1,610 matches
-
Kașmir, e totuși foarte bună” (cf. Csoma de Kőrös IX). 327. Șalurile de Kashmir iau drumul caravanelor spre Rusia deja la Începutul secolului al XIX-lea, cf. M. Szuppe, op. cit., pp. 294-295 n. 36, confirmată de relatarea lui Edward Stirling, editată recent de J.L.Lee, The Journals of Edward Stirling in Persia and Afghanistan, 1828-1829, Istituto Universitario Orientale, Series Minor 36, Napoli, 1991. 328. Menționarea molimei și a celor câteva decese de la bord nu poate fi totuși pusă pe seama holerei, care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Buhara spre Rusia, și adaugă că participă apoi la târgurile frontaliere, mai ales la cel de la Nijni Novgorod 2. La Sankt-Petersburg se va Întâlni cu Ducesa Elena, căci aceasta află că vine din Lahore, loc pe unde o purta recent editata corespondență postumă a lui Jacquemont, pe care tocmai o citea 3. Honigberger Îi apare, ne putem Închipui, ca o concretizare a virtualităților lecturii... Amănuntul spune tot despre sensul și ecoul memoriilor asiatice ale epocii. Înainte Însă de a intra În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aglomerarea trimiterilor la critica mai nouă și mai ales revelația cărților lui Mircea Zaciu și Adrian Marino sunt semne vizibile ale unui nou drum al criticului. De altfel, încă din 1972 scrisese o carte de sertar, Eul suveran. Paradigme lovinesciene, editată abia în 1994; un post-scriptum explică drama unei epoci: „Eul suveran a așteptat lumina tiparului douăzeci și doi de ani. Eseul a fost gândit și scris în 1972, aproximativ în aceeași perioadă în care Lovinescu, scepticul Lovinescu simboliza pentru tot
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
apărută la București, zilnic, între 2 iulie și 3 august 1887. Organ al Partidului Național Liberal, publicația, ieșită la început sub direcția lui Gr. H. Grandea, era condusă în realitate de un comitet, care și preia direcția de la 9 iulie. Editata din necesități politice, S. publică articole și comentarii extrem de violențe la adresa adversarilor. Dar, datorită probabil lui Gr. H. Grandea, ziarul include în coloanele sale și literatura. Afară de cronici în versuri, mai sunt tipărite pamflete care parodiază discursurile politice ale conservatorilor
SENTINELA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289623_a_290952]
-
îndatorirea de a mărturisi ce a văzut și trăit. Eventualitatea pierderii, odată cu dispariția sa, a acestor mărturii ar fi egalat - scria el - cu pierderea ce a avut loc, în 1821, când a murit ultima vorbitoare a dialectului celt din Cornouailles. Editate postum, cele două volume Scrieri din exil (2003), primul intitulat Figuri din lumea literară, iar al doilea Portrete politice, mărturisesc darul lui Ș. de a evoca vremurile și oamenii. Lângă portretele de mici dimensiuni stau câteva de mărimea unor micromonografii
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
de limbă și literatura franceză la Universitatea din Honolulu, în Hawaii. Este totodată președinta mai multor societăți culturale și literare ale Universității: Cercle Français, Alliance Française și Société „Paul Claudel” au Pacifique. Din 1966 colaborează la revista de poezie „Mele”, editata de Ștefan Baciu (numărul 44/1979 va fi dedicat, postum, poetei). În ultimii ani ai vieții începe să picteze. A publicat versuri în „Limite” (Paris), „Drum” (Mexico), „Apoziția” (München) „Micron” și în „Revista scriitorilor români” (München), unde îi apare Ibrahim
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
în această direcție. Îndeosebi ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text amplu editat antum, relevă pasiunea, mărturisită adeseori, pentru epocile îndepărtate ale istoriei. Acțiunea se desfășoară la Histria, în secolul al V-lea î.Hr., și aduce în pagină credințe religioase, scene de sacrificii închinate zeilor, întâmplări din viața olarilor, reprezentări de teatru popular
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
gazetă apărută la București, de trei ori pe săptămână, de la 8 aprilie până la 6 iunie 1871. Aceeași denumire fusese folosită în 1866 de N. T. Orășanu, în timpul uneia din desele suspendări ale ziarului său „Nichipercea”. Gazeta din 1871 este însă editată și redactată de G. Dem. Teodorescu (Ghedem), care nu mai colabora la periodicele umoristice scoase de N.T. Orășanu. S. polemizează cu celelalte foi satirice ale vremii. Lui Orășanu i se reproșează că a abandonat apărarea intereselor țării de când a obținut
SARSAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
aceste zone nefiind vizibile în modul Normal de vizualizare. În modul Page Layout de vizualizare a documentului, zonele de antet/picior de pagină sunt vizibile dar inactive (sunt afișate mai șters pe ecran). Dublu click în zona care se dorește editată (dacă această zonă a fost creată anterior) o activează și editarea decurge similar oricărui alt text. Accesul în zonele de antet/picior de pagină este însoțit și de apariția barei de unelte Header and Footer, care permite operațiunile și formatările
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
și reprezentată de compania Marioarei Voiculescu pe scena Teatrului Modern din București, în 1913. Consacrarea i-o aduce comedia Bujoreștii, jucată în 1915 la Teatrul Național bucureștean și publicată în același an. Îi mai sunt puse în scenă (și/sau editate) Comedia inimii (1919), Nevestele domnului Pleșu (1921), Stăpâna (1923), Mâna care vindecă (1924), Greșeala lui Dumnezeu (1927), Jucării sfărâmate (1931). Comedia Bujoreștii e tradusă în italiană (1931). Între 1934 și 1938 scriitorul funcționează ca inspector general în Ministerul Cultelor și
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
, gazetă apărută la Arad într-un prim număr, de probă, la 25 decembrie 1896 (6 ianuarie 1897), apoi la 1/13 ianuarie 1897, având primele patru numere editate săptămânal; în continuare devine cotidian, iar numărul de duminică are și o numerotația proprie; la 10 martie 1912 fuzionează cu „Românul”. Proprietar și editor: Aurel Popovici-Barcianu, redactor-responsabil: Ioan Russu-Șirianu până în 1903, când redactor responsabil va fi Sever Bocu; din mai
TRIBUNA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
fragmente în periodice și în broșura „Hermann și Dorothea”. Ienăchiță Văcărescu (Pagini din monografia „Goethe”) (1931). Probabil cea mai importantă, dar și, prin voia întâmplării, mai puțin cunoscută contribuție de istorie literară a lui T. este lucrarea Exegeza eminesciană, parțial editată postum, în 2002, o minuțioasă și plină de devoțiune întreprindere, din care nu s-au păstrat decât părțile publicate în „Convorbiri literare”, circa o treime din volumul plănuit să apară în 1949, în preajma centenarului nașterii poetului. Având ca subtitlu Poeziile
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
și opera compozitorului, utilizând o variată gamă de mijloace analitice și de contextualizare. Deși accentele proletcultiste ale vremii nu lipsesc, cercetarea e riguroasă, echilibrată și nu alunecă în encomiastic. O bine aleasă iconografie însoțește textul, prefigurând cealaltă lucrare despre Enescu, editată postum, care vine să rotunjească o tentativă sub anumite aspecte temerară în raport cu linia generală din epocă. SCRIERI: Amor 1926, București, 1937; Moscova (Reportaj despre metropola lumii noui), București, 1948; Enescu, București, 1956; George Enescu. Viața în imagini, București, 1961. Traduceri
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
al școlii de ofițeri, scrie puțin. Mai publică, tot în „Noua revistă română”, dar și în broșură, un lucid comentariu politic intitulat Vina războiului de azi. Dialog între Teutofilus și Gallomanus (1915), iar în „Flacăra” dă traduceri din Mark Twain, editate și ele în volumul Schițe umoristice (1916). Mobilizat în august 1916, cu grad de sublocotenent, peste nici trei luni va prefera să moară decât să se retragă fără ordin de pe pozițiile apărate. T. și-a început cariera într-un moment
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
lor și în țară. Se întoarce în România la 30 decembrie 1989, însoțind un camion cu ajutoare umanitare. Din 1990 este o prezență viguroasă în presa românească (articole, eseuri, interviuri, texte memorialistice, intervenții polemice, fragmente de roman etc.). Îi sunt editate (sau reeditate) aproape toate cărțile, precum și file de jurnal sau alte texte vechi, inedite. Face traduceri (din Alexandre Kojève, Maurice Blanchot, Jacques Derrida). Redobândește cetățenia română și, cu toate că își păstrează domiciliul stabil în Franța, periodic vine, pentru intervale de timp
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de cele mai multe ori asemenea inițiative erau puse în operă cu enorme dificultăți. Dacă în activitatea de animator cultural, de întemeietor de reviste, T. dovedește un entuziasm neobosit, un elan deseori copleșitor, în poezia pe care o cultivă răzbate
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
URLĂTOAREA, revistă apărută la București, lunar, între 1 aprilie și 1 iulie 1923. Director: Valjan. Comitetul de direcție (menționat la numărul 2): D.R. Ioanițescu, Dem. Micescu, G. Neter, I. Gr. Periețeanu, C. Stravolca, Țicu Ștefănescu; prim-redactor: V. Zamfirescu. Editată și scrisă de magistrați și avocați, mulți dintre ei mari nume ale baroului românesc, și preluând ca titulatură denumirea populară a „sălii pașilor pierduți” din Palatul de Justiție, U., publicație de satiră care mărturisește a fi avut ca model revista
URLATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, supraveghea și îndruma de aproape, jalona tematica publicațiilor avute în subordine: „Viața românească”, preluată în 1948, când a reapărut într-o serie nouă, „Tânărul scriitor”, organul special de promovare și îndrumare a debutanților, editat întâi ca buletin intern al cenaclurilor (1951), transformat în 1958 în „Luceafărul”, ca și „Iașul nou” (1950, din 1954 „Iașul literar”, din 1970 „Convorbiri literare”), „Almanahul literar” din Cluj (1949, reintitulat în 1954 „Steaua”), „Gazeta literară” (1954, în locul săptămânalului „Flacăra
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
Argentina, Grecia, Brazilia ș.a. Primele versuri îi apar în studenție la revista „Tinerețea” (1939), tot atunci (1940) și un studiu asupra poemului Canto notturno di un pastore errante dell’Asia de Leopardi, inclus în lucrarea colectivă Leopardi văzut de noi, editata de Facultatea de Litere din București. Primul volum, El problemă de Europa, l-a tipărit la Madrid în 1949. A fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Latine (Paris, 1957), Premiul Unității Europene (Romă, 1964), Premiul Național de
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
în Brazilia. Ca scriitor se afirmă abia în 1947, când îi apare jurnalul de călătorie Pe căi de miazăzi. A tradus din Francesco Jovine, precum și din Mihail Sadoveanu în franțuzește. Scrise, probabil, după al doilea război mondial, când sunt și editate, ceea ce explică, în parte, pasta groasă a caracterologiei, narațiunile lui Z. refac ambianțe și reînvie o tipologie din proza începutului de secol XX, dar într-un stil cu amprente proprii. Nuvelele din Fără frac și joben (1952) și Perfecții diplomați
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor, Sfânta mare nerușinare (I-II, 1936) și Cântecul destinelor (1939). Li se adaugă - neterminat și editat postum, în 1946 - Bariera, acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din literatura rusă - Maxim Gorki mai cu seamă - și din proza lui Panait Istrati, monografia unei zone puțin abordate până atunci, mahalaua bucureșteană
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
parte din Comisia Internațională de Istoriografie, Asociația Istoricilor Europeni, Asociația Istoricilor Americani, Societatea Internațională pentru Studiul Timpului etc., din colegii de redacție la publicații din țară și de peste hotare, coordonează „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și „Xenopoliana” (editată începând din 1993) precum și numeroase volume tematice, printre care Cultură și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
cu volumul de poeme și nuvele Fără titlu. Din același an începe să frecventeze cenaclul Junimea și leagă cu Titu Maiorescu o prietenie de durată, care se va reflecta și în una din cele mai interesante corespondențe din literatura română (editată postum, în 1937, de Emanoil Bucuța). În ianuarie 1884 i se joacă, fără succes, piesa Prea târziu, scrisă în colaborare cu Ștefan Vellescu. În foiletonul „României libere”, unde între 1882 și 1884 este redactor, i se publică în 1884 romanul
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
puțini, inhibați sau intimidați, ai revenirii la forma monarhică a statului și partizani, Încă mulți, special „educați” sau sincer „devotați”, ai formei republicane, una din explicațiile laconicei prezentări a momentului constituirii Regatului de manuale școlare, de cursuri universitare chiar nou editate. În volumul VII, tomul II, din noul tratat academic de Istoria Românilor, amintitului moment i s-a rezervat nici mai mult, nici mai puțin decât un paragraf de numai 13 rânduri <ref id="15"> 15 Ion Bulei, Monarhia și rolul
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
momentului 1881 i s-ar cuveni un spor mare de considerație din perspectiva sintezei de istorie națională, cu repercusiuni benefice asupra compendiilor și manualelor, sub impulsuri date de cursul cercetărilor de specialitate, ilustrat, acesta, pe baze de mereu noi surse editate, Între care corespondența privată <ref id="17"> 17 Sorin Cristescu, Carol I. Corespondență personală (1878-1912), București, 2005.</ref> și Jurnalul regelui Carol I <ref id="18"> 18 Jurnal. Carol I al României, ed. Vasile Docea, vol. I, 1881-1887, București, 2007
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]