750 matches
-
mine la prova iuților corăbii, grecii au dus ideea jur-Împrejurul Mediteranei, ba chiar și al Pontului Euxin, inspirându-vă strămoșii daci care construiau Sarmizegetusa. Că aceștia au adăugat o armătură din lemn, că romanii au adăugat sfărâmăturilor ciment, tot zid elenistic a rămas și tot prietenos pentru Natură. Zidul mai făcea ceva: Limita spațiul antropizat, poluat de om, la interior; afară, Natura rămânea stăpână. Ce-ați făcut voi, mai ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fenicienii au întemeiat, din secolul al XII-lea, colonii (Oea,Leptis, Magha, Sabrata). În timp ce grecii, în secolul al VIII-lea, au întemeiat un număr însemnat de colonii (Cirene ș.a.). Teritoriul a fost stăpânit de cartaginezi (partea de vest), de Egiptul elenistic (sec.III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429), de vandali (429-534) și de bizantini (534-643). În perioada 641-643, noii cuceritori au inclus Libia în Califatul Arab, impunând, totodată, islamul ca religie. Sub numele de Tripolitania, Libia făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sciții, popor de origine iraniană, veniți din stepele nord-pontice. Grecii au Întemeiat colonii pe litoral. Ruinele uneia dintre ele, Istros (Histria), reprezintă un important șantier arheologic și o atracție turistică. Tomis, orașul cel mai mare și mai activ În epoca elenistică și romană, este acoperit astăzi de un oraș modern, Constanța, principalul port maritim al României. La Tomis a fost exilat (din motive rămase obscure), În vremea lui Augustus, și acolo a și murit, chinuit de dorul Romei, poetul Ovidiu; statuia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
alt loc din Grecia, așa cum soarele ascunde, în timpul zilei, toate astrele de pe cer. Olympia, cel mai faimos și vechi sanctuar din Grecia, este situată în Peloponez, la confluența râurilor Alpheos și Kladeos, la baza muntelui Kronion. Declinul olimpic În perioada elenistică (sec. III-I î. Hr.), Jocurile Olimpice capătă o mai mare răspândire, incluzând și cetățile din colonii. La Daphne și în alte orașe ale orientului sunt organizate Jocuri, dar cu un conținut mult diferit de cel cultivat la Olympia. Ele conțin parade
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
istoria Europei: statul dreptății, cel în care filosoful nu mai trebuie să moară, ci poate să trăiască tocmai ca filosof, statul modelat de exigența filosofică a grijii față de suflet este moștenirea pe care eșecul polis-ului grec o transmite lumii elenistice, acesta Imperiului Roman și, la rândul său, acesta o încredințează Europei medievale. Dar nașterea, ascensiunea și, finalmente, explozia modernității vor schimba datele problemei: acțiunea tinde din ce în ce mai mult să se rezume la sfera obiectivării, iar politica - înțeleasă tot mai mult sub
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trad. G. Murnu, Ed. Albatros, Buc., 1973, 7-8. 30 Op.cit., 6. 31 Op.cit., Cîntul XII, 25-30. 32 Op.cit., 98. 33 Op.cit., Cîntul XXIV, 17-18. 34 Op.cit., Cîntul XXII, 319. 35 Despre perioada de declin helen (Grecia epică, Grecia cetăților, Grecia elenistică), privită prin prisma poeților timpului, ne-am lăsat călăuziți de Petru Creția, vezi art. "Despărțirea de sine a Helladei", în Secolul 20, nr. 1-3, 1977, pp. 112-116. 36 Poemele citate din Euenos, Alfeios, Antipater, Glykon, Palladas, Lucian sunt reproduse după
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
celelalte spații cuprinse astăzi în arealul arab existau alte formațiuni statale, unele dintre ele purtătoare ale celor mai strălucite civilizații ale antichității, aflate în perimetrul “cornului fertil” al ecumenei din acea epocă: Imperiul Babilonian în Mesopotamia, Egiptul faraonic și apoi elenistic pe valea Nilului, Fenicia în ținutul Levantului, Cartagina în nordul Africii, regatele Iudeii și Israelului în Palestina. Mare parte a spațiului arab de astăzi a cunoscut succesiv influența greacă (în Levant și Egipt), stăpânirea romană și apoi bizantină (în sudul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
Matityahu, 37-100 d.Hr.), istoric evreu originar din Ierusalim, a scris lucrarea “De bello judaica”, în care a prezentat particularitățile organizării sociale și administrative ale formațiunilor statale din Levant, inclusiv ale Regatului Nabatheea (pe teritoriul actual al Iordaniei), singurul stat elenistic format de etnia arabă și cucerit de romani în anul 106 d.Hr. Claudiu Ptolemeu (83 sau 90 - 161 d.Hr.), astronom, matematician, geograf și cartograf grec originar din Egiptul de Jos, nu a călătorit și nu a explorat nicio
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
efecte de raporturi de tonuri: obiectele sunt colorate conform culorilor proprii (ton local) la care se adaugă elementul imprevizibil datorat pigmenților și, uneori, o notă de fantezie; nu se vizează în mod expres armonic cromatică. Dimpotrivă, pictura romană și cea elenistică vor căuta să redea strălucirea tonului și vor ști să potrivească raporturi care să intensifice această strălucire. Unele rosuri de Pompei îi fac și astăzi pe pictori să viseze. In decorația interioară medievală, cât și în pictura icoanelor și a
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
rezolve disputa dintre trup și suflet, pasiune și rațiune. Un text pe această temă fusese introdus în traducerea românească a Bibliei, tipărită la București în 1688; intitulat Despre rațiunea dominantă, textul era atribuit unui filosof stoic din Alexandria, din perioada elenistică. S-au indicat surse foarte diverse ale cărții, de la Biblie până la Venatio scientiarum a lui Van Helmont. Tânărul prinț ambiționează să-și depășească sursele prin compoziție, și modelele prin amploare și prin adecvarea disputei la spiritul Bisericii Răsăritului. Gândirea liberală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
roman există două tipuri de inserții ekphrastice: descrierea ekphrastică (fragmentul descriptiv amplu, acest tip se regăsește și în romanul Galeria...) și referința ekphrastică. În cazul romanului publicat în 1987, descrierea ekphrastică are drept subiect un obiect de artă al epocii elenistice, statuia Victoriei din Samotrache: Ieșind în strada Royale, bătută de soarele radios care în zilele lui cele mai bune nu poate fi decât francez, am luat-o bine dispus către Luvru. Aveam o silă veche de acest muzeu. Îl ocoleam
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
amândoi. Vizita la Luvru, la îndemnul batjocoritor al abatelui, este momentul în care memoria lui Vasi evocă statuia Victoriei din Samotrache. Operă unui sculptor necunoscut, statuia faimoasă din galeria Luvrului este dedicată zeiței victoriei, Nike, și datează din perioada artei elenistice, secolul II î.e.n (aproximativ 190 î.e.n.). Statuia - lucrată în marmură albă de Paros - a cărei înălțime totală are aproape 6 m (5,57 m) înfățișează o femeie fără brațe și fără cap, așezată pe un partea din față
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nou Eliade, alchimistul se interpune, mijlocind procesul și accelerând trecerea timpului. Se obține astfel aurul, cel care pe plan simbolic este echivalent cu nemurirea. În varii cărți ale sale, Mircea Eliade analizează scenariile istorico-simbolice ale alchimiei. Trimiterile sunt la alchimia elenistică, babiloniană, chineză, Indiană și tantrică. * Alchimia elenistică. Pentru vechii greci, scrie Eliade, unitatea materiei era un adevăr recunoscut. ideea naturală a devenirii va fi însă transpusă într un scenariu alchimic. Drama naturii va deveni una a substanței VII din creuzetul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și accelerând trecerea timpului. Se obține astfel aurul, cel care pe plan simbolic este echivalent cu nemurirea. În varii cărți ale sale, Mircea Eliade analizează scenariile istorico-simbolice ale alchimiei. Trimiterile sunt la alchimia elenistică, babiloniană, chineză, Indiană și tantrică. * Alchimia elenistică. Pentru vechii greci, scrie Eliade, unitatea materiei era un adevăr recunoscut. ideea naturală a devenirii va fi însă transpusă într un scenariu alchimic. Drama naturii va deveni una a substanței VII din creuzetul alchimic. Transformarea naturii ilustrează o altă ipostază
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
209 Jean-Pierre Vernant, Mit și gândire în Grecia antică, p. 22. 210 Idem, Mit și religie în Grecia antică, p. 27. 211 Ibidem, p. 31. 212 Ibid., p. 32. Un exemplu edificator este oferit în același loc: "când, în epoca elenistică, un autor precum Calimah reia o temă legendară ca să prezinte o nouă versiune, el nu poate modifica după bunul său plac elementele și nici recompune cum vrea scenariul. El se înscrie într-o tradiție; fie că i se conformează cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
22; Pseudo‑Ieronim, Exposit. in Cant., hom. 12; Ambrozie, De fide 2, 15. . „Eshatologia creștină primară era o adaptare cristocentrică și o îmbinare a diferitelor tradiții iudaice. De asemenea, ea a adaptat și s‑a folosit și de tradiții religioase elenistice. În contextul creștin, aceste tradiții referitoare la adversarul eshatologic au suferit transformări inedite, devenind tradiții despre un personaj care aspiră la poziția atribuită, în gândirea creștină, lui Cristos.” (p. 363) Jenks insistă asupra faptului că Anticristul este, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
revelație se impune un scurt excurs istoric. „Descoperire” sau „manifestare” (termen redat în limba germană prin Offenbarung, dar menținut sub numele de apokálypsis în Vulgata Fericitului Ieronim), revelația este un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol central în corpul scrierilor pauline. În epistola către Romani (2, 5), Sf. Pavel vorbește, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suita lor, îmbrăcați în haine fastuoase. O altă caracteristică a acestei arte italiene de epocă bizantină este absența statuarului care contrastează puternic cu tradiția romană și care are, probabil, drept cauză interdicția Bisericii în legătură cu tot ceea ce putea reaminti civilizațiile păgîne, elenistică sau romană. Sculptura însă nu dispare, ea se rezumă numai la basoreliefurile de pe sarcofage, la dantelăriile care împodobesc balustradele corului și amvoanelor și apoi la cizelarea metalului și a fildeșului, caracterizînd artele "minore". Tot pentru motive religioase, legate de influența
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui Teofil, văduva sa, Teodora, asigurînd regența în timpul minorității fiului lor, Mihail III, va pune capăt, cu ajutorul fratelui său, Cezar Bardas, interminabilei dispute, proclamînd restabilirea solemnă a icoanelor. Aceasta marchează începutul unei adevărate renașteri a statului bizantin și a culturii elenistice. Domnia lui Mihail III și a mamei sale este marcată, în planul istoriei religioase a Europei, de două fapte de seamă. Primul este legat de raporturile dintre Roma și Constantinopol. În 858, la instigațiile lui Bardas, Împăratul îl destituie pe
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sub Comneni, cînd nu trebuie uitată imensa contribuție în domeniul compilației, a codificărilor și pedagogiei dreptului. Revenirea la prosperitate și stabilitate politică a favorizat și evoluția artelor, în timp ce ornamentarea palatelor și a vilelor aristocratice se inspiră din modele clasice și elenistice readuse în actualitate de umanismul ambiant și amestecă teme și forme antice cu teme ale unui Orient cu care Bizanțul reintrase în contact pe vremea recuceririi macedonene, arhitectura religioasă își află echilibrul și desăvîrșirea în biserica în cruce greacă, formată
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
etică și religioasă indiană le-a pus lui Asoka și pe care acesta le-a rezolvat sub impulsul unei adeziuni entuziaste la budism" [25]. Deci, nu trebuie exclus faptul că unele idei răspîndite de ambasadorii dhamma au aprins spiritualitatea elenistică, de acum în criză, fie din cauza condițiilor politice în care poleis își găsesc sfîrșitul libertății, fie și din cauza unui soi de epuizare a energiilor culturale și spirituale, de care dădeau dovadă popoarele grecești. În realitate, cosmopolitismul, care se opunea naționalismului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Orientului și mai cu seamă ale Indiei antice. Este ceea ce pînă acum, din cîte constat, nu a fost niciodată reliefat. Preocupările sale pentru lumea orientală se conturau încă din studiile gimnaziale, îmbrățișînd preistoria, protoistoria, primele civilizații, civilizațiile: minoică, miceniană, elenă, elenistică și romană, în afară de tradițiile orientale pentru care dovedește o cunoaștere de prim plan. Atare preferință trebuia să se accentueze cînd s-a înscris în 1788 la seminarul teologic din Tübingen. Aici se aflau la studii, de asemenea, Hölderlin și Schelling
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
hibride ale unui sincretism panteisto-creștin tulbură talentul poetic și se opun configurației dramatice evenimentelor pe care vrea să le aducă la lumină. Hölderlin recurge și în poeziile sale la miturile obscure și la simbolurile confuze (arbitrarii și stranii contaminationes de elenistică și germanistică, de creștinism și păgînism, cultul lui Dionysos și Hercules amestecat cu cel al lui Hristos etc.)" [96]. Necco are perfectă dreptate să evidențieze hibriditatea concepției la Hölderlin: probabil trebuie făcută precizarea că o astfel de hibriditate era caracteristică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
intelectuale. Prin această explicație, Aristotel scoate mintea și activitatea ei dumnezeiască din sfera științelor naturii. 3. Reprezentarea vieții psihice în perioada elenă și vechea Romă După terminarea campaniilor cuceritoare greco-macedonene a început o nouă epocă istorică a societății sclavagiste: cea elenistică. Perioada elenă păstrează experiența înaintașilor și deschide o nouă perspectivă spre cunoașterea științifică a fenomenelor naturale, a celor psihice. Sunt însemnate din acest punct de vedere: 1) strângerea legăturilor cu Occidentul în domeniul filosofiei și științelor; 2) revigorarea științelor exacte
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
slavilor, fie că este vorba de acelea izvorâte din marile interferențe greco-române sau albano-române. Așa a fost posibilă o nouă și ultimă evidențiere a factorilor unificatori ai Sud-Estului, factori care contribuie la perceperea ansamblului european: substratul traco-iliric, Imperiul Macedonean, civilizația elenistică, Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, ortodoxia, slavii, Imperiul Otoman, civilizația islamică, romanitatea balcanică, elenismul postbizantin, noua ortodoxie. Din contactul acestui Orient european cu Occidentul se naște marele schimb al științelor și artelor, de aici izvorăște marea dispoziție naturală a spiritualității bătrânului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]