484 matches
-
beneficii, cu una total inversată; în locul vieții veșnice pe care putea să o aibe trăind în "sînul lui Dumnezeu", Adam va fi hărăzit să se întoarcă prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
despre poezie sau teatru, ce să mai vorbim?! Literatura contemporană pare să fi devenit sinonimă cu romanul, celelalte genuri trecînd drept epifenomene ce-i servesc acestuia de ecran valorizator, deși, paradoxal, și scriitorii, și cititorii, și criticii sunt conștienți de efemeritatea acestuia, de faptul că mai bine de 9/10 din producția romanescă a unui an este uitată și îngropată înainte de începutul anului următor. Departe sunt secolele cînd romanul era doar un gen minor, plebeu, iar un creator adevărat nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei îl ascultă pe Augustin, episcopul pe care îl iubesc, confirmîndu-le temerile într-o frază limpede și crudă: "Lumea este la fel ca omul: se naște, crește și moare." Căci, din căderea Romei trebuie reținută mai ales lecția despre înspămîntătoarea efemeritate a lumilor, pe care sabia lui Alaric le-o dovedise brutal și incontestabil. Roma nu este prin urmare, aici, decît unul din numeroasele nume ale lumii, iar eu voiam să pun, la rîndul meu, prin acest roman și în termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tradiția Teleor, au deschis o adevărată școală de fantazare ironică în libertate, fără scop polemic. Aceste improvizații nu mai distrează astăzi, afară de puținele cu nucleul liric, ca Diligența, poem simbolist al vehiculului și al perimării, sau cântecul afișului, simbol al efemerității: Afișe-albastre, galbene, verzi, roșii, Voi cari pe ziduri vă iviți cu zorii Otravă dulce-a muștelor stupide, Spre a opri în cale pe drumeți Ferești pe care neantul le deschide Și a peri pe urmă în tenebre, Spre a privi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau de a genera formule metaforice noi. Printre cele mai întâlnite domenii de generare a construcțiilor metaforice din limbajul politic se înscriu 125: * politică și condiții atmosferice: apropierea de fenomenele meteorologice sugerează în subsidiar schimbările ce caracterizează lumea politică și efemeritatea actelor politice; * politică și joc: conceptul metaforic de joc apare frecvent în discursul sau comentariul politic, în calitate de sinonim al strategiei sau al regulilor care guvernează câmpul politic; * politică și spectacol: nu de puține ori, domeniul politic este asimilat unei scene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noi crize care s-ar fi petrecut în modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp, dar în care acum prevalează categoriile spațiale, în timp ce alți teoreticieni ai postmodernității discută despre dispariția spațiului și timpului cauzată de creșterea valorii instantaneității, a efemerității, a unicei folosințe, a perisabilității, a bombardamentului mediatic etc. În acest context, Baudrillard discută despre hiperrealitate și simulacru drept caracteristici ale lumii postmoderne, astfel încât lumi diferite pot fi regăsite în același spațiu sau timp, introducând ambiguitatea, lipsa reperelor și chiar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernitatea propune imaginea unei lumi "contingente, lipsite de întemeiere, diversă, instabilă, nedeterminată, a unui set de culturi neunificate sau interpretări care dezvoltă un grad de scepticism în legătură cu obiectivitatea adevărului, istoriei și normelor"142; de asemenea, ea conduce către consumerism, cultul efemerității născut din evoluția tehnologiei și incoerența identităților. Într-o manieră similară, Best și Kellner preferă evitarea confuziei conceptuale, prin tranșarea între postmodernism văzut ca descriind mișcările și artefactele din domeniul culturii, ce se deosebesc de mișcările, textele și practicile moderniste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi o personalitate unitară ce se ghidează după valori ca unicitatea, permanența, în timp ce creatorul contemporan vede identitatea de sine ca pe o iluzie și tocmai de aceea își îndreaptă atenția asupra aparențelor superficiale, alegându-și drept puncte de reper multiplicitatea, efemeritatea și anonimatul. O societate bazată pe bucuria clipei, templul eului, al corpului și confortului se etichetează, în viziunea lui Gilles Lipovetsky, ca un "nou Ierusalim" al timpurilor postmoderne. Această trăire intensă a prezentului cere o expresie imediată și în artă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și participare se întâlnesc în arta contemporană, care este înțeleasă ca o multitudine de "performanțe", la fel cum societatea este alcătuită, la rândul ei, din indivizi care performează, joacă, interpretează roluri diverse. Performance-ul transformă opera de artă în instantaneitate și efemeritate, astfel încât dacă, pentru artistul modern, aceasta transcendea timpul, pentru artistul postmodern opera există în timp și doar în acel moment, astfel încât își "declară vulnerabilitatea în fața timpului, morții, audienței, alterității"223. Opera de artă modernă, în schimb, este concepută ca fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în viața privată, socială, științifică este de o reală importanță pentru redimensionarea conceptului de raționalitate, pentru extensia noțiunii de logos. 3.3.2. Postmodernism și stil Dacă unul dintre cele mai frapante aspecte legate de postmodernism este "acceptarea necondiționată a efemerității, fragmentării, discontinuității și haosului, care alcătuiau jumătate din concepția lui Baudelaire cu privire la modernitate"306, atunci este important să ne întrebăm dacă postmodernismul nu reprezintă doar un stil întâlnit în literatură, artă, filosofie. La această interogație se poate răspunde prin plasarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un fapt social pe care cineva ar putea încerca să-l reconstruiască". 178 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 300. 179 David Harvey, op. cit., p. 70. 180 Ibidem, p. 113 ("Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerității acelei jouissance, cu insistența asupra impenetranței celuilalt, cu concentrarea asupra textului și nu a operei, cu predilecția sa pentru distrugerea vecină cu nihilismul, cu preferința sa pentru estetică mai degrabă decât pentru etică, împinge lucrurile prea departe"). 181 Ibidem, pp.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
final Figures contemporaines (pp. 987-988), de Titus Bărbulescu. Despre paul Goma și alte nume ale epocii pariziene, nimic. pas un mot. De tot sumar și dezamăgitor, paragraful respectiv este și o (dură) lecție de relativism al valorilor și notorietății, al efemerității publicității ocazionale, mai mult sau mai puțin locale. Cum se poate îndrepta o astfel de situație? Cine selecționează și de ce? Cum și când? Întrebări esențiale și, din punctul nostru de vedere, încă insolubile. Cum se poate îndrepta o astfel de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de exprimare lirică. Poezia de început este una descriptivă, apelând deseori la versuri de 12-14 silabe și la rima plină; pe o tematică banală, abundă locurile comune și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă și propune imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
coincidea cu țelul s]u. În cele din urm], s-a întâlnit cu str]mosul s]u, Utnapiștim, care salvase viețuitoarele de la potop și care, spre deosebire de corespondentul s]u biblic, Noe, primise nemurirea de la zei. Ghilgameș a fost instruit cu privire la efemeritatea vieții și realiz]rilor oamenilor și a aflat c], în ciuda puterii sale de rege semidivin, el va muri în cele din urm], ca toți muritorii de rând. Drept revanș], Utnapiștim l-a trimis în c]utarea unei plante magice care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste practici obișnuite, a dezvoltat un sistem complex de meditație, care cuprindea atât meditația de relaxare în vederea atingerii unei st]ri de calm total, cât și dezvoltarea introspecției. Această din urm] era bazat] pe trei aspecte importante ale realit]ții: efemeritatea, suferință și renunțarea la sine. Practicând meditația, a ajuns la iluminare la vârsta de 35 de ani, dup] care și-a început activitatea de propov]duire în rândul oamenilor. Vreme de 45 de ani de la iluminare a vorbit tuturor categoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conflictul psihologic, neliniștea și angoasa, dar și cu o tr]s]tur] mai profund] a lumii, descris] că lips] de substanț]. Aceast] tr]s]tur] este legat] de alte doctrine budiste, cum ar fi renunțarea la sine, permanentă schimbare și efemeritatea. Ceea ce Buddha numește „individ” sau „eu” desemneaz] o combinație de factori fizici și psihici aflați în conținu] schimbare. Prin proiecția ideii de permanent] asupra unui proces situat într-un flux constant, omul cunoaște dezam]girea atunci când este pus în fața schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi amintirea vieților anterioare. Alții afirmă fie eternitatea, fie efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul și îl consideră din această cauză impermanent. Unii admit infinitatea, iar alții, dimpotrivă, finitudinea lumii. Un alt grup dezbate problema ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă devenirea sinelui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în istoria gândirii umane prin negarea existenței unui Suflet, Sine, Ătman. Ceea ce numim conștiință, nu este decât o succesiune atomară de stări, ele însele în continuă schimbare, așa că, ea este complet instabilă. Numai credința noastră în instabilitatea și unitatea acestei efemerități a stărilor de conștiință, însoțită de o continuă repetiție și obișnuință, ne îndepărtează de adevărata esență a lumii fizice și psihice - impermanența și devenirea. Eul e un simplu flux de idei și tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se infiltreze aproape pretutindeni sentimentul morții, transformând starea lirică într-o comunicare cu lumea umbrelor. Din trecut străbate și amintirea de vis a eroilor istoriei, cu gloriile și vitejiile lor apuse ireversibil. În umbra de gardine este o meditație asupra efemerității fericirii și a condiției poetului. Novelă de castel (1894), amplu poem epic pe un motiv istoric, bine realizat dramatic și psihologic, are o tensiune gradată. Imaginile din versurile lui R., construite din sugestii fine, sunt fulgurante, inefabile și transpun armonios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om începutul căii de a-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de studiu, unitățile socioculturale fixe” (A. Morinis, 1992, p. 2). Această abordare nu poate fi aplicată „unor fenomene culturale construite prin mișcarea indivizilor și grupurilor (care se constituie În puncte de plecare nedeterminate). Absența unor granițe spațiale este dublată de efemeritatea temporală. ș...ț La aceasta se adaugă caracterul tranzitoriu specific comportamentului pelerinilor” (S. Coleman, 2002, p. 358). În ultimele decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca un sistem compozit, care amestecă credințe religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
multor mărci care țin de "limba eroilor" săi, certifică viabilitatea modelului acestui mare clasic și infirmă decisiv teza perisabilității operei sale. Așa cum precizează Dorina Grăsoiu în capitolul "Perisabilul Caragiale", din lucrarea Caragiale în presa vremii 34, în privința tezei legate de efemeritatea operei lui Caragiale, E. Lovinescu a avut precursori în critica sincronă, de exemplu în Anghel Demetriescu (prin câteva studii din 1896 și 1903), în "cel mai perfid dintre adversarii operei caragialene "35, Pompiliu Eliade, în G. Panu și în mulți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă și neființă[...]"60, și căruia pare că i se lasă abandonat atunci când are luciditatea unui erou camusian, "sfâșiat între oroarea de a trăi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]