941 matches
-
libertatea o întîlnește după ce ea însăși și-a pus-o în cale. Legea este rezultatul libertății care își proiectează singură limita menită să facă libertatea cu putință. Legea este libertatea care se ia pe sine în proiect în vederea unei îngrădiri eliberatoare, e libertatea care se îngrădește pentru a putea funcționa ca libertate. Ca lege bună, legea educă libertatea. Ea reface scenariul paideic ca scenariu al puterii la scara unei societăți întregi. Întrucât în ea sânt acumulate depunerile de libertate ale generațiilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului apolinic care a făcut cu putință Creația și, deci, o certitudine de echilibru prin crearea eliberatoare a formei. Cu facerea omului se recapitulează astfel instinctul artistic care a generat scenariul Creației, iar Creația însăși se deschide către propria ei posibilitate secundă. Ca formă generatoare de formă, omul se dovedește a fi cea mai înaltă satisfacere a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
concurez pentru o bursă Humboldt, erau cam 350 la număr și reprezentau povestirea exemplară a unei deveniri în spațiul spiritului, a unui act pedagogic subtil care începea cu o constrângere asumată de ambele părți și se încheia cu o răzvrătire eliberatoare. Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniș, cu subtitlul Un model paideic în cultura umanistă. Ea a apărut în 1983 și a marcat, pentru tânăra generație de intelectuali umaniști, o epocă. Într-un univers în care mizeria materială și morală era
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvânt. Scrisorile, șerpuind pe zeci de pagini, ascundeau prost regretul că trebuie să se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întunecate ale limbii. La atingerea limbii folosite de personajele sale, realității i se desprinde sulemeneala de pe față și corp. Rămâne o ființă rebegită și suferindă, prinsă în vârtejul nemilos al limbii lui Schwab, care este un soi de crivăț lingvistic eliberator, dar și îngrozitor de greu de suportat. Dacă ar fi numai atât, ar fi încă bine. Dar, în substanța literaturii s-au comis în mod delibarat cele mai cumplite sperjururi pe care un scriitor european a îndrăznit să le facă: fie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o simplă piesă de teatru. Ne cunoaștem mai bine decât orice altceva: ne permitem o despărțire dură. Și putem găsi mai presus de tot o armonie fără nume. EA: Deci să economisim piesei de teatru un autobuz, să înlocuim vehiculul eliberator printr-un gest, printr-un sunet, printr-un final. EL: Ce puteți d-voastră și cu mine să facem cu conceptul de împlinire a unui autobuz? EA: Nu mai vorbiți despre lucrurile d-voastră de la sine înțelese. Există multe mulțimi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
incertitudinea este un aspect central al oricărui tip de cunoaștere a lumii. Caracterul științific este dat de metoda folosită. Metodele și regulile folosite oferă caracterul științei și unitatea sa. În acest sens, știința este o activitate socială cu adevărate "efecte eliberatoare" atâta timp cât contribuie la rezolvarea problemelor oamenilor. 2.2. Procesualitatea cercetării sociologice Orice cercetarea socială are trei faze: planificarea (designul sau logica anticipației), execuția și raportul. În unele tipuri de cercetare, aceste faze sunt distincte și secvențiale. În alte tipuri, cele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ideile preconcepute care constau În a lega sistematic Între ele evenimentul și climatul, În stilul „naștere = tranzit armonios”. Femeile care-au adus pe lume copii În urma unui viol probabil că n-ar fi de aceeași părere. Există căsnicii dureroase, dolii eliberatoare. Tranzitele nu arată atât evenimentul În sine (chiar dacă e ușor să determini domeniul de viață interesat), cât felul În care este resimțit... Acest studiu necesită În mod evident colaborarea cu consultantul, care permite, Între altele, o mai bună cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
intim. Limbajul interior dă greș atunci când nu e capabil să dirijeze comportamentul sau când se supune unor module expresive - generate de convingeri, sentimente, presiuni sociale - rigide, Închistate, care, dacă ajung la putere, produc nenumărate nenorociri. Năvala automatismelor și capitularea instanțelor eliberatoare - inteligența executivă - explică aceste eșecuri și multe altele. Inteligența se află la cheremul unui vacarm de voci disperate. Înțelepții hinduși, care au inventat yoga, susțineau că au elaborat o tehnică pentru a face vocile vanitoase să tacă. Credeau că lucrurile
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cu vreo 15 ani, în plină epocă a socialismului multilateral dezvoltat. Denumirea străzilor și titulatura instituțiilor este sovietică, iar în piețe tronează monumente impunătoare ale lui V.I. Lenin, ale conducătorilor proletariatului mondial K. Marx și F. Engels, ale ostașilor sovietici eliberatori. În școli se studiază „Istoria U.R.S.S.”, iar la Palatul pionierilor un cor de copii interpretează cântece mobilizatoare... Confruntat cu acest coșmar suprarealist, te încearcă un frison rece și cauți să părăsești cât mai repede aceste locuri... Tabloul descris mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
profund marcat de momentul schimbării din 1960-1961, când țara trecuse abrupt din tabăra prosovietică în cea prochineză. Ar mai trebui adăugat, ca o altă trăsătură distinctă față de istoria celorlalte țări socialiste est-europene, că aici nu a funcționat mitul "Armatei Roșii eliberatoare". Sovieticii nu au ajuns efectiv în această regiune, lăsând comuniștilor locali gloria de a-i fi înfrânt aproape singuri pe ocupanți. În lipsa armatei "prietene", nu s-a putut vorbi despre "sovietizarea" sau "stalinizarea" Albaniei, dar nici despre reversul lor: destalinizare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
domeniul sexului. Crezul ei personal, ca și al lui Hadrian sau acel Hadrian în care a vrut să creadă proslăvește dragostea carnală. Nu a avut nici un motiv să ascundă tentațiile cărnii, pe care le-a considerat extatice și mai degrabă eliberatoare decât apăsătoare. Nici un moment înfățișat în opera ei nu este mai fericit decât cel al iubirii sexuale reciproce dintre Hadrian și Antinous. Cu toate acestea a fost o personalitate care a trăit într-un anumit moment istoric. A practicat bisexualitatea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de marele public, de Societatea cu majusculă care, prin posibilitățile astfel deschise, fie își neagă istoria, fie și-o rescrie recurgând la proiecte utopice. Romanul, cu latura deosebit de ofertantă numită roman parodic, se transformă într-un cameleon demolator, dar și eliberator, inovator. "Romanul este o Moarte", ne asigură Albérès, parcă amintindu-ne că, după ce a înghițit aproape toată literatura și a făcut "victime", prin intermediul parodiei, în toate celelalte specii/ genuri/ idei și doctrine literare, acesta încă își dorește supremația și manipulează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
creștinismul devine treptat religie de stat (381); în schimbul beneficiilor primite a trebuit să-și adapteze disciplina la noua situație. Conciliul imperial a acționat și mai liber (Niceea I, 325), dacă nu chiar spontan (Constantinopol I, 381). În alte ocazii, principele eliberator va interveni în treburile Bisericii (ex. Arelate, 314, Niceea I, 325 etc.), ca un stăpân căruia trebuie să i se asculte. Este ceea ce se va revela în chestiunea donatistă (secolele IV-VII). Refuzul inițial al mai multor creștini de a se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au suferit ororile războiului”, pentru a-și „da seama de comportarea trupelor în timpul operațiunilor militare”. Pe teritoriul ceh, „nu au avut loc decât puține acțiuni de luptă”, după care a urmat capitularea, iar populația spera „că după acest act trupele eliberatoare vor pleca imediat în țară”. Raportul Subcentrului nr. 1 Informații mai preciza că „locuitorii” (cehii - n.n.) nici nu vor să înțeleagă că orice trupă aflată pe front se cantonează într-o regiune”, iar la nevoie trebuia să se aprovizioneze și
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
chiar „unirea personală” cu România. Relativ la Ardeal, după cum consemna același raport informativ, maghiarii opinau că „românii au dreptul să rămână mai departe să-l stăpânească, deoarece sunt majoritari”. Contrar așteptărilor, slovacii, în general, nu s-au bucurat de venirea „oștilor eliberatoare, mai ales pătura intelectuală”. Separați de Cehia timp de cinci ani, ei au deprins gustul independenței. Îndeosebi printre intelectualii slovacii, se vorbea cu nostalgie că „niciodată nu le-a mers atât de bine” în acest timp. Populația slovacă respingea aproape
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de oameni. În acest scop, conducătorul caută să convingă membrii grupului de unitatea culturii lor zugrăvind-o drept o moștenire imemorială, permanentă, dar neconștientizată. Această moștenire aflată în stare de amorțeală / adormire, va spune el, odată reînviată devine puternică și eliberatoare. Pentru a-i convinge că așa stau lucrurile, liderul va folosi o concepție esențialistă a culturii: "Grupul nostru va acționa și va fi unit, așa cum a fost întotdeauna, în gândire și acțiune". Însă folosind această retorică esențialistă, liderul respectiv se
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
providențială a datului revelat de suprastructurile sale. Secularizarea purifică creștinismul de o iresponsabilă fugă de lume, ca și de o întrupare nediferențiată în ea; în consecință, ea se deschide spre recuperarea rolului creștinismului ca propulsor al mișcării inițiate prin ivirea eliberatoare a Dumnezeului biblic în istoria umană. Secularizarea în raporturile formale stat-Biserică este doar o consecință a ceva mai amplu, ori acest ceva își are cauzele într-o evidentă criză a umanismului european, o criză a forțelor care au dus la
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Erau foarte dezamăgiți de hotărîrea președintelui. Clauza nu mai venea în sprijinul unui "număr substanțial de oameni", cum sugera Reagan 2457. În încheierea depoziției sale, Frank Wolf a arătat că "cetățenii României îl privesc pe premierul Gorbaciov ca pe marele eliberator, un campion al drepturilor omului, deoarece văd în reînnoirea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" de către SUA un sprijin acordat președintelui Ceaușescu"2458. În fața Comisiei n-au mai fost chemați decît Richard Schifter, secretar adjunct de stat pentru drepturile omului și
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
făcînd din acesta, împreună cu părintele Henri Lacordaire și Charles de Montalembert, bastionul catolicismului liberal. Se urmărea reconcilierea Bisericii cu societatea rezultată în urma Revoluției, recunoașterea inspirației creștine a principiilor de la 1789, inoportunitatea supunerii Bisericii în fața Statului și chiar revendicarea unei separări eliberatoare pentru Biserică. El chema la descentralizare, garantînd libertățile locale, grupurile intermediare, votul universal, libertățile individuale. Libertatea este consecința catolicismului, spunea cu mîndrie Lamennais, definind-o astfel: "Puterea care împiedică omul de a fi prada unuia singur, care face ca o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sînul unei societăți depinde de celelalte. Fiindcă este liberă, responsabilă și solidară, persoana trebuie să participe la făurirea societății. Pentru mulți dintre noi, acest angajament este motivat de convingerea de a fi fost chemați să contribuim la opera creatoare și eliberatoare a lui Dumnezeu". Alcide De Gasperi împărțea oamenii politici în trei categorii: oamenii de acțiune, oamenii puterii, oamenii credinței. El dorea, conform mărturiilor fiicei sale Maria Romana, să ne reamintim de el ca de un om al credinței înainte de toate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lucrarea sa Prioritatea spiritualului (1927), el deosebea puterea directă a autorității ecleziastice asupra spiritualului și puterea indirectă a acesteia (influența morală) asupra temporalului. Mai tîrziu, în Umanismul integral (10 ani după condamnarea pontificală a Acțiunii Franceze, avînd importanța unei crize eliberatoare pentru catolici), el definea idealul unei "noi creștinătăți", organizarea societății inspirată din creștinism. În felul acesta, el propovăduia prioritatea persoanei față de Statul văzut ca un amsablu de mijloace și nimic mai mult, într-un moment cînd sistemele "sclavagiste" totalitare se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
comună în libertate, în democrația inspirată de religie, în descentralizarea și valorizarea grupurilor intermediare. În Apelul "către oamenii liberi și puternici" din 18 ianuarie 1919, el denunța "vechile liberalisme sectare care, datorită forței organismului de Stat centralizat, rezistă noilor curente eliberatoare". Regionalismul creștin-democrat trebuie nuanțat în funcție de cronologie, de țări și de contingența istorică, de oameni (al căror zel regionalist nu se manifestă cu aceeași intensitate, datorită personalităților diferite). Dacă vrem să ne ocupăm de marile curente, trebuie să amintim preferința pentru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În față, un șir de fii necunoscuți, / Ce știm? Pe cine cunoaștem? (Nordul). Eul mobil al poetei balansează între o trăire meta-rațională, eruptivă, pasională, și o luciditate transtemporală; legănare continuă între memoria trecutului, cu mecanismele ei, și proiecție în cântul eliberator. O poetică a reveriei, o nobilă formă de umanism activ își aliază rigorile conștiinței morale. O caracterizează exilul unei părți a ființei intime și dăruirea în perspectiva omenescului. Romantism solar și de-romantizare, conexiuni de profunzime cu precursorii și modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Imperiului de Vest iau sub stăpânire Regatul (sau, după caz, Republica) Torania. Și, astfel, hotarele istorice sunt, în sfârșit, repuse în drepturi. Asta spre marea bucurie a populației băștinașe, care iese de fiecare dată în stradă și aclamă fierbinte trupele eliberatoare. În schimb, atunci când Imperiul de Est intră în criză economică, se vede el obligat să atace Imperiul de Vest. Or, singurul mod prin care pot cei din est să-i pună la respect pe cei din vest e prin Torania
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]