527 matches
-
toate Însușirile pe care le aveau. Fără doar și poate că, văzându-i, ascultându-i pe acești bărbați minunați, plini de spirit, adevărată glorie a gândirii umane, dezinvolți În cozerie, dar și În discursul politic, ale căror glume treceau drept elocvență, tânărul Brummell și-a dezvoltat calitățile Înnăscute, ce aveau să-l facă mai târziu (ca să folosim un cuvânt englezesc) unul dintre primii conversaționiști ai Angliei. Când tatăl său muri, el avea 16 ani (1794). Fusese trimis, În 1790, la Eton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atârnați de el, parcă trăgeam clopotul, nu alta, și ăla tot nu se mișca, fir-ar el să fie! De ridicat, s-a ridicat, mama ei de porcărie. Altfel micuța ar fi rămas înțepenită acolo pân’ la pauză. Observam că elocvența marca Steve era contagioasă pentru cei din jurul lui. — Păi și ce mama naibii s-a întâmplat? întrebă el. Înfășurând cablul în jurul cârligului de susținere, mașinistul zise peste umăr, nerăbdător: Păi ne uităm chiar acu’, nu? Băieții de sus de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
propria-i poveste, acesta continuă: — Dacă i-ar spune să se ducă să se întindă în mijlocul drumului... Da, bine, ne-am prins, i-o tăie scurt electricianul șef. Ajutorul de maistru o lăsă mai moale, încă îmbujorat de propria-i elocvență. Am turnat și ce a mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de piesă care trebuie jucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vinovat. Dar dacă acesta ar fi fost un tribunal din Belgrad, Își spuse el În gând, cu jurnaliștii luându-și notițe În boxa lor, ar fi luptat pentru fiecare pas. Acum, că nu era nimeni căruia să i se adreseze, elocvența Îi copleșea mintea, născând cuvinte care puneau la zid și cuvinte care ar fi stors lacrimi. Nu mai era omul furios și taciturn care nu reușise s-o impresioneze pe doamna Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri. Cucerit de elocvența vorbitorului, se sprijini apoi cu palmele în canaturi. În luptă cu o atenție anevoioasă, puțin cîte puțin, maxilarul omului scăpa în jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
altceva e o credință intimă și alta e posibilitatea realizării, zise prefectul confuz. În orice caz asemenea măsuri revoluționare nu se pot decreta sub presiunea terorii țăranilor, nu-i așa? De altminteri chiar tulburările actuale atât de tragice arată cu elocvență că țăranul nostru are încă nevoie de multă, multă educație socială. Barbariile pe care le-au săvârșit, dacă ar fi numai pe jumătate adevărate, justifică toate aprehensiunile, dragul meu. Și fii sigur că eu, care, cum știi, iubesc pe țăran
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu "una dintre acele figuri fericit alcătuite, la care visează femeile, dar displac tuturor bărbaților". Părul negru și ondulat îi umbrește fruntea netedă și smeadă. Ochii îi sunt întunecați, mângâietori și adânci. Iar "genele lungi și dese împrumutau privirii acea elocvență pătimașă care tulbură în saloane femeile frumoase și mândre și face să se întoarcă, pe stradă, fata cu bonetă și cu panerul pe braț". Și totuși, ca toți tinerii din generația sa, Julien nu se bucurase de o libertate deplină
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Trasînd o paralelă între situația hipnotică și raportul de autoritate, psihologia socială aduce o analiză nouă și originală urgentei probleme istorice a unui alt fel de autoritarism"137. Analiza are drept efect înlocuirea figurii oratorului cu cea a hipnotizatorului, substituirea elocvenței cu sugestia, a artei discursului parlamentar cu propaganda. În loc să convingem masele, le galvanizăm prin teatru, le disciplinăm prin organizare și le subjugăm prin presă sau radio. În realitate, propaganda, cea care rezumă răsturnarea perspectivelor, încetează de-a mai fi un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
producea cu un veac în urmă, din aceleași motive pentru care un conducător, așezat comod în biroul lui de la ziar, în fața microfoanelor sau a camerelor de televiziune, hipnotizează de mii de ori mai mulți indivizi decît predecesorii lui. Prin simpla elocvență erau hipnotizați o sută, cel mult o mie de auditori; prin carte numărul cititorilor era deja mult mai mare; dar prin presă sînt fascinați un număr incalculabil de indivizi, aflați la distanțe nebănuite"313. În consecință, productivitatea mijloacelor de comunicare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
argumentele vădeau nu numai dreptul care stătea la baza poziției României, dar și fermitatea poporului român de a-și apăra independența cucerită cu jertfe și proclamată pe câmpul de bătaie cu dușmanul, pe care îl oprise la porțile Europei Centrale. Elocvența cu care a vorbit ministrul de externe a impresionat adunarea. Bismark a exclamat “ La Roumanie a ses homes” . Guvernul român se afla în poziția cea mai critică situat între două puteri arăta T. C. Văcărescu în lucrarea Luptele românilor în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în el și prin deșteptarea de puteri noi. Influența acestor idei se reflectează în activitatea politică a lui Mihail Kogălniceanu, iarăși în capul ministerului de externe. La Congresul de la Berlin, el a apărat interesele României cu toată puterea talentului și elocvenței sale, fiind apreciat de marii diplomați ai Europei întruniți în congres. 28 CAPITOLUL III Mihail Kogălniceanu și independența României în istoriografia românească din perioada interbelică În dezvoltarea istoriografiei, perioada celor două războaie mondiale constituie o etapă aparte, de puternică afirmare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
decât unui comentariu de genul: „Păi nu-mi place deloc când mi se pierd bagajele”. Implicarea emoțională. De asemenea, acordăm mai multă greutate observațiilor sau subiectelor care îi implică emoțional pe participanți, răspunsurile acestora fiind dominate de entuziasm, pasiune și elocvență. Răspândirea. Frecvența și răspândirea sunt teme înrudite, dar totuși diferite. Răspândirea se referă la câte persoane diferite au spus un anumit lucru. Frecvența arată de câte ori s-a spus un anumit lucru. Au existat focus grupuri în care o persoană avea
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
și strategiile posibile de ieșire din criză. Criticul identifică facil cele patru opțiuni descrise de Nixon, pe care analiza din subcapitolul precedent le-a pus, cum ne amintim, deja, în evidență. Campbell, însă, spre deosebire de Forbes Hill, consideră ca responsabilă pentru elocvența cu care președintele argumentează refutativ împotriva alternativei retragerii precipitate, se află presupunerea sa (nefondată, zice Campbell) potrivit căreia, într-adevăr, opozanții săi pot fi descriși cu fidelitate de acel unic atribut, pe care Nixon îl atașează identității lor. Pe scurt
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sus, identificând, în înzestrarea cu totul specială a președintelui american în ale oratoriei, atât fundamentul ascendenței sale, cât și motivul pentru care Reagan a atras suspiciunea unui "segment substanțial de public critic, care nu numai că a rămas neconvins de (elocvența adăugirea mea) președintelui, dar chiar s-a simțit ofensat de maniera sa persuasivă"505 de a se raporta la viața politică. Cu alte cuvinte, dacă o parte din cetățenii americani identificau în discursul lui Reagan "direcția clară"506 a viziunii
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
părerea unui prieten!), că îl voi publica în imprejurările istorice pe care le trăim astăzi", Literatura română postbelică, p. 269. 131Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271: "Un vibrato emoțional constant al vocii însoțește mărturisirile limpezi, profesiile de credință nete, elocvența rituoasă. Formal, poemele sunt corecte, rotunjite pe la colțuri, cu metafore cuminți, dar care păreau impresionante ("frânghiile ploii", "măduva surâsului"), rareori forțând în sensul avangardismului antebelic ("pisica moartă a ceții")". 132Lucia Simona Bumbu, Iulian Boldea, Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe astea de aici. Case, palate boierești. Sunt și la noi. Sunt și o să fie din ce în ce mai multe palate boierești la care o să ai dreptul... să te uiți... Îți spun eu sigur. E clar? Ștefan: (toți au rămas neclintiți, muți în fața elocvenței lui Ilie) Mă, așa cum le spui tu, apar cam clar, ce mai! Ilie: Sigur că e clar. (savurînd) Așa că la banii mei nu-mi pot permite decît un cavou cu două locuri. Suprapuse. Nu costă mult, nu mi-l ia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În ce ne privește, o situăm, totuși, pe aceeași treaptă cu prezența sa din Ciocîrlia lui Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe astea de aici. Case, palate boierești. Sînt și la noi. Sînt și o să fie din ce în ce mai multe palate boierești la care o să ai dreptul... să te uiți... Îți spun eu sigur. E clar? Ștefan: (toți au rămas neclintiți, muți în fața elocvenței lui Ilie) Mă, așa cum le spui tu, apar cam clare, ce mai! Ilie: Sigur că e clar. (savurînd) Așa că la banii mei nu-mi pot permite decît un cavou cu două locuri. Suprapuse. Nu costă mult, nu mi-l ia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de ori că tot n-ai să găsești un cuvînt despre plecarea noastră. Dar asta n-are importanță. Noi o să plecăm. Mihai: Uite, domnule, că scrie! Cum nu scrie? (citește)...consideră necesar a se lua toate măsurile corespunzătoare... (neconvins de elocvența acestui citat...) Așa că... plecați! Vecin 1: (iritat) Ne tot pisezi cu plecarea asta! Sigur că o să plecăm. Ce, îți închipui că noi nu vrem să plecăm? Vecin 2: Ba încă cum. Vecin 3: Eu, ca să fiu sincer, aș fi plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat de televiziune și entertainment, cu vocea publică sugrumată de cea a specialiștilor sau a vedetelor media. De aceea salvarea lui nu mai vine din elocvența calității artistice intrinsece producției lui, care oricum nu-i mai asigură nici un fel de prestigiu social. Atare scriitor (un Pierre Michon de pildă, stilist desăvîrșit, căruia i se consacră deja colocvii universitare) nu va fi luat În seamă dacă oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ronțăit". Hermes, mesagerul zeilor și al comerțului, va fi oprit în zborul lui de cântecul lumesc și de noroiul tarabelor pământene. Imaginea lui Pucă e a unui Hermes care domină universul cerul și pământul -, el deținând marea taină a elocvenței în fața căreia omul stă supus și umil. Observăm, însă, că aceeași carte cu semnul luminii este legată de glezna piciorului lui Hermes și-al omului. "În mitologie, Eleusis era orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iar cele cinci litere ale cuvîntului care-l denumește se îmbină într-o structură sufocantă: doi pereți dubli de consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb” se întîlnește, ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deceniu și ceva, a fost membru al baroului. La o adică ar fi putut fi prezent. Dar ar fi făcut față, oare, la o asemenea reuniune mondenă, la care agreabili și remarcabili sînt cei cu facondă? Cert, nu. Incapabil de elocvență umflată, de jocuri de cuvinte și de rimări facile, nu ar fi atras atenția nici ca orator și nici ca epigramist. Lucru ciudat, întro vreme și în tîrgul în care epigrama era o specie în vogă, el n-a scris
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și consimțire, ca deviza cutărui papă din secolul XIII: "Qui tacet, consentire videtur". Pare a consimți cine tace, dar consimte în adevăr? Azi știm că tăcerea e un alt fel de discurs, care de-alungul istoriei și-a dobândit o anume elocvență. Există o retorică a tăcerii. Când lupta pentru bine nu e posibilă cu armele comune, slăbiciunea, orgoliul, sapiența, nebunia se comportă diferit. Una se supune pur și simplu, alta plânge ori se agită, dacă nu știe să suporte. Tăcerea e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]