12,690 matches
-
au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări: materialul poetic e în întregime al lui Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă nu e însă nelimitată, subiectivitatea lui e supusă unor reguli. Cele două concepte propuse se cuvin explicate aici măcar în linii generale. Prin autonomizare, Petru Creția înțelege acordarea de statut autonom unor texte pe care Perpessicius
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Mircea Mihăieș Dezordinea culturală din România, întreținută, în devălmășie, de distribuitori, librari, editori, autori, presă culturală și televiziune e, din când în când, anulată de câte-o prestație fulminantă. Ca prin miracol, informa pilitură de fier se ordonează în jurul unui magnet invizibil, polarizând atenția trecătorului grăbit. Așa s-a întâmplat, în ultimii ani
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
doar în diversele literaturi naționale ale aceluiași secol ori în operele unor E.A. Poe, Mary Shelley, Jules Verne, H.G. Wells, fie în literatura secolului XX sau, mai exact, în revistele pulp americane sau în activitatea editorială a lui Hugo Gernsback, editorul primei reviste SF specializate din lume, Amazing Stories, și cel care a impus circulației largi termenul, într-un număr din 1929 din revista Science Wonder Stories. Interesant este că, în Europa, termenul s-a impus abia după 1950, dar studiile
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
cu enorme riscuri, tocmai cu literatura contemporană și încă, și mai fantezist, cu multe nume noi mai puțin convingătoare. Un canon (mai ales unul didactic, insist mereu asupra acestui accent) nu se inventează nici de către un critic, nici de către un editor, ci se constată, în prezența lui obiectivă, materializată la intersecția mai multor conștiințe critice. Modul în care s-a construit această colecție, neîncheiată, dar rău începută, arată ambițiile și ușurătatea gândirii critice care îi stă la bază. Desigur, dacă s-
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
Ion Simuț Proprietar și director al Editurii brașovene „Aula”, scriitor important (poet și critic) al generației ’80, publicist cu atitudini inconformiste în viața literară, Alexandru Mușina e unul dintre editorii particulari pricepuți, competenți, cu devotament pentru carte și pentru scriitorul contemporan. În 2000, a inițiat colecția „Canon”, a cărei coordonare a încredințat-o, am impresia, mai mult formal, criticului Alexandru Cistelecan. E o serie de mici monografii (o sută de
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
acest sens primit din partea Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor. Funcționarii acestei instituții întocmeau note scrise pentru fiecare revistă sau carte ce urma să apară, în care se atrăgea atenția asupra a cinci posibile categorii de „infracțiuni” ale autorilor și editorilor: „1. Denigrarea realității noastre economico-sociale; 2. Manifestări de naționalism; 3. Tendințe obiectiviste; 4. Încercări de propagare a misticismului; 5. Diverse greșeli politice.” (vezi p. IX) În funcție de acești parametri cenzorii puteau să dea verdictul „bun de tipar”, să solicite rescrierea unor
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
din Europa (Germania, Franța, Spania, Italia), ca și din USA, unde scriitorul găsește În partenerul instituției de a-i face cartea tipărită și importantă pe adevăratul comiliton gândit și găsit. Demersul relevant În a i se tipări cartea Începe de la editor. El Întâmpină venirea și apariția cărții după ce constată valoarea sau nonvaloarea acesteia. Ba, la edituri devenite celebre, tocmai prin randamentul producției ofertat, se și cumpără manuscrise, prin negocieri (convenabile) cu autorul. Atunci când evenimentele politice, de cultură, de literatură sunt vizibile
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
și apariția cărții după ce constată valoarea sau nonvaloarea acesteia. Ba, la edituri devenite celebre, tocmai prin randamentul producției ofertat, se și cumpără manuscrise, prin negocieri (convenabile) cu autorul. Atunci când evenimentele politice, de cultură, de literatură sunt vizibile a se Întâmpla, editorul este cel care intră În jocul perspectivei, nu numai prin sondaje, ci prin fleru-i de balanță a valorii, de chibzuință a anticipării prinderii textului comandat În planul editorial. Cazurile de o asemenea factură sunt extrem de numeroase și nu În puține
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
chiar de Kileri (dacă au acceptat!) ș.a.m.d. În România, sondajele editoriale pe care le provocau instituțiile de cultură, Înainte de ’89, În privința stabilirii tirajelor de carte, pentru anii imediat următori, se realizau cu ajutorul și inițiativa de orientare tematică a editorilor. Exprimându-mă laconic, se cuvine să spun că editorul recunoscut, și În nomenclatorul de salarii, reprezenta punctele de pornire și de sosire a unui manuscris În vederea evaluării În perspectiva tipăririi și difuzării lui. Sigur că este de bon ton de
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
În România, sondajele editoriale pe care le provocau instituțiile de cultură, Înainte de ’89, În privința stabilirii tirajelor de carte, pentru anii imediat următori, se realizau cu ajutorul și inițiativa de orientare tematică a editorilor. Exprimându-mă laconic, se cuvine să spun că editorul recunoscut, și În nomenclatorul de salarii, reprezenta punctele de pornire și de sosire a unui manuscris În vederea evaluării În perspectiva tipăririi și difuzării lui. Sigur că este de bon ton de a dezvolta precizarea că editorul trebuia (și trebuie!) să
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
cuvine să spun că editorul recunoscut, și În nomenclatorul de salarii, reprezenta punctele de pornire și de sosire a unui manuscris În vederea evaluării În perspectiva tipăririi și difuzării lui. Sigur că este de bon ton de a dezvolta precizarea că editorul trebuia (și trebuie!) să fie un intelectual specializat, rafinat și civilizat În toate demersurile lui - imediat practice sau de durată. Un asemenea protocol de indicatori atribuiți editorului mi-au fost induși de apariția unei cărți sobre, de ținută științifică indubitabilă
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
difuzării lui. Sigur că este de bon ton de a dezvolta precizarea că editorul trebuia (și trebuie!) să fie un intelectual specializat, rafinat și civilizat În toate demersurile lui - imediat practice sau de durată. Un asemenea protocol de indicatori atribuiți editorului mi-au fost induși de apariția unei cărți sobre, de ținută științifică indubitabilă, semnată Ion Nistor (București 2009, 304 pagini). Absența mea din țară În timpul ajungerii cărții În Str. Crișului 10, din Craiova, nu mi-a dat posibilitatea să cunosc
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
presa cultural-literară, tot mai des după debutul din „Gazeta literară”, survenit În 1964. Aș putea spune astfel că ridicarea pe... orizontală... a edificiului, În fapt, a labirintului, Își numără anii de acolo. Firul Ariadnei se compune din cărți, din truda editorului de a le face concurențiale, de fiecare dată . Filologul Ion Nistor nu deconspiră, pentru moment, politicile editoriale de ieri, dar și de astăzi. Poate cândva un... jurnal, ceva memorii? Arealul trecutului său editorial se sprijină pe ofertele de critică și
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
la 2005. Cu bună știință, survolul din 2005 despre Fabuliști români și străini se prezintă ca o parabolă fenomenologică a vremurilor pe care am Început să le trăim Într-o altă paradigmă politică (și culturală!) după acea dată! Ca puțini editori români de referință, cu flerul occidentalului de profesie, Ion Nistor și-a grupat În departamente specializate o parte din producția risipită generos prin presă, ori apărută În postura unor prefețe, studii introductive, referințe de antologie sau pur și simplu critică
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
Criticul din Cluj-Napoca preciza că reunirea aforismelor brâncușiene este o operație editorială (deși selectivă) În premieră, cartea incluzând 13 aforisme, publicate de sculptorița Irina Codreanu, 22 de aforisme, publicate de Carola Giedion - Welcker și altele recuperate din mers, pe care editorul le-a grupat tematic Despre artă (de la 1 la 69), Despre viață (de la 170 254). Întârzierea cu care se produsese tipărirea aforismelor a fost datorată exclusiv sculptorului Însuși. Brâncuși „susținea, potrivit unei credințe mai vechi, că orice idee, odată scrisă
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
scriitorilor să ducă manuscrise peste graniță. Mi-am amintit de insinuările făcute de acel necunoscut - că nu voi fi în siguranță oriunde m-aș afla, eram deja în colimatorul securității. Eram vinovată de faptul că întrețineam legături nepermise cu un editor din vest care publicase operele lui Troțki în toată Scandinavia. Contraspionajul sovietic începuse deja să mă tracaseze - dar până la urmă mi se dăduse viza cu condiția să fiu fidelă regimului și chiar să "lucrez" - contau pe mine că-l voi
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Sătul de cererile de revizie pe care consultanții revistelor de specialitate se simt obligați să le facă, m-am bucurat de libertatea de a scrie ce, și cum Îmi place. Trecusem și eu prin faza În care voiam să arăt editorilor că Îmi fac datoria, și știam că decretarea unui articol ca fiind publicabil fără corecturi aduce un blam consultantului, și ca atare, găsirea nodului În papură este indispensabilă. Cititorii ‘Insider’-ului mi au Încurajat inițiativa, apreciind atât conținutul cât și
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
era profesor, în 1938, Editura Miron Neagu, care, în felul în care a fost concepută... "a răspuns unor necesități stringente în epocă, de lansare și popularizare a unor scriitori și opere". Unindu-și eforturile, un poet, Emil Giurgiuca și un editor întreprinzător, Miron Neagu, au fondat "o modernă editură, dintre cele mai utile literaturii române interbelice, editură ce-a publicat câteva opere parafate cu însemnele demnității" (Melinte Șerban). Activitatea literară a lui Emil Giurgiuca se completează prin alcătuirea a două antologii
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
multe ediții "populare" și "școlare", majoritatea "îngrijite" de anonimi și neanonimi, sperând, la apariția fiecărui articol, nu că-i voi vedea ieșind, în lumina tiparului, pe păcătoși, ca să-și toarne cenușă în cap, ci presupunând că unii - cel puțin unii! - editori îmi vor da tacit dreptate și că se vor strădui să respecte normele elementare de transcriere și adnotare corectă a textelor clasice antologate. Fiind sceptic din fire, nesocotindu-mi deci nici propriile-mi observații critice infailibile, m-am așteptat, după
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
dictare? Am avut curiozitatea și răbdarea să verific veridicitatea unor astfel de aserțiuni dintr-un document tipărit în 2002: Opisul emigrației politice de Mihai Pelin. Destine în 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității. Fiind autor și editor al câtorva cărți de Eliade al corespondenței și documentelor, am pretenția că sunt familiarizat cu biografia lui spirituală. Am descoperit cu surprindere mai multe date incorecte și aproximative. Am găsit peste zece erori la "capitolul" Mircea Eliade (ani, date, reviste
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
10 ani Înainte). Edițiile curente, de astăzi, au: Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin, termenul lumânare fiind pus prima dată În text de Titu Maiorescu În ediția a șasea (1894) și păstrat apoi În lanț de toți editorii (mai puțin G.Bogdan-Duică, pentru că respectă textul Convorbirilor literare). Tot G.Bulgăr a restituit termenul originar, dar aceste ediții restitutive trec neobservate de manuale, antologii, ediții de editură etc. Să stăm, Însă, și să cugetăm: cum poate să se vadă
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
a restituit termenul originar, dar aceste ediții restitutive trec neobservate de manuale, antologii, ediții de editură etc. Să stăm, Însă, și să cugetăm: cum poate să se vadă noaptea, Într-o odaie, o lumânare... stinsă?! În acest paradox Îl lasă editorii pe Eminescu schimbând un biet semn dintr-un singur cuvânt, pe i cu â/Î. Este limpede că avem de-a face cu o expresie de limbă, luminarea-i stinsă Înseamnă exact ce Înseamnă astăzi lumina-i stinsă. Expresia are
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
vedem În Singurătate (1879): A târziu când arde lampa. Pentru imaginea din Noaptea importantă este, din punct de vedere filologic, poziția apostrofului și punctuația. Dacă facem un mic efort, fie și rebusistic, putem să ne dăm seama cum Înțelege fiecare editor În parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
visul, se păstrează, așadar, constant În zona abstracțiunilor, nu le amestecă În concret. Revenind la Scrisoarea I, și acolo e chestiune de apostrof. Maiorescu preia, la fel, apostroful larg, creând forme disjuncte: sara suflu 'n luminare și instituie la toți editorii acest fel de apostrof. În Convorbiri literare Eminescu are un apostrof care poate fi considerat mediu, adică ceva mai mic decât cel larg dar mai mare decât cel strâns. Sunt, În toată poezia sa tipărită la Convorbiri, trei sau patru
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Încet te-ardici și sufli 'n lumânare...// De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, / În Întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist În geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris iar datarea este acceptată de toți editorii. Vom reveni, desigur, asupra lumânării care este tot luminare și aici. Deocamdată să rezolvăm (adică: să punem!) problema cronologiei. În albumul pe care și l-a confecționat la Văratic În vara lui 1889 din poeziile ei și ale lui Eminescu
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]