1,310 matches
-
fiorul poetic. Întâmplarea face că, aici, schițele lui Astalus se pliază pe starea poetică, autorul versurilor fiind, în esență, un „devorator de imagini”, cum singur se mărturisește într-un „Imn” de început, bântuit chiar și de... epic atunci când recompune portrete, efigii ori întâmplări care i-au înălțat axa devenirii. Ofranda sa ne trimite cu gândul la o fie și imaginară Zi a Recunoștinței de peste mări și oceane, care ar trebui, dincolo de paralele și meridiane, să existe în sufletul fiecăruia dintre noi
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
și generozitatea sufletească pe care le-a dovedit în lunga și prodigioasa lui viață închinată lui Dumnezeu. Consider necesar să adaug un medalion închinat preotului franciscan Petru Albert, scris acum trei ani, când părintele împlinea 90 de ani de viață. EFIGII CREȘTINE PR. PETRU ALBERT LA 90 DE ANI DE VIAȚĂ ȘI 63 DE ANI DE PREOȚIE Unul dintre puținii supraviețuitori ai teroarei comuniste împotriva clerului și a creștinilor practicanți în general, din Biserica Romano-Catolică, este și Părintele Petru Albert OFM
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
omilia Sfinției Sale, a evidențiat viața și activitatea pastorală a acestui venerabil preot și martir întru Cristos și Francisc, subliniind că este un exemplu viu al celor ce suferă pentru credință, un model, o imagine, un simbol și - spunem noi - o efigie - a mărturisitorului contemporan. Și a evocat anii de seminar și de studenție, când Părintele Petru Albert, ca profesor, duhovnic și conducător spiritual, exercita o mare influență asupra conștiințelor tinerilor seminariști și studenți, viitori preoți, numai cu simpla prezență. Extrapolând, Ministrul
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
le ocolea, cu toată poziția socială înaltă pe care o avea. Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literări, biografi și publiciști, în cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferență la sentimentele înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbita și superficială este greu de înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muză lui Eminescu nu a fost
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
îngreunându-i starea spirituală, inducându-i nervi, dezolare, descumpănire. Curată nebunie! Tacticieni în a declina echilibrul celor mai stabili și tari caractere, unii oameni de presă au tăvălit în glodul degradării personalități pe care alte țări le-ar fixa la efigia națională. S-au răsturnat asupra lor torente de acuzații nedovedite și s-au stârnit între noi forfote, fiind din ce în ce mai greu de exploatat capacitatea omului de a rămâne om, transgresând intriga, mânia, neînțelegerea între prieteni, frați, fii și părinți, oameni și
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
cu Julio Iglesias exemplifică eminentul desăvârșit al unui act artistic superior, organizat în România, care nu face altceva decât să întregească o salbă anuală de spectacole la treaptă calitativă neegală cu altele. Locul unui asemenea eveniment nu este decât la efigia scenelor din România și de oriunde. De aceea, interesați să aducă în atenția românilor plecați în străinătate, care la data spectacolului cu Julio Iglesias se vor afla în țară și și-ar face timp pentru a-și acorda o fericire
JULIO IGLESIAS. DIN NOU ÎN ROMÂNIA, LA BUCUREŞTI ŞI CLUJ, ÎN LUNA MAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376085_a_377414]
-
si un clondiraș de cristal plin cu un lichid gălbui. Contemplă o statueta de Tanagra, luată de pe un stelaj din apropiere, ținând-o cu mâna întinsă, ca și cum ar fi suferit prematur de presbiopie. M-a frapat numaidecât profilul ei de efigie grecească. Femeia își îndreptase cu încetineala privirea spre mine, măsurându-mă din cap până în tălpi, avea niște ochi mari, alungiți, părul bogat prins la spate și un ten de o albeața stranie. Apoi ea rostise încet, ca pentru sine, cu
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
Algeria, se înalță totuși, o statuie din bronz ce o reprezină pe formidabila regină Kahina care pare a saluta, din înalt, deopotrivă popoarele dar și cerurile... A fost sculptată de către artistul Ali Boukhalfa având ca model o monedă străveche cu efigia reginei. Ridicată în anul 2003, de către o asociație culturală locală (“Aurès El Kahina”), statuia nu a beneficiat totuși de o inscripție în limba Amazigh (scriere Tiffnagh) și nu sunt permise a i se dedica manifestări științifice ori culturale. Deși președintele
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
pe insula fericirii, leagă-te, suflete, murmură-n liniște romanța cu trece septembrie, alunecă prin umbre spre orele -astrale, lăsând în urmă un câmp devastat de singurătăți și trupul tău trecând prin vise ca o nălucă să bată-n vitralii efigia dragostei noastre aureolată de-un nimb nevăzut; gol, sânul tău încingă-mbrățișarea și sângele urce ca iedera-n noi, te voi ajunge odată, chip de naiadă, vom fi iară mireasmă în doi; lasă-te pe umărul meu, s-ascultăm murmurul
TRECE SEPTEMBRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376123_a_377452]
-
și hrisoave, dar și prin contact direct, cu toate ținuturile românești, unitatea sufletului românesc și patriotismul profund al românilor, N. Iorga a zugrăvit portretele de eroi ai neamului - Horia, Iancu, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul ș.a.; el descoperă peste tot efigia unor mari bărbați care au potențat și întruchipat până la sublim vrerea și tăria lăuntrică a unui popor mândru și viteaz, dar vitregit de istorie. Astfel, după o vizită făcută în Bucovina, profund impresionat de monumentele istorice de aici, îndeosebi de
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
susținută contribuție a adus savantul la organizarea manifestărilor politice și cultural-patriotice de la Mănăstirea Putna (2 iulie 1904) consacrate aniversării a 400 de ani de la moartea lui Ștefan Cel Mare. „Liga Culturală” a difuzat cu această ocazie o medalie comemorativa cu efigia învingătorului de la Baia. Nicolae Iorga, prezent la marea sărbătoare națională, a publicat în semn de omagiu lucrarea Istoria lui Ștefan cel Mare pentru poporul român, într-un tiraj de 40 000 de exemplare răspândită în parte la acest jubileu și
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
se-ntoarcă mâine, Îi cheamă-acasă dorul și dragostea de țară. Îi chamă-aici strămoșii apărători de glie, Decebal bătrânul și Ștefan și Viteazul, Călușii,hora,sârba, frumoasa ciocârlie, Și slana și rachiul, sarmalele și prazul. În inimă ei poartă ca sfăntă efigie De dor pe Eminescu și-a lor maternă limbă Și se visează-acasă sătui de pribegie, Mânați și de speranța că țara lor se schimbă, Ca în belșug să-și crească copii și nepoții, Că va să fie bine,că vor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
sunt temporare până la sfârșitul vieții, tot în acest fel, gândurile și deciziile pe care le luăm/avem sunt temporare în mintea noastră, și mai mult, nu ne aparțin! De exemplu, pe numeroase monede și înscrisuri din perioada medievală, găsim alături de efigiile diferiților împărați și regi, cuvintele din limba latina DEI GRATIA. În traducere rezultă “prin harul lui Dumnezeu” (sau cu voia lui Dumnezeu). Cu alte cuvinte, chiar împărații și regii considerau că au ajuns în cea mai înaltă funcție din imperiu
CE ESTE VIAȚA? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379300_a_380629]
-
cântar al spiritului, prea puțini se dovedesc oameni adevărați. Expresii ale umanismului autentic de ieri și de azi. Cu acest sentiment am deschis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, și m-am bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul și prietenul nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieții, în stimularea și orientarea artistică a oamenilor talentați. Avea și de data asta motive s-o facă, fără șovăire: „Poetă și prozatoare de succes
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
se-ntoarcă mâine, Îi cheamă-acasă dorul și dragostea de țară. Îi chamă-aici strămoșii apărători de glie, Decebal bătrânul și Ștefan și Viteazul, Călușii,hora,sârba, frumoasa ciocârlie, Și slana și rachiul, sarmalele și prazul. În inimă ei poartă ca sfăntă efigie De dor pe Eminescu și-a lor maternă limbă Și se visează-acasă sătui de pribegie, Mânați și de speranța că țara lor se schimbă, Ca în belșug să-și crească copii și nepoții, Că va să fie bine,că vor
ROMÂNII de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377765_a_379094]
-
o prăpastie între națiune și M. Sa Domnitorul și peste puțin prăpastia fu astupată cu un portofoliu pe care bravul domn îl schimbă astăzi pe un post de advocat la căile ferate. Altul detronează odinioară pe Domnitor - din norocire în efigie numai - și proclamă o republică, și peste puțin îl vedem galant polițai făcând în scara palatului primirea musafirilor domnești la zile mari. D. colonel șterge odinioară numele M. Sale Domnitorului din livretul soldatului și astăzi se face denunțătorul unor pretinse
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
forma de dandysm care-i convenea cel mai mult, nu o frondă plebee și păguboasă, ci un aristocratism pe care oricum îl purta în sînge și-l determina să fie și extrem de productiv. Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
penelului și daltei în stare să-i imortalizeze urgent pe triumviri. Evident, într-o singură capodoperă suprarealistă. Dar n-o fac. Pentru că-i știți. Da', zău, să mori de rîs, nu alta. 15 martie Înduioșătoare grija soției iubitoare pentru imaginea (efigia) post-mortem a soțului. Dacă soțul mai e și Mateiu I. Caragiale... Cînd, în 1936, Alexandru Rosetti pregătește, la Fundații, tipărirea Pajerelor, și cînd se pune și chestiunea reproducerii unui portret în capul volumului, Marica M. Caragiale îi scrie ilustrului editor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insolență răsăriteană! Copil, am trăit în cultul unei imagini încîntătoare. Prin noblețe, prin discreție: cea a regelui-copil, cea a regelui-adolescent, în uniforma ostașului crud, peste care urma să vină tăvălugul istoriei. Frumusețea necontrafăcută a începutului este acum, în anii senectuții, efigie veșnică. Efigie dur și îndurerat cioplită. Așa cum am văzut-o în balconul sub care mulțimile unduiau. Regăsindu-se. Fotografia lui Eugen Ionescu, pe care, îmi place să cred, chiar mîna dramaturgului a îngroșat trăsăturile vesel-triste de clown. Cîți au curajul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Copil, am trăit în cultul unei imagini încîntătoare. Prin noblețe, prin discreție: cea a regelui-copil, cea a regelui-adolescent, în uniforma ostașului crud, peste care urma să vină tăvălugul istoriei. Frumusețea necontrafăcută a începutului este acum, în anii senectuții, efigie veșnică. Efigie dur și îndurerat cioplită. Așa cum am văzut-o în balconul sub care mulțimile unduiau. Regăsindu-se. Fotografia lui Eugen Ionescu, pe care, îmi place să cred, chiar mîna dramaturgului a îngroșat trăsăturile vesel-triste de clown. Cîți au curajul să-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele. Iată că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică, dar a avut, în schimb, sclipiri de geniu în politica externă. I-auzi! Să regrete, oare, Brucanul, lipsa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea cenzorul mai perspicace decît Popescu-Dumnezeu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secrete. Suverană părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de astăzi nu este altceva decît (în mic, dar extrem de semnificativ) parte a voinței de a pune ordine în dezordinea postcomunistă. De a demonstra că Iașii nu sînt ținutul retardat al lobby-urilor neocomuniste, agitate acum electoral, și că de pe efigia lui de noblețe trebuie înlăturată definitiv pecinginea. Mai rezistă în cîteva puncte cardinale ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]