684 matches
-
și , au arătat acestuia că nu este invincibil, înfrângerile suferite la Marathon, Salamina și Plateea umilindu-l pe Regele Regilor în fața întregii lumi. După cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, vastele sale teritorii încep să facă parte din lumea elenistică. Perșii sunt un popor indo-iranian stabilit în Iran (Persia) în jurul anului 1000 î.Hr. Triburile perșilor sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Achaemenes, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispes, extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
î.Hr.) și Gaugamela (331 î.Hr.). Darius al III-lea este asasinat în Bactria de către un general al său care va fi torturat și ucis de Alexandru. Întregul Imperiu Persan este cucerit de Alexandru cel Mare, devenind o parte a lumii elenistice.
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
tracică a acestui cavaler, de presupus un zeu chtonic, aniconic, sau în curs de antromorfizare este discutată, dar s-a precizat că tipul plastic este de origine greco-elenistică. Cavalerul care s-a bucurat de o devoțiune specială încă din epoca elenistică are o zeitate protectoare, prin excelență, atotputernică, simbol al nemuririi și al victoriei forțelor binelui asupra celor ale răului și morții, considerat de credincioșii epocii romane "dominus" (lat. "stăpân"), "aeternus"(lat. "veșnic"), "sanctus" (lat. "sfânt"), "invictus" (lat. "neînvins"), "ktistes" (gr.
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
un război, sau un dezastru natural drept cauză a distrugerii orașului. Troia VIIb (aprox. 1120 î.Hr) și Troia VIIb (aprox. 1020 î.Hr) par să fi fost distruse de incendii. Ultimul oraș de pe acest sit arheologic a fost Iliumul elenistic, fondat de romani în timpul domniei împăratului Augustus, a fost un oraș comercial important până la desemnarea Constantinopolului drept capitală a Imperiului Roman în secolul al IV-lea. În perioada bizantină, orașul a intrat în decil, și, în cele din urmă, a
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
în jurul aceleiași date ca cea estimată pentru Războiul Troian. În situl arheologic nu s-a descoperit nicio inscripție sau alt obiect care să identifice clar orașul din Epoca Bronzului. Acest lucru se datorează probabil planificării fostului fort în timpul construcției Iliumului elenistic (Troia IX), fiind distruse părțile care cel mai probabil conțineau arhivele orașului. A fost descoperit un singur sigiliu al unui scrib luvian într-una dintre case, dovedind existența corespondenței scrise în oraș, însă nu s-a păstrat niciun text. Geografia
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
a Peninsulei Arabice: Cu excepția Yemenului, aceste țări sunt printre cele mai bogate din lume pentru populația lor redusă, datorită rezervelor mari de hidrocarburi. În funcție de particularitățile geografiei și climei, autorii greci și romani au dat nume sugestive regiunilor Arabiei. În perioada elenistică, zona era cunoscută sub numele de "Arabia" sau "Aravia". Romanii au utilizat denumiri diferite pentru trei regiuni distincte: Arabia Petraea (ce cuprindea sudul actualului stat Siria, Iordania, Peninsula Sinai și nord-vestul Arabiei Saudite), Arabia Deserta (cuprinzând interiorul Peninsulei Arabe) și
Peninsula Arabică () [Corola-website/Science/302983_a_304312]
-
și Cartagina, prin care și-au delimitat zonele lor de influență în Italia și Sicilia. Sprijinită de aliații ei osci și campanieni, Romă a lansat o expediție militară în golful Tarentului. Tarentinii au solicitat și obținut sprijinul militar al generalului elenistic,Pyrrhus din Epirus. El a ajuns rege al Epirului în 296 î.Hr., și după ce a fost alungat din Macedonia, a debarcat în Italia în fruntea unei armate elenistice disciplinate și bine antrenate de 25 000 soldați, dispunând și de 25
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în golful Tarentului. Tarentinii au solicitat și obținut sprijinul militar al generalului elenistic,Pyrrhus din Epirus. El a ajuns rege al Epirului în 296 î.Hr., și după ce a fost alungat din Macedonia, a debarcat în Italia în fruntea unei armate elenistice disciplinate și bine antrenate de 25 000 soldați, dispunând și de 25 de elefanți de luptă. Înfruntarea la Heracleea a fost un dezastru pentru legiunile române, elefanții de luptă i-a înspăimântat pe români, iar falanga i-a derutat, pierzând
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
nu existau, guvernarea insulei revenea unui chestor naval, dublat de un pretor în 227 î.Hr., care îi era superior. Sicilia a fost convertita într-un grânar al unei Rome erijate în principala putere mediteraneană occidentală, la egalitate cu marile puteri elenistice. Înfrânta, Cartagina a trebuit să înfrunte noi dificultăți-nercebaruu care n-au fost retribuiți, s-au răsculat. Reîntorși din Sicilia și sprijiniți de triburile libiene și orașul Utica de supremația împovărătoare cartagineza, mercenarii se răscoală, sub conducerea lui Maho și a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
curiei și s-a ivit ierarhizarea senatorilor După Bătălia de la Zama, Cartagina a reușit o redresare impresionantă. A dezvoltat intensiv agricultură bazată pe irigații, a refăcut flotă, deși era încă supravegheată de regele Masinissa. Numidia devenise și ea un stat elenistic prosper. Masinissa dorea să anexeze Cartagina, si in 151 î.Hr., numizii au învins armata cartagineza. Însă românii nu l-au lăsat să formeze un puternic stat numido-punic. Tot în același an, Cartagina a plătit ultima livrare de indemnizație de război
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a fost brutal incendiat, solul sau a fost blestemat. După căderea ei, numeroase orașe punice au trecut de partea Republici. Nimic nu mai putea contesta puterea Romei. Din secolul al III-lea î.Hr., Romă s-a implicat în politica lumii elenistice. Chiar Hannibal încheiase o alianță cu regele Macedoniei, Filip al V-lea, împotriva Romei. Aflată simultan în conflict cu Hannibal, Romă s-a implicat astfel într-un război împotriva Macedoniei, finalizat prin pacea de la Phoinike din 205 î.Hr. În anul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Mică, înapoierea prizonierilor și obligația de-al preda pe Hannibal, aflat la curtea să și pe grecii "trădători", predarea flotei, interzicerea recrutării mercenarilor și plata despăgubirilor. Deși Hannibal s-a sinucis înainte să fie predat, Romă a devenit arbitrul lumii elenistice. Între 170-168, Antioh al IV-lea intervine fără succes în Egipt, în condițiile în care Romă se manifestă că protector al regatului Ptolemaic. Perseus, fiul lui Filip al V-lea, noul rege al Macedoniei, a izbucnit cel de-al treilea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Perseus, fiul lui Filip al V-lea, noul rege al Macedoniei, a izbucnit cel de-al treilea război macedonena în 171 î.Hr.. Războiul se încheie prin bătălia de la Pydna din 168 î.Hr., în Grecia, războiul marcând desființarea Macedoniei ca putere elenistica și împărțirea regatului în patru state tributare Romei. Revoltă lui Andricos, fiul lui Perseu, a dus la transormarea Macedoniei în provincie română în 148 î.Hr. În 146 i.en, Corint este distrus de români, Grecia fiind anexată de români. După
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. În "Muzeul Arheologic" Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramice, sticlă, opaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice. Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar. Situl arheologic
Histria () [Corola-website/Science/299504_a_300833]
-
mulți asociați prin legaturi de rudenie cooptați. Formele exterioare ale puterii sunt întărite și sunt adoptate în plan ideologic elemente orientale. Coroana radiantă a devenit un simbol al puterii utilizat pentru împărați din timpul vieții, marcând superioritatea. De la Gallienus, diadema elenistică este folosită regulat în monede, alături de cununa de lauri sau coroana radiată. După asasinarea ultimului împărat din dinastia Severilor, Alexandru Sever, de către o conjurație, Maximin Tracul a fost proclamat „Augustus”, fiind primul împărat roman de origine barbară. Pretendentul ce i-
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
sa, "Alexandria" (Pseudo-Callisthenes) este o lucrare populară romană cu caracter miraculos. Cleitharos a scris, în jur de anul 310 î.e.n., lucrarea "Despre Alexandru", din care s-au păstrat doar 35 fragmente. Ptolemeu I Soter (367-283 î.e.n.), general macedonean și rege elenistic al Egiptului, a scris și el o lucrare din care s-au păstrat 21 de fragmente. Despre Alexandru cel Mare au scris Aristobul din Cassandra, Eumenes din Cardia, Diodotos din Eritreea (din ale cărui lucrări s-au păstrat 115 scrisori
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Eumenes din Cardia, Diodotos din Eritreea (din ale cărui lucrări s-au păstrat 115 scrisori), Diodor din Sicilia, Curtius Rufus (10 cărți, lucrări de retorică și anti-despotice), Pompeius Trogus și Plutarh (46-120) ("Vieți paralele"). În anii 320 î.e.n., în Egiptul elenistic, un preot egiptean al zeului Ra, Manetho din Sebeytos a scris "Istoria Egiptului" - lucrare scrisă în vremea lui Ptolemeu I Soter și Ptolemeu al-II-lea. A introdus cronologia după dinastii (30 la număr), acestea fiind denumite după locul de origine sau
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
I Soter și Ptolemeu al-II-lea. A introdus cronologia după dinastii (30 la număr), acestea fiind denumite după locul de origine sau după filiațiune. Lucrarea nu a supraviețuit, dar o parte din ea a fost reconstituită. În Babilon, Berossus, un istoric elenistic babilonian, preot al zeului Baal, a scris „Istoria Babilonului” (în limba greacă). A fost publicată în vremea lui Antioch I, între 290-278 î.e.n. În prima parte tratează mitul babilonian ce privește crearea lumii sau victoria zeului Baal (Marduk) asupra lui
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. . Acest monument arhitectural a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Regiunea, importanța din punct de vedere strategic pentru navigația din Mediterana orientala, era adeseori teatrul unor
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
Regatul Pontului (la scurt timp după 302 î.Hr.), care ar fi condus de către urmașii săi care poartă cea în mai mare parte același nume, până în 64 î.Hr.. Astfel, aceasta Dinastia persana a reușit să supraviețuiască și să prospere în lumea elenistica, în timp ce principalul Imperiul Persan a căzut. Acest regat a ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare, care a fost în război cu românii o lungă perioadă de timp
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
î.Hr. în Grecia și Orientul Apropiat; în secolul al XI-lea î.Hr. în India; între secolul al VIII-lea și al VI-lea î.Hr. în Europa Centrală și Europa de Nord. În mod tradițional în Europa, epoca fierului se încheie cu perioada elenistică sau epoca romană, iar în nordul continentului o dată cu Evul Mediu timpuriu. Epoca fierului corespunde perioadei istorice când producția fierului era cea mai sofisticată etapă a metalurgiei. Răspândirea tehnologiei fierului precum și marea abundență de surse de minereu de fier a făcut
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
în același timp și rolul unei enorme oglinzi în care se reflecta statuia. Publicul nu se putea apropia de statuie, nici nu o putea vedea în în fiecare zi. Antioh al IV-lea Epifanul (175 - 164 î.Ch.), regele Siriei elenistice, a oferit templului o draperie de purpură, care a fost montată în fața statuii și nu era îndepărtată decât la solemnități. Lumina care pătrundea în templu și cea dată de flacăra parfumurilor care ardeau pe trepiede de bronz, era suficientă pentru
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
frigieni se referea la troieni. Karykas observă că 3000, numărul oamenilor din cal, conform lui Apolodor, în cea mai veche sursă, Mica Iliadă, este de fapt numărul echipajului dintr-un helepolis, o parte dintr-un echipament de asediu din era elenistică. Mai mult el spune că în acea vreme asirienii puneau nume de animale mașinăriilor de asediu. Robert Graves crede că, mai degrabă, zidurile Troiei au fost sparte de un turn de lemn pe roți, turn care a fost acoperit de
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Termenul (provenit de la Ἕλλην ""Héllēn"", numele etnic al grecilor în limba proprie) îi aparține istoricului german Johann Gustav Droysen și se referă la răspândirea culturii grecești în rândurile populațiilor ne-grece cucerite de Alexandru cel Mare. După Droysen, civilizația elenistică a reprezentat o fuziune între cultura greacă și acea a Orientului mijociu. Principalele centre culturale s-au extins din Grecia continentală la Pergam, Rodos, Antiohia și Alexandria. Istoricii moderni consideră că perioada elenistică începe cu moartea lui Alexandru cel Mare
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
de Alexandru cel Mare. După Droysen, civilizația elenistică a reprezentat o fuziune între cultura greacă și acea a Orientului mijociu. Principalele centre culturale s-au extins din Grecia continentală la Pergam, Rodos, Antiohia și Alexandria. Istoricii moderni consideră că perioada elenistică începe cu moartea lui Alexandru cel Mare din 323 î.Hr.. Armatele lui Alexandru au cucerit Mediterana răsăriteană, Egiptul, Mesopotamia și Podișul iranian, Asia Centrală și unele regiuni din India. După moartea sa, a avut loc o luptă pentru succesiune, cunoscută ca
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]