KorAP: Find »[drukola/base=elegie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...77 >

1,904 matches

Corola-blog/BlogPost/362847_a_364176

precedent în fața Eminescului Discurs liric cumul de reflexe afirmare individuală fără polemism eul juvenței alimentat de confesiune imagism metaforic subictiv iată un Drept la Timp Sunt bolnav nu de cântece ci de ferestre sparte unghi de crize subict cognitiv 11 Elegii Necuvinte un Eu extravertit în lumea autocontemplării în timp mutabil în sfera poeziei de cunoaștere și a paradigmei heraclitiene Eul Tu Ceilalți Individualul sunt iluminări reflexe ontolgice Epica Magna un Mare Ochi suspendat în Centrul Lumii plate semantice problemantizante antropologic

NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362847_a_364176]
Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636

Acasa > Literatura > Fragmente > ELEGIE PENTRU IERTARE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului iubitule n-ai auzit glasul iubirii ca o toacă ce te chema în anotimpul culorilor arse de soare în care mâinile mai bâjbâiau

ELEGIE PENTRU IERTARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636]
din izvorul cu apă vie te voi uda la rădăcină din răsărit voi fura câteva raze să te-ntremeze și-un clopoțel de-argint îți va reda auzul ... în rest te las pe tine ca să descoperi singur viața ... Referință Bibliografică: Elegie pentru iertare / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare

ELEGIE PENTRU IERTARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363307_a_364636]
Corola-blog/BlogPost/363471_a_364800

Acasa > Literatura > Fragmente > ELEGIE PENTRU O PAUZĂ DE IUBIRE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului iubitule astăzi îți propun o pauză de iubire sunt preocupată de tot ce se întâmplă în jurul meu știi este acea

ELEGIE PENTRU O PAUZĂ DE IUBIRE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363471_a_364800]
oamenilor ar bea în fiecare dimineață pe stomacul gol ceai de cucută încât îmbătați de atâta libertate nu mai cunosc drumul cinstei iar proverbul acela din bătrâni că “omul sfințește locul” li s-a șters definitiv din minți. Referință Bibliografică: Elegie pentru o pauză de iubire / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu

ELEGIE PENTRU O PAUZĂ DE IUBIRE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363471_a_364800]
Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786

cu „temă siderurgistă“, Târziu de vară, Sensul oțelului, spre a-și asigura „viza“ următoarei cărți. Volumului de debut i- au urmat: O viziune a sentimentelor (poeme, București, Editura pentru Literatură, 1964), Dreptul la timp (poeme, București, Editura Tineretului, 1965), 11 elegii (poeme, București, Editura Tineretului, 1966), Alfa (poeme, antologie de autor, 1957- 1967, cu „ineditele“ din ciclul «Obiecte cosmice» - București, Editura Tineretului, 1967), Roșu vertical (poeme, București, Editura Militară, 1967), Oul și sfera (poeme, București, Editura pentru Literatură, 1967), Laus Ptolemaei

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
resurecție “/ „modernism “, cuprinzând creațiile dintre anii 1957 și 1965, îndeosebi, volumele: Sensul iubirii, O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp și Argotice; b) etapa cristalizării originalei „ontologii “a Limbii/Logosului, în volumele dintre anii 1966 și 1983, începând cu 11 elegii (1966), continuând cu Alfa (1967), Laus Ptolemaei (1968), Necuvintele (1969), În dulcele stil clasic (1970), Epica Magna (1978), Operele imperfecte (1979), și încheind cu Noduri și semne (1982), cu cele 209 postume, publicate în 1984, în Nichita Stănescu - album memorial

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
ale cerului, cu privirea...» - SOrd, I, 144), al damnării sinelui și însinelui la „vederea “/autocunoașterea prin altul care nu este, ori Quadriga, Adolescenți pe mare, Îndoirea luminii etc. - Ultimul poem fiind de fapt «strigătul desfăcându-se în cometele» celor 11 elegii, din 1966. B) Etapa cristalizării originalei „ontologii “a limbii/Logosului. Ca și la Marin Sorescu, în creația lui Nichita Stănescu s-au reliefat „mai devreme “trăsăturile „noii estetici “antiproletcultiste; mai exact, s-a realizat saltul în neliniarul „lirosofic “ Al gândirii

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
a cartografiat “cea mai mare suprafață lirică raportată la cele cunoscute până în veacul său, s-a re (a) clamat o nouă demiurgologie, într-o topică sacralizând profanul, s-a instituit noul autohtonism etc. V. Treapta Omului-Fantă, sau zodia Fant-Omului: 11 elegii (1966). Volumul 11 elegii (Cina cea de taină), de Nichita Stănescu, publicat în anul 1966, reprezintă, după cum s-a mai observat, volumul în jurul căruia s-a dat marea bătălie a „noii estetici “. Conștient de misiunea „spargerii limitelor tragic-existențiale “ale ens-

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
mare suprafață lirică raportată la cele cunoscute până în veacul său, s-a re (a) clamat o nouă demiurgologie, într-o topică sacralizând profanul, s-a instituit noul autohtonism etc. V. Treapta Omului-Fantă, sau zodia Fant-Omului: 11 elegii (1966). Volumul 11 elegii (Cina cea de taină), de Nichita Stănescu, publicat în anul 1966, reprezintă, după cum s-a mai observat, volumul în jurul căruia s-a dat marea bătălie a „noii estetici “. Conștient de misiunea „spargerii limitelor tragic-existențiale “ale ens- ului, autorul „închină “prima

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
Cina cea de taină), de Nichita Stănescu, publicat în anul 1966, reprezintă, după cum s-a mai observat, volumul în jurul căruia s-a dat marea bătălie a „noii estetici “. Conștient de misiunea „spargerii limitelor tragic-existențiale “ale ens- ului, autorul „închină “prima elegie resurecțională, «lui Dedal, întemeietorul vestitului neam al dedalizilor», altfel spus, o dedică sublimelor eforturi întru ieșirea din labirint (fie el și labirintul totalitarismului), „prin cer “, însă românește, cu aripi confecționate din șindrilă, ca ale genialului constructor, Manole, ce n-a

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
ce n-a pregetat „să-și zidească “nici propria-i ființă. Dacă Luceafărul de Mihai Eminescu proiectează romantismul universal la apogeu, potrivit aprecierilor majorității criticilor/istoricilor literari, la fel se prezintă situația în cazul capodoperei lui N. Stănescu, volumul-simfonic, 11 elegii (1966), neasemuit diamant de suflet/gând. 11 elegii de Nichita Stănescu, prin profunzime, prin câmpurile de forță/energie lirico-semantică, prin orizonturile înrăzărite întru cunoașterea metaforică etc., se constituie și într-unul dintre primele veritabile sisteme poetice din perimetrul noii estetici

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
propria-i ființă. Dacă Luceafărul de Mihai Eminescu proiectează romantismul universal la apogeu, potrivit aprecierilor majorității criticilor/istoricilor literari, la fel se prezintă situația în cazul capodoperei lui N. Stănescu, volumul-simfonic, 11 elegii (1966), neasemuit diamant de suflet/gând. 11 elegii de Nichita Stănescu, prin profunzime, prin câmpurile de forță/energie lirico-semantică, prin orizonturile înrăzărite întru cunoașterea metaforică etc., se constituie și într-unul dintre primele veritabile sisteme poetice din perimetrul noii estetici dintre orizonturile anilor 1965 și 1970, până în prezent

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
prin câmpurile de forță/energie lirico-semantică, prin orizonturile înrăzărite întru cunoașterea metaforică etc., se constituie și într-unul dintre primele veritabile sisteme poetice din perimetrul noii estetici dintre orizonturile anilor 1965 și 1970, până în prezent, neîntrecut în monumentalitate. Inițial, 11 elegii (care sunt de fapt douăsprezece, Omul-Fantă „neintrând la numărătoare “, firește) «purta și titlul Cina cea de taină (unde fiecare elegie cuprinde un apostol; și antielegia juca rolul lui Iuda), deci pricinile de străfund ale acestei cărți - după cum mărturisește Nichita Stănescu

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
veritabile sisteme poetice din perimetrul noii estetici dintre orizonturile anilor 1965 și 1970, până în prezent, neîntrecut în monumentalitate. Inițial, 11 elegii (care sunt de fapt douăsprezece, Omul-Fantă „neintrând la numărătoare “, firește) «purta și titlul Cina cea de taină (unde fiecare elegie cuprinde un apostol; și antielegia juca rolul lui Iuda), deci pricinile de străfund ale acestei cărți - după cum mărturisește Nichita Stănescu - au o natură simplă și complexă totodată; simplă în sensul că este o carte a rupturii existențiale, chiar a eposului

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
cele mai valide sunt cele complexe pentru că ele provin dintr-o redimensionare a materialului fundamental uman, nu a trupului perisabil, ci a cuvântului imperisabil; contemplarea umanității prin cuvânt minimalizează fiziologia umană în favoarea gramaticii umane.» (SUnt, 102, sq.). Este în 11 elegii, așadar, poezia trăirilor întru priveliștea Ființei, lamura de Verb/Cuvânt „supraviețuind “cosmicei „găuri negre “, deoarece poetul s-a transformat în Cuvânt (doar „la început a fost Cuvântul “) și, după cum se știe, «singurul lucru care nu poate fi resorbit e Cuvântul

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
deoarece poetul s-a transformat în Cuvânt (doar „la început a fost Cuvântul “) și, după cum se știe, «singurul lucru care nu poate fi resorbit e Cuvântul». Făcând o „radiografie “a lirismului stănescian dintre 1960 și 1980 (deci și la 11 elegii), Ștefan Augustin Doinaș sublinia că «setea de concret și viu, de mișcare infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
viu, de mișcare infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii, definind o realitate antinomică

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii, definind o realitate antinomică (El este înlăuntrul - desăvârșit, /și, /deși fără margini, e profund

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
contradictorii, definind o realitate antinomică (El este înlăuntrul - desăvârșit, /și, /deși fără margini, e profund/limitat. Dar de văzut nu se vede.); în fond increatul e potențialitate plină, deoarece - Ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări» (ibid.). În Elegia a doua, Getica, dedicată lui Vasile Pârvan, increatul se relevă la obârșiile mitologiilor/mitosofiilor, «sugerat - în spațiul nostru istoric - prin zona legendară a lumii thraco- getice» (ibid.). În A treia elegie, increatul pendulează între „contemplarea I “, a golirii de sine

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
demonică - el își sparge propriile-i determinări» (ibid.). În Elegia a doua, Getica, dedicată lui Vasile Pârvan, increatul se relevă la obârșiile mitologiilor/mitosofiilor, «sugerat - în spațiul nostru istoric - prin zona legendară a lumii thraco- getice» (ibid.). În A treia elegie, increatul pendulează între „contemplarea I “, a golirii de sine prin ochi, între criza de timp, cea a reificării (mă amestec cu obiectele până la sânge) până la „sferă de vid “(unde centru este eroul liric), și „contemplarea secundă “, a corpului cosmic, având

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
corpului cosmic, având coloană vertebrală «păsări înfipte una-ntr-alta» (în „a doua criză de timp “), în care suge din noi cât poate, /părând a ne-arăta/îngerii copacilor și ai/celorlalte priveliști; în partea a V-a a acestei elegii, increatul (eroul liric) „intră “din „văzul copacilor “(ca și cum s-ar sparge o frunză/și-ar curge din ea/o gârlă de ochi verzi), în cea de-a treia și „ultima “contemplare, a recăderii în „starea de om “(a dării trupului

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
gârlă de ochi verzi), în cea de-a treia și „ultima “contemplare, a recăderii în „starea de om “(a dării trupului: îmi lungeam sufletul într-o parte și-ntr-alta/ca să- mi umplu țevile brațelor cu el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
parte și-ntr-alta/ca să- mi umplu țevile brațelor cu el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului

NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]