542 matches
-
straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope : „Treci un câmp roșu de maci/ Nu vezi nici urmă de draci” (221). Vorba etnologului Ion Ghinoiu : macul este o „plantă sacră care înfrumusețează [...] peisajul edenic al Lumii de dincolo” (281). Tot în acest context de semnificații magico-rituale intră, pro- babil, obiceiul popular atestat în zona Vâlcea de a face - chiar în biserică - fumigații de cânepă „pe lângă sicriu”, pentru ca 479Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean sufletul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi deja boșorog. Uite, sufletul unui poet trebuie să stocheze și imaginea unei astfel de femei, prea ne-am obișnuit să vedem dragostea numai în roz-bombon, cred că și cititorii sunt obosiți de "siropisme", nu mai pot îngurgita numai imagini edenice. Să fim sinceri, poeții au nevoie de asemenea femei... ușoare. Dacă astfel de femei de-a lungul timpului și-au găsit loc în proză, în poezie au fost ignorate sau tratate cu sictir. Unde te situezi în cadrul generației 80? Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fac critic literar, ca să pot scrie despre acești scriitori. Cum despre Preda n-am publicat decât o culegere de mici eseuri, iar despre Nichita Stănescu n-am scris decât câteva studii și articole, consider că mă aflu încă în intervalul edenic dintre dorință și realizare... Te rog să încerci să îți faci un autoportret de om, cetățean, profesor. Dacă vrei poți să îl faci și sub formă de desen, dacă îți e mai ușor decât în forma descriptivă, în cuvinte... Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ridica în doar trei zile?). Astfel justifică arhiereii arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar înrudirea apropiată cu marele preot îi explică, îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar îl și descalifică moral de la bun început. Iuda nu apare, așa cum e descris în evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un punct, sincer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o astfel de situație. M-am întors și am ieșit în urma celorlalți fără a-i răspunde. Grădina spitalului era destul de largă și aș fi vrut să o colind toată. Simțeam undeva în mine dorința de a goni prin acel spațiu edenic, însă nu știam ce va înțelege personalul din fuga mea nebună, dar merita să înerc, trebuia să-i pun în mișcare, tăcerea erea deja destul de obositoare și apăsa pe umerii mei ca o cruce de plumb. E totuși destul de rău
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
altul pentru asta, primești pumni în cap... Te-ai trezit și ai gîndit pentru o clipă. Ei, și? Nu-i nici o nenorocire. Ai văzut cum Pomul Cunoașterii devine Pomul Încurcării Cunoașterii. A necunoștinței în dorința de a cunoaște. Inconștiența e Edenică precum somnul cloroformat al mesei de operație iar viața înainte de păcat pare un fel de conștiență zglobie în moarte.” V. tînăr capăt ființă în fața tînărului meu prieten. Știu unde vrea să mă aducă. Să-mi deturneze frica înspre trupul meu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
exploratorii se întâlnesc cu un popor multicolor, oprimat de un demagog infernal. Ca în orice poveste cu happy-end, pacea lumii din adâncuri este restabilită, grație intervenției acestui cuplu ce unește, paradoxal, moderația și inflamarea eroică. Și tot din acest timp edenic al primelor lecturi vine și figura teribilă, cu aer de expresionism german, a maleficului Krapulax, asistat de tovarășul său pocit și nu mai puțin infernal. În câteva ocazii, rememorate ca atare în numerele de colecție hors-série, Pif și Hercule dau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau le trimitea asupra vrăjmașilor. Îl căutau emisari secreți; erau dintr-un ținut îndepărtat numit Ventali - sau Ventalia - unde stăpânul de atunci al Domeniului petrecuse cincisprezece ani. Acolo învățase șapte limbi moarte, dintre care una era aceea a atlanților. Limba edenică, de fapt, vorbită, cândva, de către Adam și Eva, așa lăsa să se înțeleagă; transmisă celor doi de către Creator, nu se pierduse; fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
timp, arșița unei mari iubiri. Dar atunci s-ar fi dovedit mai nestatornici, așa că era greu de spus. Ingrid vroia un cuib, Thomas tot clătina pomul. Antonia spunea că, demult, fusese o epocă de aur. Povești! Lumea nu avusese nimic edenic vreodată, de vreme ce tot Antonia zicea că totul se dovedise, de la Început, mai mult stricăciune. Păcatul, spre disperarea ei, răspîndea un parfum ademenitor; și Rusoaica respira, uneori, noaptea, otrava lui, cînd, fie și pentru a vedea pînă unde a ajuns dezmățul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și o purifică. Se simte bine Într-o natură frustă, ca aceea invocată de Rousseau. Un Heracles Într-o seră ar fi ca un leu Închis Într-o cușcă. O natură elementară, da, Însă nu În sensul unui delir vegetal edenic, plin de parfumuri sălbatice și ațîțătoare; natura În care acționează Heracles n-are nimic romantic În ostilitatea ei; iar el purifică această natură nu pentru a o transforma Într-un parc englezesc. Heracles face ordine rațională În jur cum face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
populară se desfășoară pe coordonate cosmice. Amintim doar că Luceafărul a fost inspirat de un poem din folclor. Cosmicul, cu aspectele sale complexe, apare cel mai evident în Miorița. Orizontul în care are loc balada nu se limitează la priveliștea edenică din primul distih ("Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai"), ci are rază infinită. Un univers multivalent de coloratură aparte, dezvoltând deschiderea vizionară a poetului anonim. În Miorița se pune o problemă filozofică fundamentală integrarea cosmică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să mai scriu despre vacanțe la munte și mare. O stare improprie mă doare mai mult decât durerea în sine, Doamne, cu gândul și fapta la Tine mai ies din când în când la soare. Ce frumoasă e țara aceasta edenică! Varanii au adus-o la sapă de lemn; cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
flori de câmp sau porumb abia ivit la lumină au un verde viu, strălucitor, în prezența ei. Cerul devine albastru intens, senin și cald ca în miezul verii, secundele par să alunece calm, aproape imperceptibil, într-un fel de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am îndoi și pe care oricât am iubi-o, trebuie într-o zi s-o lăsăm altor generații și, cu liniștea de conștiință că dincolo de mersul drept înainte sau cu unele inerente alunecări pe panta suișului spre regăsirea ipostazei noastre edenice, spre Hristos, am trecut prin această viață cu un rost pe care l-am servit jertfelnic. Cu această împlinire în inimă, au plecat dintre noi, cu inginerul Gheorghe Brahonschi, atâți camarazi de suferință adormiți întru Domnul. Lui și lor poemul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în misticile politice, ci și în mișcările care se proclamă laice și chiar antireligioase. Nudismul sau mișcările pentru libertatea sexuală absolută se bazează de pildă pe ideologii în care se pot desluși urmele "nostalgiei Paradisului", dorința de întoarcere la starea edenică de dinaintea căderii, când nu exista păcat și nici ruptură între plăcerile cărnii și conștiință. Este de asemenea interesant de observat că scenariile inițiatice se păstrează în numeroase fapte și gesturi ale omului areligios din zilele noastre. Nu ne referim, desigur
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încheie cu versul et j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse un fel de tabloid al unui harem edenic închipuit al poetului epatant sau poate frustrat, o poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sau pe versanții împăduriți, dominați de euritmii: Până la urmă și-au încropit cântătoarele / Euritmia în pădurea ce-a adormit / (...) / Până la urmă și torenții cad / Dintr-un versant și din altul / Ritmat. Râul, pârâul, apa, în general, subliniază senzația unei contiguități edenice, ocrotitoare, lângă care îndrăgostiții se visează duși prin somn mai departe / De-acest râu fără moarte, râul fiind nu doar personificat, fiindcă știe de-o urmare, ci având chiar superioritatea pe care i-o dă șansa veșniciei. Adierile meditative din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rouă, slăvind, astfel, prin gest, o cină cu lună plină, vine să întregească speranța că nu e totul pierdut, că mai sunt resurse, chiar dacă destul de fragile, de revenire la drumul cel bun. Dar argumentul peremptoriu că a existat o lume edenică și că sunt încă resurse care să permită întoarcerea la ea, cel puțin pentru cei în stare să revină la calea de care s-au îndepărtat, cu sau fără voia lor, este natura, amintind de cea a începuturilor, acolo unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de ermetic. Pe de altă parte, tendința către deformarea realității, cu accent, în unele cazuri, pe irațional sau grotesc, și întoarcerea - nu neapărat acuzatoare - spre un trecut care, fiind leagănul ingenuității copilăriei, poate fi receptat, în niște limite, firește, ca edenic, sunt câteva atuuri ale situării poemelor în perimetrul neoexpresionismului. Este o lirică a eului, unde abundența imagistică de la început, construită în jurul unui inventar referențial incalculabil, se esențializează cu fiecare volum și, la fel, câmpurile semantice, însă juxtapunerea acestora, precum și polisemantismul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toate - la nivelul politicii de stat. Ipocrizia Își suflecase mînecile și-și Începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente În gîndirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi, cu știința diabolică de a da sclavilor iluzia - pe care nici un narcotic n-o poate da - că nu sînt sclavi ci stăpîni. Mă Îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și cu ele însele. Imaginea personajelor este tensionată și contradictorie, chiar și atunci când nu sunt individualizate pregnant, cum se întâmplă în Părămithlu, schița ce deschide volumul Nihita turnari (1991). Sunt evocați anii de vis și de poveste ai unei copilării edenice, din Xirolivadea natală. Volumul conține opt povestiri, dintre care unele de excepție, precum Lotăria, ce amintește de Două loturi a lui I. L. Caragiale, pe care e foarte posibil ca autorul s-o fi avut ca model. Sondajul psihologic profund, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
Blandiana este, adesea, asociată cu timpul, o altă constantă a liricii sale. Timpul ca întoarcere și timpul ca regăsire, care dezvoltă, pe parcurs, strigăte de neputință în obiectivele propuse. Vârsta originară a copilăriei, transpusă în poezie, adică reîntoarcerea la vremurile edenice, în care lumea întreagă este o poezie, nefiind nevoie de vreo mediere sau de vreo reconstruire a unei noi lumi, se regăsește în poemele Învingători și Mândrie. Nostalgia manifestată pentru vremurile apuse, fie ea trăită la nivel individual sau colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Viața prin artă presupune alegere și renunțare în același timp. Legile firii sunt încălcate, însă în poet va răsuna glasul dorinței de întoarcere la datul firesc, mergând până la renunțare"71. Întoarcerea spre firesc poate fi și o întoarcere către spațiul edenic, primordial, identificarea sinelui cu elementele originare ale existenței constituind, totodată, o a doua temă a acestui volum: "Din totul e fluid în jur. Eu caut/ Și-s obosit de moarte și de mers,/ Silit să port rigid în mine punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave./ Adolescenți frumoși sau doar femei/ (...) Apa era fără sfârșit rotundă,/ Luna turna peste luciul ei/ Ulei" etc. Odată cu înaintarea în vârste, întoarcerea virtuală sau doar încercarea de reconstituire a spațiului edenic al copilăriei devine imposibilă, natura însăși suferind și contribuind la această călătorie a poetei: "De mult a dispărut orice solidaritate cu mine/ A copacilor/ Și semnul izvorului care mă prevenea/ Când era otrăvit./ Să mai aștept, când păsările învață să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
copilăriei, în interiorul poeticii Anei Blandiana, va ajuta la o ulterioară încercare de reconstrucție a sieși, în vârste, prin reasamblarea elementelor acelui timp. Totuși, reasamblarea în sine devine din ce în ce mai grea, dacă nu chiar imposibilă, deși autoarea tânjește spre o reîntoarcere. Copilăria edenică de atunci devine copilăra neînțeleasă de acum, deși poeta e de accord că "inocența devine calea întoarcerii spre esențe, spre Adevăr"107: "Neînțeles, cum numai lucrurile copilăriei pot fi,/ Definitiv întinerit prin plecare./ Câte secunde în viața mea m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]