913 matches
-
absența unei educații pentru cultură care să ofere criterii valorice și modele autentice, această „coborâre în stradă“ a marii culturi poate avea un efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semnificativă dezvoltată aici vizează importanța existenței unei elite a receptării, "o mică avangardă de cunoscători de poezie, spirite independente și într-o anume măsură mai înaintate decât epoca lor" având rolul de a contribui la evoluția culturală. Conceptul de receptare elitistă, este pe de altă parte, unul fundamental în ceea ce privește constituirea clasicismului francez, după cum sugera și Henri Peyre în studiul său Qu΄est que le classicisme? pe care l-am analizat în capitolele anterioare. De aceea, și în acest punct, T. S.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un domeniu ce ține mai mult de o dimensiune ontologică. Plăcerea tipizării se manifestă și aici, autorul analizând de fapt multiplele fațete ale tipului clasic ca bază a argumentării sale. Ca urmare, se mai scot în evidență trăsături precum caracterul elitist, erudiția, sociabilitatea, dar o sociabilitate distantă manifestată mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dispărut câtuși de puțin, totuși tropismul către mărcile superioare nu se mai bazează atât pe dorința de recunoaștere socială, cât pe plăcerea narcisistă de a se distanța de ceea ce e comun prin intermediul unei imagini pozitive de sine pentru sine. Plăcerile elitiste nu s-au volatilizat, ele au fost doar restructurate de logica subiectivă a neoindividualismului ce oferă acum satisfacții mai mult pentru sine decât pentru a stârni admirația și stima celorlalți. Ceea ce contează nu mai e să te „impui” în fața altora
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acuzat-o că distruge credința și îndatoririle religioase. „Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bărbaților a fost cel mult consolidată de tranziția la democrație, producând și unele schimbări, însă a avut un efect slab asupra redistribuirii puterii între bărbații și femeile din spațiul politic, acestea din urmă nefiind niciodată cu adevărat membre ale clubului elitist de la putere. În al doilea rând, mișcarea femeilor per se este responsabilă și de eșecul transformării puterii locale a femeilor în putere politică. Activismul feminin s-a concentrat încă din anii ’70 asupra democratizării și a drepturilor angajaților și ale
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ea n-are așadar nimic de-a face cu mania corporației care, foarte adesea, reciclează gândirea magică modificând numai ambalajul legat cu panglicile sclipitoare ale unor cuvinte noi de folosință clanică și tribală. Această veche filosofie, mereu activă, nebuloasă și elitistă, absconsă și autistă, tixită de neologisme și plină de cețuri, o vom lăsa nostalgicilor cultului. 6 Principiul lui Alfeu. Filosofia nu este muzeul propus în mod obișnuit de istoriografia dominantă, cu un parcurs presărat cu indicatoare care, din sală în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Dacă pentru Bukatman, cyberspațiul este un tărâm al spiritului eliberat de trup, pentru Moravec sau Bostrom, imortalitatea și resurecția își găsesc terenul de manifestare în spațiul virtual proiectat ca un eden tehnologic. Aceste versiuni tehnologice stranii ale Noului Ierusalim sunt elitiste, atribuind accesul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi criticat având în vedere mai multe considerente. În primul rând, arhetipul digital al cyberspațiului nu este decât o fantezie matematică pitagoreică: un spațiu numeric
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
strategiei în educația permanentă. De ce este „insuficientă” educația școlară? Pentru că propune, sub etichete pozitive precum socializare sau integrare, finalități inacceptabile precum uniformizarea, inerția, controlul ideologic, monopolul, conservatorismul cultural. Pentru că este îndepărtată de viața reală (este „ireală”, „inactuală”, hiperintelectualistă, hiperdidacticistă, autoritaristă, elitistă și, până la urmă, ineficientă). Care ar fi deci noua perspectivă? Accentul pe pertinența culturală, pe dezvoltarea umană, pe libertatea personală, pe egalitatea socială și pe productivitate. Iar dacă educația permanentă se extinde pe toată durata vieții, educația adulților nu reprezintă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
După alegerea lui Francois Mitterrand la președinția Republicii în 1981, Jacques Attali i-a explicat lui Jacques Robin că avea în mîini dosarul Institutului Auguste Comte, fondat de Valéry Giscard d'Estaing, și își exprima rezervele cu privire la modul de funcționare elitist al acestei instituții care beneficia de un buget important pentru a asigura o formație complementară scumpă cîtorva politehniști. I-a împărtășit dorința sa de a transforma acest institut, situat pe Muntele Sainte-Geneviève, pentru a crea în loc un centru mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
notorietatea de care au nevoie, uneori remarcabilă". Foarte puține femei fac parte din grup și, chiar dacă unele sînt prezente la întîlniri, nu iau des cuvîntul. Doar Odette Thibault e citată ca facînd într-adevăr parte din acest grup care pare elitist, deși Jacques Robin o neagă. Pe de altă par-te, convingerile politice ale unora și altora sînt destul de omogene: practic, toți, cu excepția lui Jack Baillet, Alain Laurent și Jacques Sauvan, se consideră oameni de stînga. Umorul, foarte prezent în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
absența unei educații pentru cultură care să ofere criterii valorice și modele autentice, această „coborâre în stradă“ a marii culturi poate avea un efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
conturându-se la sfârșitul anilor '90. Un Foucault, care, de fapt, nu este un Foucault, ci mai degrabă anumite efecte de discurs din gândirea acestuia într-o societate (cea românească) unde problematica foucauldiană a rămas un Abis, mai ales pentru "elitiștii de dreapta". Cu siguranță, Foucault ar fi fost mai mult decât încântat în privința recepției postume a spuselor sale, chiar dacă nu există un Foucault unitar și clar vizibil, precum multe dintre memorabilele sale tablouri scriptice. Foucault e un gânditor al unor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția politică a celor ce au dreptul la cuvânt prin obediență față de partide politice și față de regimuri de guvernare și printr-un fals lustru elitist de a spune despre trecut, istorie, memorie! au dreptul la... o moarte sigură drept o Renaștere a culturii și a artelor de mâine. Dacă putem vorbi de o "metodă" a lui Foucault, atunci, cu siguranță, aceasta constă în exerciții de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
academice ale distribuției dreptului la Cuvânt pot muri în autoritarismul lor simbolic de utilizare meșteșugită a elementului lingvistic! Ceea ce arde de un secol încoace prin gândirile contemporane! -, ceea ce se află în dispută și în lupte discursive este chiar... Cuvântul. Cuvintelor elitiste și politic servile li se vor tăia capetele pentru a-l elibera pe Regele acțiunilor, al faptelor și al schimbărilor sociale în fața imobilităților ideologico-politice și a unor senilități conservatoare. Aceste senilități nu fac decât să-și conserve potențialul de cunoaștere-putere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține anumite efecte". Un tip de intelectual (român) "de efecte" și de impresionisme intelectualist-mediatice se află în coaja lui elitistă... Dar, în general, intelectuali de defecte (de conștiință; de atitudine; de percepție; de morală). O societate coruptă este una antivalorică și antiumanistă! Ea se bazează prin membrii ei obedienți! pe anumite "tehnici" (perverse) de a mima gândirea și pe anumite
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Gânditorul francez a trecut dincolo de subiectele puse în dezbatere pentru a deschide o multitudine de posibilități de a crea discursuri. Cu siguranță, Foucault a pierdut enorm de mult la capitolul audiență, impact social din cauza limbajului său codificat, original și abstract, elitist și intelectualist. Nu știu în ce măsură cei care au scris despre Foucault îl fac mai pe înțelesul unui public mare. Evident că nu-l fac! De asemenea, este mai greu de citit un studiu scris de un Hayden White despre Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în fenomenul de masă al opiniei publice. Distrugerea sistemelor arbitrare de cunoaștere-putere este sarcina noul umanism de mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol asupra puterilor civililor, și nu un mod critic și constructiv de a participa la o cunoaștere dezinteresată. Un sistem antidemocratic compus din politicieni și norme arbitrar gândite, impuse societății. Sistemul totalitar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devină un tot unitar. Un soi de simțire și gândire într-un mod mental. În acest proces de psihologie colectivă, diferențele sunt estompate, spiritul de gintă (ideatică și politică) se întărește, devenind un cuget de simțiri și de gândiri... Lumea elitistă europeană nu e atât de departe de spiritul lui Idi Amin. Aceste legi (moderne) exclud și izolează oamenii cu ale lor idei și cunoașteri contrare celor oficiale ale puterii-cunoaștere. Pentru cunoașterea oficializată, pentru regimurile social-politice din cadrul instituțiilor, totul se complică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lumea modernă ar fi bine să o privim într-un raport mutual cu politica fricii și a terorii. Pe fondul unei îndoctrinări, al unui servilism și al unei lașități intelectuale au fost posibile și Auschwitz-ul, și Gulagul. În fățărnicia intelectualistă, elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au slujit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
printr-o regie a minții și printr-un joc intelectual între imaginar și real. Elita, în elitismul ei, are dreptul la... moarte în secolul XXI. Parreto și Heidegger sunt semnelor vremii gropari ai ideii de elită. A fost Popper un elitist? Cu siguranță că, dacă statele politice moderne nu ar fi fost produse prin intermediul unei intelocrații, al unei elite arogante și cinice, iar împărțirea averii statelor după 1945 nu ar fi fost o simplă idee compromisă de către aristocrația roșie a regimurilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rămas inaccesibile publicului din România din cauza stilisticii sale "impenetrabile" (Hayden White). Emplotment-ul foucauldian este într-adevăr inclasabil, în ciuda mistificărilor suferite de istoricul francez. Foucault scrie codificat, deoarece are o concepție semiologică despre istorie și pentru că el se pronunță la modul elitist și teoretic pentru depășirea unui prezent politic limitat, îngust și rigid în formele sale de manifestare. Acest "prezent politic" încearcă să-și permanentizeze aceleași forme de manifestare a puterii-cunoaștere prin partide și câștigarea mandatelor de guvernare. Un "prezent politic", obsedat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ideologică", teoria și filosofia istoriei, literatura comparată și critica literară). Prin ceea ce a gândit și a scris, Foucault este un "împotriva" politicii anglo-saxone, centrată pe logică pozitivistă, pe retorica modernă anglo-americană, pe elaborările abstracte de filosofie-lingvistică structuralistă, pe o critică "elitistă și științifică" (întotdeauna politic interesată) asupra istoriilor scrise și asupra elaborărilor filosofice ad-hoc de dincolo de sisteme. Pentru acel Hayden White din anii '60 și '70, nimic nu putea fi mai rău decât "politica" personală a lui Foucault. Criticile acelui White
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoaștere și prin modele de comportament intelectual) este un dezastru concret și planetar; un dezastru difuzat în societăți slabe pentru că nu ne conduce decât spre un clivaj profund între oameni, între elite și ceilalți. Statul politic postbelic, cu servitorii lui elitiști, se manifestă ostil și descalificant la adresa discursurilor istorice disobediente politicilor sale, le plasează în marginalitatea unei societăți. Acest stat politic modern, mortificat de propria sa criză a reprezentării în ambele ei funcționalități sociale (cunoașterea și exercitarea puterii), menține un monopol
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Alice Voinescu! Un mare actor ca Mihai Popescu, un Bălțățeanu, Iancovescu, Aura Buzescu, Botta, Dabija, Amza Pellea, Manu Nedeianu, Dellakeza, Cozorici, Rauțchi, Silvia Popovici, Gina Patrichi ș. a.! E tristă însăși devenirea întru artă a artistului nostru, crescut într-un mediu elitist (oarecum cosmopolit) și lansat într-o lume a dictaturii proletare. Cartea scoasă de Florica Ichim te zgîlțîie din două motive: 1) injustițiile repetate cuprinse-n ea; 2) prejudecățile artistice, comoditățile & manierismele acuzate de V.M. E un manual teatral, risc azi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]