurile unui cățel năzdrăvan, îi apare în 1974. Mai este prezent în „Contemporanul”, „Cutezătorii”, „Gazeta literară”, „Luminița”, „România literară”, „Universul copiilor” ș.a. Z. este un prolific versificator pentru cei mici, cu o perspectivă edenică asupra copilăriei, în continua ei deschidere spre valorile morale perene. Cărțile sale pentru copii s-au bucurat de succes, au fost traduse în Marea Britanie, Franța, Rusia, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria. A inițiat și o serie de cărți de colorat avându-l
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
numai lui. Dar nici lui pe toate, căci poveștile, de spus se pot spune și mai târziu, dar de trăit nu-ți este dat decât o singură dată să le trăiești. Și le trăiești doar în deplin acord cu vârsta edenică a copilăriei. Copilul Mihai a trăit pe viu aceste taine, care erau ale naturii ipoteștene, natură pe care a ridicat-o apoi la rang de natură-mamă. Încântat de ceea ce se întâmplă cu sine, plin de fiorurile freamătului lin care trecea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
senzația că urcă la cer, însă îi dă și o accentuată stare de vertij. Numai că poezia este reprezentarea și exprimarea vieții. Ea comunică faptul trăit și înfățișează realitatea exterioară a vieții 127. Așadar, după un timp petrecut în natura edenică a pădurii și lacului, timp trecut peste marginile sale, întoarcerea acasă îi venea copilului peste mână, căci nimic din ceea ce trăise în mod real, dar și din ceea ce visase cu ochii deschiși nu mai era. Și nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adesea acest exercițiu în legătură cu toate dorințele lor: vine nu vine; mă iubește nu mă iubește etc. Tot restul derulării minunatei iubiri dintre cei doi stă sub semnul acestei lentori aparente, sub care se poate intui un noian întreg de fericire edenică, de bucurii, iar mai târziu de chinuri și de scufundări în neant. Este o diferență ca de la cer la pământ între atitudinile care vor urma de aici înainte și ceea ce a fost până acum; căci una este să te închini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rând, ca imersiune plenară în absolutul naturii. Euthanasius (lucru valabil și pentru Cezara) mărturisește, de altfel, această (re)integrare în scrisoarea sa către Ieronim: Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei 319. Integrarea celor doi îndrăgostiți în natura edenică a insulei, prin gestul simbolic al dezbrăcării, oferă prilejul unei contemplații estetice de netăgăduit și al unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație demiurgică 320. Insula are darul suprem de a aboli realitatea, timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
materie primară din care ies și se revarsă toate. Omologia peșterii cu insula recunoaște sufletul integrat în atma pe drumul omului spre libertate, spre înțelepciune. Structura magică a armoniei ce stăpânește pretutindeni insula nu face s-o considerăm simbol direct, edenic al raportului dintre inițiat și creatorul său. Bunăoară, axis mundi trece prin noi, în buricul pământului, prin fântâna ce irigă copacul vieții, stâlpul cerului. Acolo se găsește în sfârșit peștera din care ne desprindem noi, poporul lui Dumnezeu, cei cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului, așteptând cu răbdare și înțelepciune clipa. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 940, al codrului secular, parte a arborelui edenic, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință. Să nu uităm că Heidegger în Experiența gândirii scria: "Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și monadele sunt cele capabile de a interacționa prin gânduri lizibile în mintea divină, noosul. Dar prima comunicare dintre om și creator este referitoare la ceea ce El îi pune la dispoziție și interdicția de a se atinge de roadele arborelui edenic. Să fi fost vorbire sau tot un gând asociat simbolurilor, alegoriilor pline de tunete, fulgere și alte fenomene narate și de mitologiile antice? Și prima comunicare prin cuvânt să fi fost între Eva și șarpe? Iată cum Dante se preocupă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Magicienii Humbaba și Omul-scorpie din Epopeea lui Ghilgameș veghează tainele minunatei Păduri a Cedrilor și Muntelui Mașu pe care soarele îl străbate în cursul nopții. Și totuși ei sunt forțe malefice. Reușita valorilor autentice de a se impune și tendințele edenice ale lui Ghilgameș se aseamănă cu Faust a lui Goethe în care personajul principal aspiră și el la cunoașterea absolută. Aceeași frământare pentru inițiere, folosirea raiului sau a iadului sunt două căi complementare și deloc iluzorii în contextul hermeneutic al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sensual din Cântarea Cântărilor a fost lesne depășit de cei care au înțeles tâlcul comuniunii între Dumnezeu și suflet sau între Cristos și biserică. Sunt capitole precum Ioshua unde bătăliile trebuie înțelese ca fiind îndreptate împotriva slăbiciunilor umane din spațiile edenice, iar în parabola bunului samaritean (Lc 10:30-37) toată lumea se încrede doar în interpretarea sensului direct " Mergi și fă și tu ca el", citat de Lewis, Herbert S. (1998), "The Misrepresentation of Anthropology and its Consequences", American Anthropologist,100: 716-731
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Evr 7) și ritualul levitic din Ziua Ispășirii în templul lui Moise ca un model pentru sacrificiul lui Cristos în templul ceresc (Evr 9). 220 Iordanul este interpretat ca râu al morții (Styx), dar care depășindu-l poți intra în edenicul Canaan, pământul promis poporului ales, Paradisul terestru, raiul din Geneză se completează cu edenicele amintiri din Noul Testament ca elemente anagocice mistice sau spirituale (Lc 23:43, 2Cor 12:4, Ap 2:7). 221 Maria este cea de a doua Evă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
model pentru sacrificiul lui Cristos în templul ceresc (Evr 9). 220 Iordanul este interpretat ca râu al morții (Styx), dar care depășindu-l poți intra în edenicul Canaan, pământul promis poporului ales, Paradisul terestru, raiul din Geneză se completează cu edenicele amintiri din Noul Testament ca elemente anagocice mistice sau spirituale (Lc 23:43, 2Cor 12:4, Ap 2:7). 221 Maria este cea de a doua Evă, care se înfrățește cu înțelepciunea reprezentată de șarpe (Gen 3:15), este femeia încoronată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea dionisiacă în starea de beție, confirmând faptul că ambele pleacă din același punct, inițial, dar se depărtează odată cu transformarea subiectivului în uitarea totală de sine. Prin analogie cu realitatea empirică, apolinicul poate fi identificat cu starea primordială, cu echilibru edenic, în timp ce evoluția societății a dus către împlinirea unei stări dionisiace. În același timp, lumea contemporană pare a o depăși, pentru că aceasta presupune în primul rând doborârea tuturor barierelor ridicate între oameni, fiecare devine congener cu aproapele său; ca și cum vălul Mayei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
e lumină, iar iubita apare ca o întruchipare a luminii lăuntrice. Ea este înger, stea, „marmură albă”, „floare albă de cireș”. în creația lui Eminescu lumina nu e doar feerică, pitorească, ci devine purtătoarea unor semnificații valorice, sugerând angelicul, virginalul, edenicul, metafizicul; ea luminează și iluminează. Prin lumină, Eminescu materializează frumusețea sufletului, așa cum bine remarca Rosa del Conte în volumul Eminescu sau despre Absolut<ref id=”15”>Editura Dacia, Cluj, 1990</ref>. În poemul Memento mori, Dacia Felix e descrisă ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]