645 matches
-
o numește Ralf Dahren-dorf420; sau, vizează un stat de serviciu, așa cum și-l imaginează Pierre Rosanvallon, stat care tinde spre "ruperea vălului ignoranței" ce permitea statului-providență să-și extindă protecția asupra tuturor categoriilor de populație în cadrul unui sistem de siguranță egalitară, care ignoră însă riscul pe care-l reprezintă cei defavorizați. Odată rupt acest văl, societatea apare ca o împletire in-stabilă de poziții individuale ce reclamă crearea unui spațiu intermediar pentru cei mai puțin performanți.421 Dacă tot se vorbește atît
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tipul și gradul de incluziune pe care acestea le promovează. Ca să folosim cuvintele lui Mouffe: "Nu referirea la "popor" este echivocă. (...) Problema stă în modul în care acest "popor" este creat" (2005a: 69). De exemplu, în societățile relativ bogate și egalitare (precum cele din Austria, Belgia, Canada, Republica Cehă și Slovacia, descrise în acest volum) actorii populiști tind să definească "poporul" în termeni etnici, și, prin urmare, păstrează noțiunea de participare politică pentru populația nativă. Prin contrast, societățile relativ sărace (precum
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pe nevoile personale și responsabilizarea progresivă a pacientului în vederea autogestionării tratamentului său, așa cum au propus Vunamaki, Noskanen și Korhonen în (29) și mai ales renumitul educator american Anderson, Funnell (1). Vunamaki și col. (29) au arătat că stabilirea unor relații egalitare, mutuale între medic/pacient conduce la creșterea bunăstării psihologice, a satisfacției privind tratamentul, la o mai bună calitate a vieții și a complianței pacienților diabetici. Anderson (1) consideră că este important să se producă chiar o restructurare a rolurilor, astfel
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
o protecție relativ redusă împotriva concedierilor, sindicatele nu sunt foarte puternice, iar taxele și alte contribuții sunt relativ scăzute. În aceste țări, sectorul privat pune accent puternic pe oferirea de servicii consumatorilor individuali. Salariile din aceste țări sunt cele mai egalitare dintre țările OCDE. Sectorul dominant în țările scandinave este cel al serviciilor sociale publice. În țările din sud-estul Europei, sistemul de ocupare a forței de muncă este rezultatul combinației dintre următoarele elemente: * economie cu o performanță slabă; * sector public puternic
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
care judecata de gust nu are ca scop descrierea proprietăților obiective ale lucrărilor, ci aprecierea calităților prezumate în funcție de anumite norme ale gustului, la care se adaugă încrederea acordată capacităților fiecăruia de a judeca, se poate încă vorbi despre o poziție egalitară și democratică, făcând posibilă apariția unui nou spațiu public. Însă, în acest spațiu public al exprimării opiniei și judecății de valoare cu privire la practica artistică asistăm la o abandonare a pretențiilor evaluative ale esteticii în favoarea unor poziții descriptive și interpretative. Tipurile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Președinția Consiliului European ar avea o mai mare legitimitate și ar ajunge pe picior de egalitate, în ceea ce privește durata, cu președinția Parlamentului. Proiectul mai prevede ca toate formațiunile Consiliului să fie prezidate de reprezentanții statelor membre printr-un sistem de rotație egalitară, cu excepția afacerilor externe, care vor fi prezidate de Înaltul Reprezentant. Textul nu oferă mai multe detalii despre acest sistem rotativ, dar dispune ca anumite reguli să fie aprobate printr-o decizie europeană, adoptată cu majoritate calificată, în Consiliul European. Această
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
Reformele noastre agrare au fost unitare într-un singur punct și anume în egalizarea țăranilor noștri în mezerie». Încă din secolul al XIX-lea oamenii de stat au căutat să prevină pericolul pulverizării loturilor țărănești. Totuși, în Franța «regimul succesoral egalitar» a dăunat agriculturii, așa cum remarca Le Play; în schimb, în Elveția exploatația revenea în întregime unui singur succesor, care asigura recompensa celorlalți ce plecau în alte activități. La fel era în Germania, unde chiar arendarea era îngrădită. Legea germană, preciza
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
constrângere; acolo unde se folosește forța, autoritatea propriu-zisă a eșuat. Pe de altă parte, autoritatea este incompatibilă cu persuasiunea, care presupune egalitate și operează printr-un proces de argumentare. Acolo unde se folosesc argumente, autoritatea este lăsată deoparte. Împotriva ordinii egalitare a persuasiunii stă ordinea autoritară, care este întotdeauna ierarhică. Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie să se opună atât constrângerii prin forță, cât și persuasiunii prin argumente 8. Decupajul oferit de Hannah Arendt plasează autoritatea între putere
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
a reușit Inchiziția în întreaga ei istorie. Cei care au stat o vreme prin universitățile occidentale știu că așa stau lucrurile: universitatea e un mediu de stânga, laic, antiamerican, antiglobalizare, antioccidental (?Ă și socialisto-comunist. E un mediu care se vrea egalitar, dar nu e. Într-un fel ciudat, isteric, a inversat semnele intoleranței. Universitatea „La Sapienza“ nu face excepție. Ca să o rupă complet cu trecutul ei nelaic și nereligios, cei de acolo ar putea face un pas radical - și necesar: să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
pe rezultatul investigației științifice. În esență, departe de a fi o contribuție anonimă (dedicată până la extincția individualității unui ideal neutru al adevărului), aceasta din urmă intră în jocul formulelor alternative care despart curente și școli de gândire și întrepătrund mesajul egalitar al concluziilor menite unei circulații universale a valorilor cu trăsături-unicat hărăzite să atragă în chip exclusivist adepți sau alte construcții teoretice. Fiecare teorie care a străbătut veacurile s-a născut inițial dintr-o confruntare interioară acaparatoare, din arderea internă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
răsfrântă în substanța individuală, a te angaja în act presupune intrarea în scenă a inteligenței conștiente de sine, iar factorul specific omenesc al praxisului este legat tocmai de liderul aptitudinal și de pachetul condițional al acestuia. Chiar în cea mai egalitară și neutră metodologie a actului, inteligența își face vizibilă influența și se identifică în realitate cu postura motorului universal generator de eficiență și de adecvare adaptativă, oferind soluții sau participând pas cu pas la derularea acestuia. Însumabile în atitudini generale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autentică asimilare mesajul acesteia. Aici se vădește folosul inutil de reconfirmat al interiorității în orizontul unei cuprinderi care pare a fi rezervată observației reci. Numai contemplația de factură teoretică are această caracteristică a detașării pe care o impune tipul rațional egalitar al inteligenței. În cazul receptării operei de artă, ceva din natura obiectului determină acea "pătrundere dincolo" a privirii (de care a vorbit atâta estetica teoretică), acea sondare care nu se oprește la suprafața formalizabilă a realității, pentru a căuta un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
distinctă. În secolul al XVII-lea, se ajunge la controlul complet al bugetelor municipale de către intendenții lui Ludovic al XIV-lea: orașele trebuiau să dea seama de toate cheltuielile, pe care nu le puteau face decât cu consimțământul regelui. Inspirația egalitară a mișcării comunale nu a rezistat multă vreme tensiunilor provocate de luptele pentru dobândirea responsabilităților municipale. Aceste responsabilități devin surse de prestigiu, de recunoaștere socială și de îmbogățire, ceea ce determină oligarhiile urbane să se lupte pentru a ajunge la conducere
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mult la sfârșitul secolului al XVII-lea, fapt identificabil prin dispariția aproape completă a doleanțelor orașelor către rege, încă numeroase în secolul al XVI-lea. Revoluția franceză ne face să redescoperim pentru o clipă, prin aspirația sa către o societate egalitară, "adevărul experienței urbane"4. Mișcarea comunală renaște din propria cenușă. Revoluția nu este victorioasă numai la Paris; ea cuprinde rapid și provincia. Destituirea lui Necker, decrepitudinea autorității regale și, în consecință, aceea a intendenților săi, necesitatea de a controla agitația
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
radicale. Primul este organizat în jurul marii proprietăți funciare. El era întemeiat pe figura centrală a marelui proprietar, deținător de putere politică, economică și, câteodată, chiar religioasă. Această concepție holistă reducea enorm rolul instituției municipale. Al doilea trimite la o societate egalitară a micilor producători, agricultori sau nu. Instituția municipală joacă aici un rol important în producerea unui serviciu public echitabil organizat și în reglarea conflictelor locale. Ea nu intervine însă în sferele economică și funciară, care țin de domeniul privat. De-
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orientau investițiile. Dincolo de propensiunea spre autonomie, planificarea regională a avut în epocă și intenția de raționalizare a intervențiilor statului. În acest peisaj comunal fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se spera datorită concursului statului), resursele fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lumea viilor continuă să păstreze legătura. Moșii sunt totodată și protectorii de dincolo ai familiei și neamului. Proprietatea asupra pământului și subunitatea familială numită tiaglo Haxthausen reține trei caracteristici ale proprietății asupra pământului în satele devălmașe rusești: aceasta este colectivă, egalitară și temporară. „Poporul este pătruns de sentimentul că întreg teritoriul Rusiei (...) aparține indivizibil întregii națiuni și, în consecință, fiecărui membru al tribului și că Țarul, în calitatea sa de șef suprem al comunității, are dreptul să repartizeze pământurile între diferitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
generații, având un număr mai mare sau mai mic de fii adulți căsătoriți și de copii, posedând prin urmare o putere de muncă mai mare sau mai mică. Astfel, statul a ajuns să pună în practică un sistem de distribuire egalitară a pământurilor cultivabile în care se ține seama nu de gospodărie, ci de o unitate socială aparte, numită tiaglo: „Unitatea în funcție de care se împarte pământul este tiaglo-ul, cuvânt imposibil de redat printr-un echivalent. Acesta nu este doar un cuplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
alcătuind așa-numita „rezervă obștească”, urmând a fi repartizate de-a lungul timpului, în cazul apariției de noi tiaglo-uri (Haxthausen, 1847, vol. I, 120). La împărțirea în loturi a pământului sunt căutate terenurile drepte, care permit o mai ușoară distribuire egalitară, terenurile accidentate fiind de obicei lăsate ca rezervă. În spațiul românesc, unitatea fiscală arhaică de strângere a impozitelor era satul (impozitul global astfel perceput purtând numele de cislă), iar în cazul particular al Vrancei, Vrancea întreagă. În acest sistem, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
avea așadar o dublă semnificație: aceea de unire a doi oameni, dar și de apariție a unei noi gospodării, cu tot ceea ce presupunea aceasta, în materie de drepturi asupra părților devălmașe și asupra pământului ce aparținea până atunci tatălui. Principiul egalitar de împărțire a pământului între tiaglo-urile existente în comunitatea rusească se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui egală cu cea a fraților săi. În timp ce respectarea drepturilor tiaglo-urilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui egală cu cea a fraților săi. În timp ce respectarea drepturilor tiaglo-urilor în satul rusesc garanta menținerea pe termen lung a principiului egalitar de distribuire a terenurilor, împărțirea egală a pământului între frați în satul românesc a dus în timp la o inegalitate începând cu generația următoare. Cauza inegalității consta în numărul de copii pe care îi avea fiecare dintre frați: cu cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
căutarea alteia ș.a.m.d. (Stahl, 1998, vol. I, 272-275). Din dorința de a împiedica izbucnirea unor conflicte, terenurile mai bune decât altele (datorită fertilității deosebite sau apropierii de sat) erau supuse controlului riguros al obștii și împărțite în mod „egalitar și cu caracter statornic” între cei îndreptățiți (indivizi, gospodării sau cete). Loturile astfel obținute, deși egale inițial, puteau ajunge să aibă dimensiuni diferite ulterior, fiind fie subîmpărțite prin moștenire sau vânzare, fie, dimpotrivă, cumulate (Stahl, 1998, vol. I, 278-282). Prăjinile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât de importantul principiu al distribuirii egalitare a terenurilor. b) Printre deosebirile cele mai evidente existente între satele românești și cele rusești se numără: alcătuirea familiei și sistemul de transmitere a proprietății. Acestea acordă un loc aparte satului devălmaș românesc în ansamblul populațiilor vecine, așa după cum existența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
tendința să dispară odată cu pătrunderea individualismului. Ibidem, 120. H.H.Stahl, Contribuții..., vol.I, 134-135. Ibidem, vol.II, 68-71. P.H.Stahl, Triburi și sate..., 145. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, 113. Anatole Leroy-Beaulieu (1900, 387-397) ilustrează relativitatea sistemului egalitar de împărțire a pământului, arătând cum acesta poate varia de la o zonă la alta, de la un sat la altul, de la o familie la alta în funcție de puterea de muncă a acesteia. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, 120-121. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Ființei Supreme. În iulie 1794 ă9 Termidor) o coaliție a moderaților și a unor compromiși ăprintre care Fouché) reușește să-l înlăture și este ghilotinat în seara aceleiași zile. Căderea lui Robespierre a adus cu ea sfârșitul politicii democratice și egalitare și biruința intereselor burgheziei, ale politicienilor și ale afaceriștilor. Între Robespierre și Bonaparte, Revoluția și Franța n-au mai avut un om mare. ROLAND DE LA PLATIÈRE, JEANNE MARIE sau MANON PHILIPON, Doamna ăParis, 1754-Paris, 1793). Fiica bijutierului parizian Philipon, se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]