1,130 matches
-
prin elipsă, atât la nivel semantic, referențial, cât și morfosintactic. Am demonstrat că dinamica limbii este, de multe ori, responsabilă de suspendarea restricțiilor morfologice de gen, număr, gradare etc., tendința generală fiind aceea de regularizare/completare a paradigmelor. Raportul dintre elipsele lexicalizate și cele accidentale nu poate fi precizat cu exactitate. Gradul de ambiguitate, dependența contextuală, durabilitatea sunt parametri controlați numai de evoluția neîncetată a limbii. În finalul articolului, am propus un studiu de caz, o analiză pe baza unui corpus
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
numai de evoluția neîncetată a limbii. În finalul articolului, am propus un studiu de caz, o analiză pe baza unui corpus alcătuit din publicații cu caracter sportiv. Ca fiecare tip de limbaj, și cel sportiv își alcătuiește propria grilă de elipse, decodabile de către cunoscători. Spre deosebire de cele din limbajul obișnuit, ancorate în realitatea extralingvistică și predispuse la efemeritate, elipsele din limbajele de specialitate par să fie mai rezistente. 1 Stoichițoiu Ichim (2006a: 231-315), cap. VI, Vechi și nou în domeniul conversiunii 2
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
pe baza unui corpus alcătuit din publicații cu caracter sportiv. Ca fiecare tip de limbaj, și cel sportiv își alcătuiește propria grilă de elipse, decodabile de către cunoscători. Spre deosebire de cele din limbajul obișnuit, ancorate în realitatea extralingvistică și predispuse la efemeritate, elipsele din limbajele de specialitate par să fie mai rezistente. 1 Stoichițoiu Ichim (2006a: 231-315), cap. VI, Vechi și nou în domeniul conversiunii 2 Vezi Mihail, în acest volum, p. 3 Precedate de articol nehotărât, aceste adjective pot intra într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
poate fi lexicalizat și ca o proformă realizată prin pronume semiindependent sau cuantificator nedefinit: Vreau un creion, pe cel verde. Iar acum să vă spun una bună. 6 Kerleroux, apud Noailly (1999). 7 Iordan (1975: 255); un alt tip de elipsă a adjectivului din sintagma nominală e relevat de Bally (1951: 278): E un frig......! e de o frumusețe.....!, în care adjectivul "mare" e compensat prin intonație. 8 Pană Dindelegan (2003c: 27-28) prezintă aspectele legate de substantivizarea adjectivelor determinative (individualizatoare/clasificatoare
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
categorie. Autoarea semnalează evoluțiile semantice ale formelor mascați, aleși sau aliați în raport cu verbul de bază. Semnificațiile distincte ale participiului substantivat de la verbul a fi sunt menționate în ambele lucrări citate. 11 Se face distincția între aceste utilizări și cazurile de elipse contextual determinate: Studenții mai în vârstă au luat cursul în serios, tânărul, nu. [tânărul student] 12 Aspectele morfologice și sintactice ale conversiunii sunt prezentate în Pană Dindelegan, 2003c; DSL. 13 Exemplul este înregistrat de Stoichițoiu Ichim (2006a: 307). 14 Creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
al unei grupări politice străine sau românești) etc. 23 GALR II: 811. 24 Stoichițoiu Ichim (2006a: 295) semnalează unele forme cu accepții contextuale: ilegalii, pușcăriabilul, interlopii etc. 25 Todi (2003: 404−406) oferă mai multe exemple de adjective substantivizate prin elipsă în limbajul sportiv. 26 Unitățile sunt susceptibile și de a fi calcuri după un model străin. 27 Pană Dindelegan (2003c: 29), Stoichițoiu Ichim (2006a: 271-273). 28 Acest tip de transfer metonimic este înregistrat și de Stoichițoiu Ichim (2006a: 277). 29
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
pămătuful tronconic, închizând prin direcțiile sugerate o a doua configurare geometrică, de astă dată cea a unui poligon născut din întâlnirile sugestive ale unor direcții marcate prin punctele de racordare atent accentuate prin unele detalii. Aceste trasee adună în interior elipsele unei farfurii- scrumieră, în care o țigară de foi rezonând cu orizontala evantaiului este transformată într-un veritabil centru al compoziției care iradiază în suita de arce ale dantelăriei și a cărui eliminare ar face ca întreaga ordine și echilibru
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
sunt grupate omogen prin alăturări de câte două, trei, sau una singură, în partea stângă și care polarizează privirea spectatorului. Pe suprafața dreptunghiulară a pânzei, fără delimitări precise între planuri, asistăm la desfă- șurarea formelor rotunde, ovoidale, ale fructelor și elipsa mare a unei farfurii, aproape plate. Simplitatea repertoriului de obiecte, reduc- ționismul ofertei posibilităților formal-geome- trice la o singură categorie, ar putea fi o dovadă a lipsei de imaginație, cel puțin la o primă vedere. Totuși repertoriul de obiecte simplificat
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Stahi, mai ales la lucrările de maturitate, este incontestabil mărturia experienței la care a ajuns. Un grup de caise având forme elipsoidale și o farfurie albă privită dintr-un unghi care face ca gura ei circulară să devină o altă elipsă, mai mare, care încorporează o parte din grupul fruc- telor. Ce poate fi mai simplu? În această apa- rentă simplitatea constă până la urmă comple- xitatea plastică a subiectului transformat de pic-tor într-un pretext geometric dinamic. Susținerea acestui joc, în
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
religioase, el meditează și la propria existență. Subordonând elementele structural plastice unei organizări compoziționale magistrale, el privește obiectele dezbrăcându-le de materi- alitate, în esența lor formală, geometrică. Înainte de toate, Stahi pune în relație și raporturi armonice, cercuri devenite elipse, forme prismatice, suprafețe dreptunghiulare frontale, fragmente de curbe ample care, împreună conjugate, formează un ansamblu bogat prin geometrismul structural. Lucrarea face parte din grupul de picturi donate la 26 aprilie 1907 de autor Pinacotecii Iași. Un alt tablou, asemănător, a
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
moarte, avea mai ales în grijă criteriile de proporționalitate ale acestora, raporturile dintre volume și părțile lor componente și, mai ales, dominanta lor geometrică fundamentală. El se oprește asupra formelor geometrice de bază: sferă, semisferă, cilindru, prisme dreptunghiulare și cubice, elipse cursiv desenate, drept-unghiuri juxtapuse pe care le descoperă în configurația obiectului. Geometria, ca factor esențial pentru organizarea spațiului tabloului, se află, și în cazul lui Stahi, într-o poziție prioritară. Evidența faptului este diferențiată de la o lucrare la alta. Dacă
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
este suficient pentru obținerea semnificației literale a unui cuvânt care este parte a propoziției. 2.1.2. Textul/discursul - context pentru cuvânt, expresie, propoziție În Încercarea de a explica semnificația unor fenomene lingvistice cum ar fi referința definită și anaforică, elipsa, presupoziția, comentariile eliptice, pronominalizarea ș.a., cercetătorii au fost nevoiți să depășească granițele propoziției. Așa cum am văzut Într-unul din exemplele mai sus menționate, contextul la nivelul propoziției poate să nu conțină informațiile necesare dezambiguizării semnificației unui cuvânt sau expresii. În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
repetarea integrală sau parțială a unor elemente lexicale, uneori chiar transformate. Paralelismul, repetarea unor structuri sintactice, dar completate cu elemente lexicale noi. Parafraza, repetarea conținutului într-o formă lingvistică diferită. Pro-formele, substituirea unor elemente lexicale prin „înlocuitori” fără sens propriu. Elipsa, repetarea unei structuri și a conținutului ei cu omisiunea unor părți lingvistice, etc. (cf. E. Vasiliu, 1990:30). Unii autori consideră însă, că doar prezența acestor „mărci de coeziune” într-un șir de enunțuri, nu fac din acesta un discurs
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
așa fel încât să formeze figuri geometrice regulate. Să facem acum conexiunea cu experimentele făcute de dr. Hans Jenny, fondatorul științei numite cymatica: atunci când o suspensie coloidală colorată era vibrată cu frecvențe specifice, în aceasta apăreau solidele platonice, înconjurate de elipse care conectau între ele nodurile produse de vibrații. Să comparăm imaginea obținută la microscopul electronic al unor atomi de tungsten (stânga cu imaginea obținută într-unul din experimentele lui Hans Jenny (dreapta. Similarități ? Să nu uităm că atomii sunt considerați
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
printr-o raportare la spațiul a cărui formă le include pe amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
amândouă. În comparație cu cercul, ovalul pierde din simetria centrică de dragul unei tensiuni crescute. Renașterea a îndrăgit cercul ca fiind forma perfecțiunii cosmice, în timp ce faza manieristă a Barocului și-a ales elipsa puternic încordată care contrapune ambivalența rotunjimii extensiei. Este drept că elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
elipsa deține o simetrie stabilizatoare proprie. Derivarea sa din cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și mai plată, ea dobândește calitățile unui dreptunghi. Chiar mai mult decât tondoul, ovalul este o formă vioaie, dictată mai degrabă de necesitățile impuse de decorul pe care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cerc este cu adevărat convingătoare doar atunci când distanța dintre două focare rămâne mică și forma sa tinde către circularitate. Pictorul sau arhitectul pot selecționa o anumită formă dintr-o serie de elipse, fiecare cu propriul caracter și propria expresie. Pe măsură ce elipsa devine mai lungă și mai plată, ea dobândește calitățile unui dreptunghi. Chiar mai mult decât tondoul, ovalul este o formă vioaie, dictată mai degrabă de necesitățile impuse de decorul pe care îl servește decât de acelea ale compoziției conținute. Ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este valabil pentru ovalele verticale, atât de des folosite în portrete. Trebuie totuși să notăm că ovalul dă un ajutor bine-venit luptei pictorului cu figura umană, mai ales în realizarea capetelor situate mult deasupra centrului figurii. Punctul central superior al elipsei oferă capului figurii din portret un loc compozițional aparte, pe care nu i-l asigură nici tondoul și nici dreptunghiul. Din punct de vedere compozițional, elipsa este formatul predilect pentru prezentarea unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai ales în realizarea capetelor situate mult deasupra centrului figurii. Punctul central superior al elipsei oferă capului figurii din portret un loc compozițional aparte, pe care nu i-l asigură nici tondoul și nici dreptunghiul. Din punct de vedere compozițional, elipsa este formatul predilect pentru prezentarea unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori parteneri sau, încă mai abstract vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dreptunghiul. Din punct de vedere compozițional, elipsa este formatul predilect pentru prezentarea unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori parteneri sau, încă mai abstract vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unui duet sau dialog a două personaje antagonice ori parteneri sau, încă mai abstract vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de forțe. O anecdotă despre istoricul Aby Warburg merită să fie menționată aici
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vorbind, a doi centri de energie puși față în față. Această proprietate structurală a elipsei se manifestă în practica de atelier a desenatorilor Renașterii care construiau elipse aproximative prin intermediul a două cercuri suprapuse parțial - așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de forțe. O anecdotă despre istoricul Aby Warburg merită să fie menționată aici. Proiectantul orașului Hamburg, Fritz Schumacher, povestește în autobiografia sa că, atunci când frații lui Warburg
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Hamburg, Fritz Schumacher, povestește în autobiografia sa că, atunci când frații lui Warburg s-au oferit să-i con struiască o clădire pentru biblioteca sa în creștere, Warburg a insistat ca în centrul clădirii să existe un auditoriu în formă de elipsă. Tocmai pentru că își revenise după o serioasă boală mentală, și-a conceput piesa centrală a bibliotecii sale în formă de elipsă, ca o comemorare a noii sale sănătăți. Într-o conversație cu filosoful Ernst Cassirer, el i-a explicat acestuia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru biblioteca sa în creștere, Warburg a insistat ca în centrul clădirii să existe un auditoriu în formă de elipsă. Tocmai pentru că își revenise după o serioasă boală mentală, și-a conceput piesa centrală a bibliotecii sale în formă de elipsă, ca o comemorare a noii sale sănătăți. Într-o conversație cu filosoful Ernst Cassirer, el i-a explicat acestuia că elipsa reprezintă un punct de cotitură în gândirea umană. Pentru Platon, a spus el, cercul a fost simbolul perfecțiunii, figura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]