484 matches
-
numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi amintirea vieților anterioare. Alții afirmă fie eternitatea, fie efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul și îl consideră din această cauză impermanent. Unii admit infinitatea, iar alții, dimpotrivă, finitudinea lumii. Un alt grup dezbate problema ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă devenirea sinelui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în istoria gândirii umane prin negarea existenței unui Suflet, Sine, Ătman. Ceea ce numim conștiință, nu este decât o succesiune atomară de stări, ele însele în continuă schimbare, așa că, ea este complet instabilă. Numai credința noastră în instabilitatea și unitatea acestei efemerități a stărilor de conștiință, însoțită de o continuă repetiție și obișnuință, ne îndepărtează de adevărata esență a lumii fizice și psihice - impermanența și devenirea. Eul e un simplu flux de idei și tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
chestiunea în discuție. De fapt, aproape că nu are rost să insist în latura istorică, întrucît concluzia la care am ajuns e că a trebuit mai întîi să se ivească în minți ideea limitelor temporale, a importanței, dar și a efemerității vieții individului, pentru ca Anul Nou să capete însemnătatea pe care o are acum. Încerc să mă verific, răsfoind în grabă cîteva volume de corespondență ale scriitorilor români din secolul trecut (M. Kogălniceanu, D. Bolintineanu, C.A. Rosetti). De Anul Nou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru credință să-i fie întoarse în bine. Unde și cînd, e greu de spus. Dacă într adevăr există, ce tip de om selectează, oare, „lumea de dincolo”? Evident, n-am răspuns. Eu cred însă pentru că am conștiința mărginirii și efemerității mele. Cred pentru că vreau să mă „îmbunătățesc” și să mă consolez de imperfecțiunea mea. *Țofar, Elifaz, Elihu, Bildad, cei patru acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc viu/ lucid” (Locul). Exclamația poate fi citită ca un mesaj triumfal sau belicos, dar și În lentoarea statică a saturării, accept indus și indolent, deși mereu lucid, al efemerității, al ciclurilor vitale - telurice și cosmice. Kafka numea această conștientizare... naștere. Adevărul „nașterii” de sine - plenitudine În durere - transcende suferința. Marca adevăratei poezii, adevăraților poeți. * Poezia nu este singura regală cale de acces a Martei Petreu spre adevăr, spre viață
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cataclism. Nu doar „munca obosește”, cum spunea Pavese, ci și gloria, nu doar truda creației, cu deosebire năruitoare, ci și gloria ei, fie și Într-o vreme care pare să fi anulat Însăși noțiunea de posteritate, instaurând absoluta supremație a efemerității, a succesului imediat, a spectacolului rapid și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acum doi ani, acum patru ani, cimitirul Ghivat Shaul. La Târgul de carte am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost, cândva, om. Acum patru ani, bătrânul s-a lăsat desprins, brusc, din mâlul efemerității, din durerea care Înjunghia pereții de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou, Întrebările În fața pietrei. În fața eroului necunoscut al urgiei de ieri. Aici, În Cetatea Cărții Eterne, În Ierusalimul asediat de urgia de azi. Nu doar pietrelor eterne le vorbește. Primo Levi Întreabă, din nou, pe cei care trăiesc În culcușurile efemerității și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să poată spune da sau nu. Întrebați-vă dacă femeie este cea ascunsă sub emblema de catran a dinamitei, sub hipnoza belicoasă a asaltului. Femeia fără păr și fără nume, doar cu masca neagră a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de polemică față de Barthes, New Criticism, formalismul rus sau hermeneutica germană (aici Gadamer este preferatul lui Compagnon). Dintre toți criticii excesivi aduși În ring Barthes este, În lumina textului lui Compagnon, singurul care scapără scîntei de luciditate și acceptă punctual efemeritatea oricărei supralicitări. Barthes ilustrează prototipil teoreticianului visat de Compagnon: unul care-și dă seama de condiția lui primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Eul modern în arta monumentelor de for public" și "Cultul eroilor și poetica evanescenței în secolul al XIX-lea", ambele cuprinse în Contribuții la istoria ideii de patrimoniu, pp. 33-69. Demonstrațiile profunde ale cercetătorului ieșean angajează temele "pierderii" și ale efemerității specifice regimului monumentalizării în procesele complexe care contribuit la cristalizarea unei reprezentări a identității în spațiul public în cursul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. 79 Heinich, La fabrique du patrimoine..., p. 239. 80 Daniel Fabre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
activități secundare. Dar, mesajul este repede uitat pentru că nu i se acordă o atenție sporită că în cazul lecturării unui ziar sau urmăririi unui buletin de știri la televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat de control din partea autorității publice, modelul de distribuire
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
activități secundare. Dar, mesajul este repede uitat pentru că nu i se acordă o atenție sporită că în cazul lecturării unui ziar sau urmăririi unui buletin de știri la televizor, însoțit de imagini elocvențe, aceasta deficiență a stilului audio numindu-se efemeritate. Există un remediu care constă în repetarea informațiilor în cadrul mai multor buletine de știri din ziua respectivă, aceasta reliefând o altă caracteristică : redundanta. Alte caracteristici ale presei radiofonice sunt : accesibilitatea, gradul ridicat de control din 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
reală - lucru legitimat de ștergerea distincțiilor dintre lumea reală și cea fictiva. Într-adevăr, construcțiile narative și dramatice ale identității postmoderne se petrec pe teritorii ce se intersectează: ambele se axează pe reconstruirea realului, dată fiind asumpția relativității și a efemerității. Metaforele teatrale ale identității și lumii sunt ca atare prezente în numeroase române ale dizlocării aparținând unor autori postcoloniali: The Buddha of Suburbia de Hanif Kureishi, The Satanic Verses de Salman Rushdie, unde protagoniștii sunt actori nu numai pe scenă
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
l-ar putea indispune și l-ar putea determina să aleagă calea ascezei. În ciuda acestor măsuri, Buddha reușește să facă patru incursiuni în afara palatului, întâlnind un bătrân foarte slăbit, un bolnav, un mort și un călugăr. Primii trei îi revelează efemeritatea existenței materiale, datorită bătrâneții, a bolii și respectiv a morții, iar călugărul îi dezvăluie calea de a învinge aceste suferințe umane, și anume prin meditație. Prin urmare, Buddha hotărăște să părăsească orașul și să-și abandoneze bunurile, urmând o asceză
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
o fericire intangibilă. Curtea regală și teatrul erau temele predilecte ală artistului. Tehnica utilizată și preferința pentru culorile vii îi constituie un omagiu adus lui Rubens, însă stilul elegant și sensibilitatea lirică aparțin în intregime lui Watteau. Melancolia și sentimentul efemerității transpare întotdeauna în scenele aparent idilice. Watteau joacă un rol fundamental în înnoirea picturii franceze și devine creatorul unui nou gen, intitulat „serbări galante”, popular în arta "rococo"-ului. Pictura sa deschide drumul lui Boucher și Fragonard. s-a născut
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
bune cercuri literare din Romă; admiratori pe care ii găsea insuportabili și nici nu se ferea să-și ascundă comportamentu față de ei. Motivele centrale ale operei sunt constituite de meditația neliniștita a eului poetic, pierdut în infinitul misterios al universului, efemeritatea iubirii și imposibilitatea atingerii fericirii umane, constiinta durerii cosmice și a neantului, care anihiliează iluziile și miturile individului, distrăgându-l de la viață ingenua și naturală, instinctuala - considerată că un blestem al naturii - si frânata, de asemenea, de legile unei societăți
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
idilă desfășurată într-un cadru feeric, în care visul romantic prefigurează peisajul, putându-se confunda cu natura, dar și o eglogă pe tema fericirii și a iubirii ca formă de cunoaștere. Titlul poeziei este alcătuit din două sintagme: „floare”, reprezentând efemeritatea, delicatețea și „albastră” sugerând infinitul cosmic, dar și aspirația. Titlul este și o metaforă simbol, un motiv romantic care apare și în alte literaturi. În literatura germană, în lirica lui Novalis, floarea albastră se metamorfozează în femeie luând chipul iubitei
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
acest stil mai este denumit și „voce Cookie monster”. Ritmul este abrupt, în general chitară și tobe foarte rapide și complexe, iar versurile abordează teme nihiliste, de regulă folosind metafore sinistre sau morbide pentru a ilustra concepte vaste. Focalizarea pe efemeritatea existenței și caracterul extrem al muzicii au inspirat numele genului. În majoritatea cazurilor, vorbesc despre diferite tipuri de violență, dar se pot extinde și la anumite teme sataniste (tipul creștin), critică adusă religiei, ocultismul, misticismul, si/ori comentarii sociale, politice
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
munte. Corpul era presărat cu ocru roșu. Nu este clar dacă se dorea protejarea celor decedați sau a celor vii de spiritele acestora, dar, în orice caz, se remarcă faptul că omul primitiv începe să fie conștient de propria sa efemeritate. În paleoliticul târziu, morții erau depuși în poziție așezată în gropi săpate special pentru acest scop. Se presăra, de obicei, ocru pe trupurile morților și mai ales pe cranii, care, apoi, erau așezate în compartimente delimitate cu pietre. În morminte
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
cavalerilor medievali adunați în jurul unei mese rotunde, prezența acestor motive având rolul de a susține ideea că personajul principal este un erou mitic. În plus, secvența confruntării lui Timur Lenk cu Baiazid face posibilă evocarea unei adevărate filozofii a vieții: efemeritatea gloriei ("„Mărirea și slava sunt fum!”"). Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București și specialist în istorie medievală) a afirmat că Mircea cel Bătrân nu l-ar fi învins pe Baiazid în bătălia de la
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
în lucrările "" (1900) sau "Fecior boieresc", în "Vara" (1926) sau în "Ursarii" (1928), Verona a subliniat preocuparea sa pentru consistența volumelor care pun în evidență formele cu o deosebită pregnanță. Pictorul a adaptat natura conform propriei gândiri și a impus efemerității lucrurilor o logică, un sistem, o armonie și o disciplină care făceau parte din propria-i simțire. La Verona, contrar impresioniștilor care au recurs la aluzii și abrevieri care duc la uitarea suprafeței în favoarea iluziei urmărite, accentul cade asupra suprafeței
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
detaliu compozițional prezent în imagine - plicul căzut pe podea, dulapul și oglinda care dau distincție siluetei, descriu un limbaj clar în care elementele compoziționale par să trăiască cu adevărat. Astfel, imaginea este creată să ajute privitorul în înțelegerea fenomenului reprezentat - efemeritatea vieții sentimentale unei tinere burgheze, stilul ei de viață și psihologia clasei din care face parte. Femeia a fost reprezentată în picioare, din față, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră cu trenă și cu un decolteu înalt care are
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]