3,345 matches
-
să intre în conducție: - prin mărirea tensiunii UAK până la valoarea tensiunii de autoaprindere. Această metodă de aprindere a tiristorului nu este recomandată deoarece în cazul unor folosiri repetate apare pericolul de distrugere a structurii semiconductorului; - prin injectarea unui curent în electrodul de comandă (figura 2.6). În situația în care comanda tiristorului se realizează cu un semnal negativ, deși pe circuitul de forță tiristorul este polarizat direct, acesta nu intră în conducție (figura 2.7). Alimentarea circuitului de forță al tiristorului
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
face nici o intervenție chirurgicală. Pornind de la rolul activ al membranelor biologice, studiul fenomenelor de membrană din sistemele biologice a căpătat în ultimii ani o amploare deosebită, astfel că acestea și-au găsit aplicații în cele mai diverse domenii, pornind de la electrozii selectivi (membrane permeabile pentru anumiți ioni ), continuând cu rinichiul artificial (hemodializorul) și până la instalații de desalinizare a apei de mare sau de ultrafiltrare a rezidurilor industriale. Pe lângă cele trei domenii mari prezentate mai sus în care biofizica a contribuit în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cercetare “patch-clamp” acești cercetători au primit premiul Nobel pentru medicină în anul 1991. Prin această metodă se poate izola electric o parte infimă (patch=petic) din membrana celulară aplicând pe suprafața externă a unei celule o micropipetă de sticlă (patch electrod) cu diametrul vârfului de aproximativ 1µm (pentru a avea o imagine a scalei trebuie să ne gândim că însăși celula are un diametru de 2050µm). Se lucrează la microscop cu un micromanipulator. Regiunea membranei de această dimensiune conține doar unul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
britanicilor Alan Hodkin și Andrew Huxley. Acești cercetători au inventat și perfecționat microelectrozii de sticlă, care sunt pipete (micropipete cu vîrful de 0,5µm) care nu produc leziuni membranei la străpungerea ei. Intre microelectrodul de sticlă din citoplasmă și un electrod de calomel de exemplu, plasat în soluția externă, apare o diferență de potențial, interiorul celulei fiind întotdeauna negativ față de exterior. Potențialul de repaos are valori bine determinate pentru fiecare celulă, variind între -50V și -100 mV. Valoarea PR diferă de la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
activității bioelectrice a inimii arată că ea este un organ autoexcitabil. Inima este organul care-și creează singur stimulul pentru fiecare contracție. Contracția inimii este însoțită de producerea potențialului de acțiune. Inregistrarea potențialului de acțiune se face cu ajutorul a doi electrozi de calomel (nepolarizabili), obținându-se electrocardiograma. Din punct de vedere electric inima este o sursă de tensiune electromotoare variabilă în timp sau un dipol electric mobil, aflat într-un mediu conductor. IV.3.1.Potențialul electric al unui dipol Un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
depinde de cosθ , θ fiind unghiul format de linia interpolară și linia de derivație (pentru derivația monopolară linia care leagă punctul studiat de centrul dipolului, adică OP; în cazul derivației bipolare, linia de derivație este dreapta care leagă cei doi electrozi). Potențialul electric al unui punct în raport cu o suprafață polarizată, așa cum este membrana celulară, depinde de unghiul solid sub care se vede acea suprafată. Considerând o suprafață încărcată cu electricitate, fie ea dS, atunci potențialul electric în punctul P (Fig.IV
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pe AA’. Potențialele elctrice se distribuie în jurul polilor cardiaci iar liniile câmpului electric (curbele continue) sunt perpendiculare pe curbele echipotențiale (curbele punctate). IV.3.2. Electrocardiograma(EKG) Primele electrocardiograme la om au fost realizate în anul 1902 de Einthoven utilizând electrozi aplicați în derivație bipolară. Derivațiile monopolare conțin un electrod activ, plasat în apropierea inimii iar celălalt electrod, electrodul pasiv care este cel negativ, este plasat într-un punct mai îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
iar liniile câmpului electric (curbele continue) sunt perpendiculare pe curbele echipotențiale (curbele punctate). IV.3.2. Electrocardiograma(EKG) Primele electrocardiograme la om au fost realizate în anul 1902 de Einthoven utilizând electrozi aplicați în derivație bipolară. Derivațiile monopolare conțin un electrod activ, plasat în apropierea inimii iar celălalt electrod, electrodul pasiv care este cel negativ, este plasat într-un punct mai îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci potențiale. Electrocardiogramele care se obțin prin aplicarea electrozilor direct
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pe curbele echipotențiale (curbele punctate). IV.3.2. Electrocardiograma(EKG) Primele electrocardiograme la om au fost realizate în anul 1902 de Einthoven utilizând electrozi aplicați în derivație bipolară. Derivațiile monopolare conțin un electrod activ, plasat în apropierea inimii iar celălalt electrod, electrodul pasiv care este cel negativ, este plasat într-un punct mai îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci potențiale. Electrocardiogramele care se obțin prin aplicarea electrozilor direct pe inimă în timpul operațiilor la om (sau la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
curbele echipotențiale (curbele punctate). IV.3.2. Electrocardiograma(EKG) Primele electrocardiograme la om au fost realizate în anul 1902 de Einthoven utilizând electrozi aplicați în derivație bipolară. Derivațiile monopolare conțin un electrod activ, plasat în apropierea inimii iar celălalt electrod, electrodul pasiv care este cel negativ, este plasat într-un punct mai îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci potențiale. Electrocardiogramele care se obțin prin aplicarea electrozilor direct pe inimă în timpul operațiilor la om (sau la animale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
1902 de Einthoven utilizând electrozi aplicați în derivație bipolară. Derivațiile monopolare conțin un electrod activ, plasat în apropierea inimii iar celălalt electrod, electrodul pasiv care este cel negativ, este plasat într-un punct mai îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci potențiale. Electrocardiogramele care se obțin prin aplicarea electrozilor direct pe inimă în timpul operațiilor la om (sau la animale) arată valori ale potențialului de ordinul a 30 mV, în timp ce aplicarea electrozilor pe piele arată potențiale de ordinul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un electrod activ, plasat în apropierea inimii iar celălalt electrod, electrodul pasiv care este cel negativ, este plasat într-un punct mai îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci potențiale. Electrocardiogramele care se obțin prin aplicarea electrozilor direct pe inimă în timpul operațiilor la om (sau la animale) arată valori ale potențialului de ordinul a 30 mV, în timp ce aplicarea electrozilor pe piele arată potențiale de ordinul a 1-2 mV. Aceasta demonstrează că țesuturile au o anumită rezistență elctrică
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
îndepărtat; în cazul derivației bipolare, ambii electrozi sunt activi, culeg deci potențiale. Electrocardiogramele care se obțin prin aplicarea electrozilor direct pe inimă în timpul operațiilor la om (sau la animale) arată valori ale potențialului de ordinul a 30 mV, în timp ce aplicarea electrozilor pe piele arată potențiale de ordinul a 1-2 mV. Aceasta demonstrează că țesuturile au o anumită rezistență elctrică fapt pentru care semnalele electrice sunt amplificate de instalații speciale. Electrocardiograma reprezintă graficul variațiilor de potențial ale inimii. Tehnicile uzuale folosesc derivațiile
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
piele arată potențiale de ordinul a 1-2 mV. Aceasta demonstrează că țesuturile au o anumită rezistență elctrică fapt pentru care semnalele electrice sunt amplificate de instalații speciale. Electrocardiograma reprezintă graficul variațiilor de potențial ale inimii. Tehnicile uzuale folosesc derivațiile bipolare, electrozii fiind montați sub forma unui triunghi, în trei puncte de pe corp, astfel: I - un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe mâna dreaptă; II un electrod pe mâna dreaptă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
rezistență elctrică fapt pentru care semnalele electrice sunt amplificate de instalații speciale. Electrocardiograma reprezintă graficul variațiilor de potențial ale inimii. Tehnicile uzuale folosesc derivațiile bipolare, electrozii fiind montați sub forma unui triunghi, în trei puncte de pe corp, astfel: I - un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe mâna dreaptă; II un electrod pe mâna dreaptă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng; III un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng; Potențialele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
graficul variațiilor de potențial ale inimii. Tehnicile uzuale folosesc derivațiile bipolare, electrozii fiind montați sub forma unui triunghi, în trei puncte de pe corp, astfel: I - un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe mâna dreaptă; II un electrod pe mâna dreaptă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng; III un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng; Potențialele obținute reprezintă proiecțiile vectorului cardiac, VC, pe axele de explorare care formează un triunghi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sub forma unui triunghi, în trei puncte de pe corp, astfel: I - un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe mâna dreaptă; II un electrod pe mâna dreaptă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng; III un electrod pe mâna stângă iar cel de-al doilea pe piciorul stâng; Potențialele obținute reprezintă proiecțiile vectorului cardiac, VC, pe axele de explorare care formează un triunghi denumit triunghiul lui Einthoven Cele trei proiecții permit reconstituirea vectorului electric al inimii VC
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
foarte diluate, fa = 1. Coeficientul de activitate reflectă abaterea unei soluții de electrolit de la comportarea ideală. 5.2. Electroliți tari și slabi La trecerea curentului electric printr-un electrolit au loc două procese: transportul propriu-zis; transformările suferite de ioni la electrozi. Prin aplicarea unei diferențe de potențial celor doi electrozi ai unei celule electrice ia naștere între electrozi un câmp electric. Sub acțiunea acestuia, ionii pozitivi (cationii) migrează la catod, iar cei negativi (anionii) la anod. Vitezele de migrare ale ionilor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
unei soluții de electrolit de la comportarea ideală. 5.2. Electroliți tari și slabi La trecerea curentului electric printr-un electrolit au loc două procese: transportul propriu-zis; transformările suferite de ioni la electrozi. Prin aplicarea unei diferențe de potențial celor doi electrozi ai unei celule electrice ia naștere între electrozi un câmp electric. Sub acțiunea acestuia, ionii pozitivi (cationii) migrează la catod, iar cei negativi (anionii) la anod. Vitezele de migrare ale ionilor sunt diferite, astfel că se creează diferențe de concentrație
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
2. Electroliți tari și slabi La trecerea curentului electric printr-un electrolit au loc două procese: transportul propriu-zis; transformările suferite de ioni la electrozi. Prin aplicarea unei diferențe de potențial celor doi electrozi ai unei celule electrice ia naștere între electrozi un câmp electric. Sub acțiunea acestuia, ionii pozitivi (cationii) migrează la catod, iar cei negativi (anionii) la anod. Vitezele de migrare ale ionilor sunt diferite, astfel că se creează diferențe de concentrație a electrolitului în spațiile vecine celor doi electrozi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
electrozi un câmp electric. Sub acțiunea acestuia, ionii pozitivi (cationii) migrează la catod, iar cei negativi (anionii) la anod. Vitezele de migrare ale ionilor sunt diferite, astfel că se creează diferențe de concentrație a electrolitului în spațiile vecine celor doi electrozi. Procesul care are loc sub influența curentului electric în soluția unui electrolit se numește electroliză. Deoarece viteza de migrare a ionilor depinde de mai mulți factori (temperatură, distanță între electrozi, caracteristicile curentului electric) a fost introdusă noțiunea de mobilitate (µ
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
diferențe de concentrație a electrolitului în spațiile vecine celor doi electrozi. Procesul care are loc sub influența curentului electric în soluția unui electrolit se numește electroliză. Deoarece viteza de migrare a ionilor depinde de mai mulți factori (temperatură, distanță între electrozi, caracteristicile curentului electric) a fost introdusă noțiunea de mobilitate (µ), definită ca raportul între viteza de migrare și intensitatea câmpului electric. Mobilitatea unui ion este deci egală cu viteza lui la o diferență de potențial de 1 V între doi
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
caracteristicile curentului electric) a fost introdusă noțiunea de mobilitate (µ), definită ca raportul între viteza de migrare și intensitatea câmpului electric. Mobilitatea unui ion este deci egală cu viteza lui la o diferență de potențial de 1 V între doi electrozi situați la distanța de 1 cm. Mobilitatea unui ion variază cu natura ionilor de semn contrar din soluție. Ea scade cu creșterea concentrației, când formarea perechilor de ioni este frecventă. O altă mărime importantă este conductibilitatea echivalentă (λc) a unui
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
că permite dozarea acizilor și bazelor în soluții foarte diluate; de asemenea soluțiile pot fi și colorate dar nu trebuie să conțină electroliți străini. Trebuie să se lucreze la temperatură constantă, deoarece conductibilitatea variază cu temperatura. Pentru evitarea depunerilor la electrozi, se lucreează cu un curent alternativ. 5.3. Procese de electrod 5.3.1. Forță electromotoare. Potențial de electrod O pilă electrică (sau un element voltaic) este o sursă care generează curent electric printr un proces chimic la care participă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
asemenea soluțiile pot fi și colorate dar nu trebuie să conțină electroliți străini. Trebuie să se lucreze la temperatură constantă, deoarece conductibilitatea variază cu temperatura. Pentru evitarea depunerilor la electrozi, se lucreează cu un curent alternativ. 5.3. Procese de electrod 5.3.1. Forță electromotoare. Potențial de electrod O pilă electrică (sau un element voltaic) este o sursă care generează curent electric printr un proces chimic la care participă un electrolit. Componentele principale ale pilei sunt cei doi electrozi. Electrodul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]